Feminismul-un rau necesar?

[Noesisaa]

În prealabil postat de anna21

Ma deranjeaza atitudinea ta atotstiutoare.
Stii ceva despre familia mea? Curge lapte si miere la mine in casa?

Tu nu esti maritata, nu ai copii.. ma uimeste usurinta cu care vorbesti.

Familia este o cruce, cu adevarat. Oricine spune altceva, minte.
De aceea te poti si mantui in cadrul familiei.

Cosmar?
Cosmar este sa ai copiii bolnavi au flamanzi.. Cosmar este sa nu poti face nimic pentru cei care-i iubesti..

Tu ai cunoscut vreodata o femeie puternica?
Sa-ti povestesc eu.. Cand eram in Rom. angajam "la negru" o femeie.. muncea cand putea. Avea trei copii, pe care nu avea cu cine sa-i lase. Ii lua cu ea la lucru. Unul era sugar. Cei mai mari il supravegheau pe cel mic cand ea muncea. Aducea gustare pt. ei clatite si gem.. clatitele erau facute fara ou si fara lapte. Saracie lucie.
Si acum lucrul cu totul extraordinar: nu am auzit-o niciodata sa se planga! Lua toate lucrurile firesc si facea tot ce avea de facut (era f harnica). Nu am mai cunoscut femeie ca ea, am toata admiratia pt ea si in ochii mei valoreaza mai mult decat o mie de feministe.

Vocatia femeilor este sacrificiul. Nu esti in stare sa faci asta.. nu te-ai ridicat la conditia de femeie.
Parerea mea.

Nu vreau sa intru in detalii personale, dar daca nu sunt casatorita si nu am copii nu inseamna ca nu am familie sau ceva experienta de viata in domeniul asta. Si pe mine ma deranjeaza aceeasi atitudine atotstiutoare pe care o ai. Dar ma deranjeaza, chiar ma revolta, si indiferenta (da! indiferenta!) fata de suferinta fizica si psihica pe care il provoaca abuzul multor femei si copiilor lor, raceala cu care spui ca menirea femeii este sa rabde si sa sufere (BTW, menirea femeii, ca a oricarui om, este mantuirea, care greu se obtine traind intr-o frica si tensiune continua, care usor, chiar foarte usor, poate duce in ura fata de cel de langa tine...dar da, cred ca n-ai sa fii de acord cu asta).

Si da, am cunoscut femei puternice.

[anna21]

În prealabil postat de Noesisaa

Nu vreau sa intru in detalii personale, dar daca nu sunt casatorita si nu am copii nu inseamna ca nu am familie sau ceva experienta de viata in domeniul asta. Si pe mine ma deranjeaza aceeasi atitudine atotstiutoare pe care o ai. Dar ma deranjeaza, chiar ma revolta, si indiferenta (da! indiferenta!) fata de suferinta fizica si psihica pe care il provoaca abuzul multor femei si copiilor lor, raceala cu care spui ca menirea femeii este sa rabde si sa sufere (BTW, menirea femeii, ca a oricarui om, este mantuirea, care greu se obtine traind intr-o frica si tensiune continua, care usor, chiar foarte usor, poate duce in ura fata de cel de langa tine...dar da, cred ca n-ai sa fii de acord cu asta).

Si da, am cunoscut femei puternice.

Am spus ca este sacrificiul. Este diferit.
Parerea mea este ca nimeni nu este scutit de suferinta. Si nu este de dorit sa evitam suferinta.
Si oricat de ingamfata ti-as parea.. eu iti vorbesc din experienta personala, nu din carti si auzite. si in familia mea s-a discutat despre divort.. si daca mai sunt inca maritata este doar din cauza ca am avut bucuria sa cunosc crestini care mi-au spus "poarta-ti crucea" la momentul potrivit. Eu nu pot spune azi altceva decat acelasi lucru:
fiecare este dator sa-si poarte crucea, care o fi ea.
Sa spun altceva ar fi o tradare, o lepadare de Hristos.
Si dupa ce incercarea trece.. o sa vezi: crucea nu este grea. Ci noi suntem nevolnici! (ca nu traim nici pentru mancare, bautura, iubire romantica sau afirmarea sinelui!)
Nu promovez violenta in familie.. deloc!
Dar fiecare trebuie sa-si vada in primul rand propriile pacate! Romania este campioana la avorturi, de ex. Cunosc si eu o femeie care sufera in tacere.. poate ca suferinta i-a fost data spre binele ei: sa-si marturiseasca avorturile. Deocamdata sta departe de biserica si nu are liniste. Nu sunt eu in masura sa judec astfel de lucruri.

[maria-luisa]

În prealabil postat de anna21

Am spus ca este sacrificiul. Este diferit.
Parerea mea este ca nimeni nu este scutit de suferinta. Si nu este de dorit sa evitam suferinta.
Si oricat de ingamfata ti-as parea.. eu iti vorbesc din experienta personala, nu din carti si auzite. si in familia mea s-a discutat despre divort.. si daca mai sunt inca maritata este doar din cauza ca am avut bucuria sa cunosc crestini care mi-au spus "poarta-ti crucea" la momentul potrivit. Eu nu pot spune azi altceva decat acelasi lucru:
fiecare este dator sa-si poarte crucea, care o fi ea.
Sa spun altceva ar fi o tradare, o lepadare de Hristos.
Si dupa ce incercarea trece.. o sa vezi: crucea nu este grea. Ci noi suntem nevolnici! (ca nu traim nici pentru mancare, bautura, iubire romantica sau afirmarea sinelui!)
Nu promovez violenta in familie.. deloc!
Dar fiecare trebuie sa-si vada in primul rand propriile pacate! Romania este campioana la avorturi, de ex. Cunosc si eu o femeie care sufera in tacere.. poate ca suferinta i-a fost data spre binele ei: sa-si marturiseasca avorturile. Deocamdata sta departe de biserica si nu are liniste. Nu sunt eu in masura sa judec astfel de lucruri.

Toate suferintele si experientele ( bune sau rele) din viata unui om vin dintr-o cauza. Inteleg ce spui si-ti dau dreptate, dintr-un punct de vedere. Poate ca experimentam o anumita suferinta pentru ca si noi am facut candva un rau si am facut pe cineva sa sufere. Exista o vorba: ce semeni, aia aduni. Dar toate iau sfarsit in momentul in care intelegi unde e buba si o repari, fara a mai face rau nici tie, nici celui cu care esti in contact si nici persoanelor implicate la mijloc.
O metoda buna de a schimba ceva este sa renunti la anumite sabloane de gandire care s-au dovedit ca fac rau.