Feminismul-un rau necesar?

Femeile puternice sunt cele mai bune sotii, mame si gospodine. Ele sunt exemple pentru copiii ei, iar rezultatul va fi bun: copiii vor deveni oameni de valoare, familia va rezista.

Dar daca femeia este egoista si se gandeste doar la binele ei, atunci cam greu sa reziste asa familie.
De fapt ce se sugereaza pe acest topic, ca femeia trebuie pusa pe un piedestal? Nimic mai gresit.

Daca femeia e si crestina, in cazul nostru ortodoxa, va sti ca drumul crediciosului e presarat cu ispite numeroase, iar cele mai grele le va intalni in familie. Daca putem rezista ispitelor din familie, atunci vom rezista cu siguranta si celor din afara familiei. Cel mai greu de suportat este cand te supara cel pe care il iubesti. Dar aceste ispite au rolul de a ne intari. Sa ne suparam pe pedagogia lui Dumnezeu si sa ne luam lumea in cap, facand toate cate presupune asa zisa libertate de unul singur, doar pentru ca nu ne simtim apreciate la adevarata noastra valoare? Dar sa vedem mai intai si sa analizam, daca faptele noastre se ridica la acea valoare pe care o invocam. De obicei suntem mici si neputincioase, cand nutrim asemenea ganduri.

Rezultatul feminismului din tarile vestice ar trebui sa ne fie exemplu de cum NU trebuie sa fie o femeie si crestina.
Dar cine vrea sa traiasca singura, sa-si creasca copilul singura, sa duca tot greu singura, sa aiba numeroase legaturi si tot atatea deceptii, copii cu tati diferiti, etc. atunci feminismul este solutia. Dar oare e de dorit asa ceva?!?
Cu exceptia libertinajului, nu gasesc nici o alta scuza feministelor; altfel Dumnezeu ne-ar fi facut pe toate feministe din nastere. Dar nu suntem.