Il uram pe dumnezeu incat vrem sa-l rastignim?

[Traditie1]

Cristian, cred ca complici lucrurile. În urma lecturilor ti-ai format niste modele care crezi ca trebuie sa le atingi. E gresit, e o credinta mintala. Încredinteaza-te lui Dumnezeu, lasa-l pe El sa fie calauza ta si nu-ti impune singur niste reguli sau principii.

De pilda ideea cu a te vedea rau. Smerenia nu e ceva ce cultivam noi ci ceva ce lucreaza Dumnezeu în noi ("învatati-va de la Mine ca sunt blând si smerit..."). Sau ideea cu a-L contempla pe Hristos rastignit. Toate acestea sunt doar niste exerciti mintale din initiativa ta care nu au cum sa aduca roada.


Când Sfintii vorbeau despre astfel de lucruri ei descriau niste lucrari ale harului pe care le observau înlauntrul lor, nu niste actiuni ale lor.


Numai harul face sa aducem roada duhovniceasca de aceea singura noastra contributie este sa renuntam la acele lucruri sau actiuni care se pun între noi si Dumnezeu, între care sunt si exercitiile pe care vrei sa le faci tu.