TRIODUL - Perioada pocaintei!

[geo.nektarios]

Evanghelia ne spune că tatăl, „pe când era încă departe“ fiul său înstrăinat, a ieşit în întâmpinarea lui. Nu a aşteptat ca acesta să ajungă acasă, să bată în uşă, ci a pornit spre el, ca semn de preţuire a pocăinţei acestuia.

Când un păcătos se îndreaptă spre Dumnezeu şi face paşi către El, Dumnezeu îi iese în întâmpinare. Mâinile pe care Dumnezeu le întinde, să cuprindă şi să îmbrăţişeze pe cel ce se pocăieşte, sunt toate lucrările Bisericii prin care ea caută să salveze, să scoată din moartea păcatului şi din plasa înşelăciunii şi a ispitelor pe toţi cei ce sunt căzuţi şi înstrăinaţi, din cauza păcatelor şi a patimilor egoiste.

Când Evanghelia vrea să arate această întâmpinare a omului păcătos de către Dumnezeu Tatăl, foloseşte simboluri. Un simbol al înnoirii vieţii şi al iertării păcătosului este haina cea nouă.

Noi primim haină luminoasă la Botez, dar apoi o pătăm prin păcatele pe care le săvârşim. Însă prin pocăinţă, prin spovedanie, prin mărturisirea păcatelor primim iertarea prin care înnoim haina de la Botez. Astfel ni se redă haina începutului bun, haina curăţirii de păcate, haina harului sfinţitor. De aceea Pocăinţa a fost numită „al doilea Botez“, pentru că Botezul „din apă şi din Duh“ (cf. Ioan 3, 5) se săvârşeşte o singură dată, însă „botezul lacrimilor“ sau „botezul pocăinţei“ se poate săvârşi în fiecare zi, până la sfârşitul vieţii noastre, pentru că în fiecare zi păcătuim, cu gândul, cuvântul sau fapta. Haina nouă a iertării înlocuieşte hainele pătate şi rupte de păcatele care desfigurează şi întunecă sufletul omului.

Inelul de aur pus pe mână simbolizează reînfierea celui înstrăinat prin păcat, e semnul reprimirii omului care se pocăieşte în iubirea neîntreruptă a lui Dumnezeu.

Sandalele pe care le primeşte fiul risipitor dar pocăit, adică încălţămintea nouă, înseamnă harul de a călca peste spinii ispitelor păcătoase şi de a merge pe căile Domnului, pe căile împlinirii poruncilor Lui, iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni.

Când Tatăl iartă, nu mai reproşează nimic şi nici nu cere inventarul averii risipite, ci se bucură de mântuirea păcătosului

Evanghelia Fiului risipitor ne arată o bunătate neaşteptată a lui Dumnezeu Tatăl faţă de păcătos. Tatăl din Evanghelia acestei duminici nu face nici un fel de reproşuri fiului reîntors acasă şi nici nu-i cere un inventar al averilor risipite, ci pune preţ doar pe sufletul salvat. Iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care se ridică deasupra oricărui calcul de ordin economic, copleşeşte dreptatea după care ar fi putut fi pedepsit fiul risipitor şi trezeşte gelozie şi tulburare în fiul mai mare, care nu a înţeles reacţia tatălui său. Însă tatăl milostiv îi spune fiului invidios şi neiertător: „Fiule, tu în toată vremea eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt, se cuvenea însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat“.

Sfinţii Părinţi arată că viţelul cel gras, care a fost pregătit pentru ospăţul bucuriei, simbolizează Taina Euharistiei. De aceea, toţi cei care sunt iertaţi prin Taina Sfântă a Spovedaniei, adică prin mărturisirea păcatului şi împlinirea canonului, sunt chemaţi şi la Sfânta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie sau Euharistie, prin care ni se dăruieşte încă din lumea aceasta arvuna vieţii veşnice, a bucuriei din Împărăţia Cerurilor.

[cristiboss56]

În scrierile lor Sfinţii Părinţi este subliniat faptul că conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu care păzeşte pe om. Când ea te mustră , înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. << Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim >> ( Părintele Paisie) .

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

În scrierile lor Sfinţii Părinţi este subliniat faptul că conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu care păzeşte pe om. Când ea te mustră , înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. << Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim >> ( Părintele Paisie) .

Acelaşi Părinte Paisie, arăta că conştinţa pomeneşte păcatele noastre şi , pomenindu-le , ne smereşte. El aminteşte că "Hristos a venit pentru mântuirea păcătoşilor. Deci, să avem nădejde şi curaj, să nu mai greşim, să facem milostenie, să ne rugăm după putere şi ne vom mântui cu darul lui Dumnezeu. Lasă-te , întotdeauna , în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în suflet. Iar când nu ştii care este voia lui Dumnezeu, roagă-te stăruitor cu post şi metanii, măcar trei zile şi ascultă de glasul conştiinţei. Cum te îndeamnă ea mai mult, aceea este voia lui Dumnezeu".
Această perioadă a Triodului ne îndeamnă mai mult ca niciodată spre însuşirea Învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, sau cel puţin o lecturare mai atentă a acestor învăţături. Scopul acestor Învăţături nu este educarea inteligenţei, ci dobândirea virtuţilor, curăţia minţii şi a sufletului, până la distingerea celor dumnezeieşti şi omeneşti. În acelaşi fel în care este prezentat fiecare mod de gândire de către oamenii de ştiinţă, la fel este prezentată de către Scriitorii bisericeşti fiecare virtute, împreună cu modul ei de deprindere.

[mc2009]

"Iată, iubiţi credincioşi că vrăjmaşul pe toţi ne ispiteşte, pe unii ca să păcătuim cumplit, fără număr, precum pe vameşul, iar pe cei care venind la biserică, care ştim tipicul, care ştim rânduielile, care ştim sărbătorile, care la nivel informaţional ştim totul şi unii chiar le împlinim, pe aceştia vrajmaşul îi ispiteşte cu slava deşartă."

"Niciodată nu e bine să-i lăudăm pe cei pe care îi vedem mai râvnitori (…), pentru că dacă cineva îti repetă de o mie de ori, sau vin 10 persoane, sau 100 sau 1000 şi îţi spun că eşti un om deosebit şi eşti un om cum n-a mai fost un altul pe pământ, începi să crezi, începi să te îmbeţi cu această slavă deşartă şi te amăgeşti pe tine însuţi, pentru că în faţa lui Dumnezeu lucrurile nu stau aşa."

"Dumnezeu este autorul a tot binele, a toată binefacerea – ştiută şi neştiută – de aceea Lui Îi înălţăm toată slava, cinstea şi închinăciunea şi când vedem că ceva bun se împlineşte şi prin mâinile noastre, când vedem că Dumnezeu ne face părtaşi la lucrarea Lui, acestea trebuie să ne smerească şi mai mult, trebuie să ne umilească şi mai mult, ar trebui şiroaie de lacrimi să vărsăm atunci când vedem că Dumnezeu ne-a ajutat, că Dumnezeu S-a milostivit şi a lucrat şi prin mâinile noastre, ale păcătoşilor."

"... suntem datori să împlinim toate Poruncile, însă chiar de le vom împlini să nu credem că suntem împlinitori ai Poruncii, să nu credem că suntem pildă de viaţă sfântă pentru ceilalţi, ci dimpotrivă, să ne umilim şi să ne izbăvim sufletele văzând cum Dumnezeu lucrează în noi."

"Aşa şi noi, nu ne vom putea mântui în veacul acesta lăudăros [...] decât ascunzându-ne faptele şi plângând pe cele rele cu smerenie, cu umilinţă şi cu zdrobiri de inimă, numai aşa putem să ne mântuim."

[mc2009]

Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...esta-laudaros/

[geo.nektarios]

A treia Tema a acestei perioade a Triodului, a acestei Duminici este meditatia asupra Judecatii ce va avea loc... cand Domnul Hristos iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii a Carui Imparatie nu va avea Sfarsit!

Domnul Hristos nu se ascunde cu aceasta ci ne spune exact cum va fi: va desparti „oile” de „capre”. de ce foloseste Domnul Hristos aceste expresii? Pt ca El Insusi S-a numit pe Sine PASTOR: Eu sunt Pastorul cel Bun si Imi pun viata pt oile Mele! Cand vine hotul, cel platit fuge, dar eu Imi dau viata pt ele. Eu le cunosc pe ele si ele Ma cunosc pe Mine! (ev de la Ioan cap 10)
Asadar OILE de la sfarsit care Il cunosc pe Pastor se vor separa de capre, precum un pastor face cand pune oile in staul.
Spune Ivatatura Bisericii ca Judecata va fi foarte repede, atat timp cat dureaza citirea celor 6 Psalmi ai Utreniei, care si poarta numele de Psalmii Judecatii! Atat de importanti sunt! E vb de Ps. 3, 37, 62, 87, 102 si 142.
Iar constiinta fiecaruia ii va spune ce loc are in fata lui Hristos: constiinta ii spune sa mearga cu oile sau cu caprele.
Chemarea lui Hristos e atat de frumoasa: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
iar celor cu caprele le spune foarte dur: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Ceea ce descoperim din aceste cuvinte este EXISTENTA IADULUI, si cum ca si DIAVOLII se vor chinui alaturi de cei pacatosi.
Din Sf.Evanghelii aflam ca si demonii se tem de iad: Ce ai cu noi Fiul lui Dumnezeu, ai venit sa ne chinuiesti mai inainte de vreme?
Amranic trebuie sa fie Iadul... cata groaza!
De aceasta Judecata nu va scapa nimeni. Nici Dreptii nici Pacatosii. Toti oamenii de la Intemeierea lumii vor fi prezenti...

Judecata are si rol particular, cand fiecare om se va infatisa inaintea lui Hristos pt a da raspuns pt fiecare fapta a sa! Sentinta acestei Judecati are rol provizoriu pana la Judecata cea Mare, care nu se mai poate schimba deloc, caci pana la Judecata Mare mai sunt sanse de salvare a sufletelor care sunt in iad... mai da cineva Milostenie pt el... se roaga BISERICA prin Sf.Liturghie si Sf.Parastase...

Dar de judecata personala ne putem scapa, daca implinim cuvantul Mantuitorului care spune NU judecati ca sa NU FITI JUDECATI! Spoevedania este prilejul cel mai BUN de judecata a noastra... sa ne para rau si sa nu mai gresim. sa ne mustram pt pacate si sa luma canon pt a ne curati si a nu mai face raul. In felul acesta putem scapa noi singuri de judecata daca nu judecam pe aproapele si daca ne judecam noi pe noi insine fiecare, si NU MAI GRESIM!

Dumnezeu sa ne dea raspuns Bun la infricosata judecata!

[cristiboss56]

În prealabil postat de geo.nektarios

A treia Tema a acestei perioade a Triodului, a acestei Duminici este meditatia asupra Judecatii ce va avea loc... cand Domnul Hristos iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii a Carui Imparatie nu va avea Sfarsit!

Domnul Hristos nu se ascunde cu aceasta ci ne spune exact cum va fi: va desparti „oile” de „capre”. de ce foloseste Domnul Hristos aceste expresii? Pt ca El Insusi S-a numit pe Sine PASTOR: Eu sunt Pastorul cel Bun si Imi pun viata pt oile Mele! Cand vine hotul, cel platit fuge, dar eu Imi dau viata pt ele. Eu le cunosc pe ele si ele Ma cunosc pe Mine! (ev de la Ioan cap 10)
Asadar OILE de la sfarsit care Il cunosc pe Pastor se vor separa de capre, precum un pastor face cand pune oile in staul.
Spune Ivatatura Bisericii ca Judecata va fi foarte repede, atat timp cat dureaza citirea celor 6 Psalmi ai Utreniei, care si poarta numele de Psalmii Judecatii! Atat de importanti sunt! E vb de Ps. 3, 37, 62, 87, 102 si 142.
Iar constiinta fiecaruia ii va spune ce loc are in fata lui Hristos: constiinta ii spune sa mearga cu oile sau cu caprele.
Chemarea lui Hristos e atat de frumoasa: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
iar celor cu caprele le spune foarte dur: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Ceea ce descoperim din aceste cuvinte este EXISTENTA IADULUI, si cum ca si DIAVOLII se vor chinui alaturi de cei pacatosi.
Din Sf.Evanghelii aflam ca si demonii se tem de iad: Ce ai cu noi Fiul lui Dumnezeu, ai venit sa ne chinuiesti mai inainte de vreme?
Amranic trebuie sa fie Iadul... cata groaza!
De aceasta Judecata nu va scapa nimeni. Nici Dreptii nici Pacatosii. Toti oamenii de la Intemeierea lumii vor fi prezenti...

Judecata are si rol particular, cand fiecare om se va infatisa inaintea lui Hristos pt a da raspuns pt fiecare fapta a sa! Sentinta acestei Judecati are rol provizoriu pana la Judecata cea Mare, care nu se mai poate schimba deloc, caci pana la Judecata Mare mai sunt sanse de salvare a sufletelor care sunt in iad... mai da cineva Milostenie pt el... se roaga BISERICA prin Sf.Liturghie si Sf.Parastase...

Dar de judecata personala ne putem scapa, daca implinim cuvantul Mantuitorului care spune NU judecati ca sa NU FITI JUDECATI! Spoevedania este prilejul cel mai BUN de judecata a noastra... sa ne para rau si sa nu mai gresim. sa ne mustram pt pacate si sa luma canon pt a ne curati si a nu mai face raul. In felul acesta putem scapa noi singuri de judecata daca nu judecam pe aproapele si daca ne judecam noi pe noi insine fiecare, si NU MAI GRESIM!

1. Dumnezeu sa ne dea raspuns Bun la infricosata judecata!

1. Un aspect pe care multi din noi il neglijeaza , cu voie sau fara voie , ca nu este deajuns sa spui senin ca nu am facut rau in viata mea , ci tot timpul sa faci fapte bune . Nepasarea , indiferenta ,timpul pierdut de noi in aceasta stare , va fi luat in calcul la infricosata judecata . Si in aceasta este judecata infricosatoare , pentru ca nu este suficient sa nu desfranez , sa nu fur , sa nu ucid , etc., ci trebuie sa-mi folosesc timpul ca sa devin mai bun , mai intelegator , mai milostv . A ne culca pe o ureche ca suntem far de pacate , este mare inselare , pentru ca la aceata infricosata judecata vor fi judecate atat faptele bune cat si cele rele . " NU E SUFICIENT SA NU FACI RAU NIMANUI , CI TREBUIE SA FACI BINE MULTORA " ( din predica de astazi a PreafericituluiParinte Patriarh DANIEL )

[georgeval]

În prealabil postat de geo.nektarios

A treia Tema a acestei perioade a Triodului, a acestei Duminici este meditatia asupra Judecatii ce va avea loc... cand Domnul Hristos iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii a Carui Imparatie nu va avea Sfarsit!

Domnul Hristos nu se ascunde cu aceasta ci ne spune exact cum va fi: va desparti „oile” de „capre”. de ce foloseste Domnul Hristos aceste expresii? Pt ca El Insusi S-a numit pe Sine PASTOR: Eu sunt Pastorul cel Bun si Imi pun viata pt oile Mele! Cand vine hotul, cel platit fuge, dar eu Imi dau viata pt ele. Eu le cunosc pe ele si ele Ma cunosc pe Mine! (ev de la Ioan cap 10)
Asadar OILE de la sfarsit care Il cunosc pe Pastor se vor separa de capre, precum un pastor face cand pune oile in staul.
Spune Ivatatura Bisericii ca Judecata va fi foarte repede, atat timp cat dureaza citirea celor 6 Psalmi ai Utreniei, care si poarta numele de Psalmii Judecatii! Atat de importanti sunt! E vb de Ps. 3, 37, 62, 87, 102 si 142.
Iar constiinta fiecaruia ii va spune ce loc are in fata lui Hristos: constiinta ii spune sa mearga cu oile sau cu caprele.
Chemarea lui Hristos e atat de frumoasa: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
iar celor cu caprele le spune foarte dur: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Ceea ce descoperim din aceste cuvinte este EXISTENTA IADULUI, si cum ca si DIAVOLII se vor chinui alaturi de cei pacatosi.
Din Sf.Evanghelii aflam ca si demonii se tem de iad: Ce ai cu noi Fiul lui Dumnezeu, ai venit sa ne chinuiesti mai inainte de vreme?
Amranic trebuie sa fie Iadul... cata groaza!
De aceasta Judecata nu va scapa nimeni. Nici Dreptii nici Pacatosii. Toti oamenii de la Intemeierea lumii vor fi prezenti...

Judecata are si rol particular, cand fiecare om se va infatisa inaintea lui Hristos pt a da raspuns pt fiecare fapta a sa! Sentinta acestei Judecati are rol provizoriu pana la Judecata cea Mare, care nu se mai poate schimba deloc, caci pana la Judecata Mare mai sunt sanse de salvare a sufletelor care sunt in iad... mai da cineva Milostenie pt el... se roaga BISERICA prin Sf.Liturghie si Sf.Parastase...

Dar de judecata personala ne putem scapa, daca implinim cuvantul Mantuitorului care spune NU judecati ca sa NU FITI JUDECATI! Spoevedania este prilejul cel mai BUN de judecata a noastra... sa ne para rau si sa nu mai gresim. sa ne mustram pt pacate si sa luma canon pt a ne curati si a nu mai face raul. In felul acesta putem scapa noi singuri de judecata daca nu judecam pe aproapele si daca ne judecam noi pe noi insine fiecare, si NU MAI GRESIM!

Dumnezeu sa ne dea raspuns Bun la infricosata judecata!

Din Evanghelie reiese clar ca iadul va fi vesnic. Sfantu Ioan Damaschin ne spune ca Dumnezeu nu distruge iadul nu pentru ca nu poate, ci pentru ca respecta libertatea celor care vor sa traiasca vesnic in afara comuniunii cu El.

[lareine]

Eu sunt abia la inceput si am impresia ca lucrurile multe pe care le-am citit din carti si de pe forum, desi mi-au placut foarte mult si mi-au infrumusetat sufletul, ca sa zic asa, mai mult rau mi-au facut pentru ca au venit INAINTE sa am trairea. Am citit despre lacrimi inaintea de-a le avea, acum mi-e si frica sa le mai cer, sa nu zic pe urma in sinea mea, ooo, am primit darul asta, sunt tare. Sunt multe pe care in clipa aceasta as dori sa le uit sau sa nu le fi stiut niciodata, ca ar fi gasit Dumnezeu alta cale si pentru mine, cu siguranta.

Citesc si aud despre Dumnezeu Care ne vine in intampinare, Care ne imbratiseaza, Care ne iubeste, si in acelasi timp imi dau seama ca nu am voie sa-mi permit sa si simt (si cu atat mai putin sa caut efectiv sa simt) lucrurile acestea, pentru ca fix atunci cad, cand cred ca L-am simtit pe Dumnezeu.

Acea mangaiere, pace si dulceata - cum sa stiu de unde vine? Ca de dorit mi-e teama sa o doresc tocmai ca sa nu faca misto de mine al rau, dandu-mi dulceturi de sa-mi mearga fulgii. Oricum nu sunt eu la nivelul ala de mangaieri, daca merit ceva, alea-s bice pe spate. Daca ma rog pentru un lucru simplu si acel lucru simplu se implineste (de exemplu sa pot prezenta un referat fara sa ma fac de ras), am voie sa ma gandesc ca Dumnezeu m-a ajutat, fara ca asta sa fie trufie? Daca rugandu-ma sa scap de desfranare - chiar scap pentru o vreme, asta a fost ajutorul lui Dumnezeu care mi-a ingaduit putina pace sau e lucrarea celuilalt, care si-a incetat razboiul ca sa ma insele intr-un fel? Daca am, chiar si pentru o fractiune mica de timp pocainta si pe urma ma simt usurata, asta a fost mangaierea lui Dumnezeu sau o forma de mandrie (ca iata, m-am pocait, acum sa ma odihnesc un pic) indusa de celalalt?

Treaba asta cu gandurile mi se pare extrem de complicata, nu se ia niciodata pauza? Si ma preocupa foarte mult aspectul asta, al gandurilor, pentru ca sunt si genul ala de personalitate care simte nevoia unei recompense si care traieste cu impresia ca daca un lucru pe care-l fac nu primeste feedback clar, atunci nu e valid de nici o culoare. Si constienta de asta sau nu, reflexele mele de gandire tot alea-s, care la randul lor declanseaza altele: acum m-am prabusit iar in iad? Dar am fost vreoadata altundeva?

Vrea cineva sa-mi aprinda si mie becul in legatura cu lucrurile astea, va rog?

[andrei_im]

lucrurile sunt mai simple decat par. desi Imparatia lui Dumnezeu se obtine prin silire, greutatea acestei lupte o aducem noi, datorita patimilor si pacatelor noastre. de fapt totul este foarte simplu - trebuie sa ne pocaim. atat. pur si simplu atat. darurile care vin de la Dumnezeu - linistea, bucuria, usurarea ispitelor.. acestea nu sunt scopuri in sine. daca ele sunt veritabile, sunt urmari ale pocaintei. noi trebuie sa cautam in primul si in primul rand sa ne vedem pacatele, sa ne pocaim pentru ele si sa ne luptam cu patimile. Dumnezeu ne mai trimite si pace sufleteasca, chiar si usurarea ispitei uneori, pentru ca daca am fi asaltati cu aceasi intensitate in fiecare secunda am pieri imediat. insa momentele acestea sunt tot pentru intarire. in aceste momente trebuie sa ne rugam mai mult, sa ne pregatim mai mult pentru cand va veni ispita si tulburarea. mereu cand simtim darul lui Dumnezeu sa spunem din adancul sufletului: "DOAMNE, NU SUNT VREDNIC DE DARUL TAU!" si atunci se va vedea de la cine este. se va vedea daca este chiar un dar sa o inselare. chiar si bucuria poate fi uneori prost inteleasa. nu e o stare in care trebuie sa te pierzi, sa iti iesi din fire. trebuie sa ne bucuram "cu cutremur", asa scrie in Sfanta Scriptura. sa pastram si o mica rezerva, orice stare am avea.
despre navala gandurilor, chiar si a gandurilor care uneori par bune, cum sunt cele de care ai pomenit - "oare e bine ce simt acum? oare e de la Dumnezeu? oare e bucurie sincera sau mandrie?"... e greu sa raspundem noi la intrebarile astea. "Doamne, arata-mi Tu ce e bun, arata-mi Tu daca ma pacaleste vrajmasul!" . insa uneori gandurile acestea pot veni si pentru a ne risipi in vreun fel. se poate sa avem asemenea ganduri atunci cand nu avem o ocupatie concreta si ne cuprinde lenea. Doamne ajuta!