Ce credeti despre vedenii?

[lacrimi]

Sunt ele de la Dumnezeu? Este bine sa ne dorim sa avem vedenii in care Mantuitorul sau un Sfant sau chiar Dumnezeu sa ne vorbeasca?

[lareine]

nu trebuie sa dorim asa ceva iar daca totusi ni se intampla, le spovedim la duhovnic si le vom trata ca pe naluciri si inselari tocmai pentru ca nu cumva, crezandu-le, sa fim inselati si mai rau. Si poate, dupa caz, o sa ne trimita parintele si la psihiatru :)
Hehe multe ar fi de vorbit aici si despre necesitatea unei colaborari stranse intre preot si psih

[andrei_im]

cea mai mare stiinta este vederea propriilor pacate. pe acestea sa ne rugam sa le vedem. daca apare o vedenie, sa nu ne grabim sa o imbratisam, caci de cele mai multe ori sunt de la vrajmas. cel mai important este sa nu spunem NIMANUI, decat duhovnicului, ca sa ne poata indruma. Sfintii Parinti ne spun ca atunci cand respingem o vedenie, cand spunem ca nu este de la Dumnezeu, chiar daca ar fi de la Dumnezeu, El tot ne iarta pentru ca vede smerenia noastra si stie ca nu vrem sa fim inselati. Parintele Paisie Aghioritul se ruga odata in chilie si deodata vede cum se deschide acoperisul si apare insusi Hristos, binecuvantandu-l. Si parintele spune atunci: "Doamne, cine sunt eu, ca sa ma binecuvantezi Tu pe mine?". Si imediat, vedenia a disparut, caci era de la vrajmas. Iata cata smerenie avea parintele Paisie! E mare mandrie sa iti doresti sa ai vedenii. pacatele sa le avem in fata ochilor, caci vederea propriilor pacate e cea mai mare forma de cunoastere! Doamne ajuta!

ce ma fac? ca traiesc in intuneric si ma amageste vrajmasul in fiecare secunda a vietii mele.. imi spune ca sunt pe cale si eu il cred ca ma iubesc .. nu am putere sa ma pocaiesc.. sunt impietrit.. nu stiu de unde sa incep si daca totusi incep repede ma pierd.. cei ce au rugaciune sa-mi raspunda..mi-a spus cineva sa ma spovedesc si am intrebat-o dar tu, tu chiar crezi ca ai ceva? si cei ce sunt pe cale deasemenea ..e cineva pe cale?trebuie sa fie ca nu vad sa vorbeasca cineva de pacate pe aici, asa ca aici sunt multi sfinti.. si cei ce au in ei lumina ar face bine sa ridice mana sus! intr-o noapte mi-a aparut Sfantul meu preferat si ma rog la vreo 30 si mi-a spus ca ma voi sfinti doar ca am acest pacat, pacatul de a-l fi omorat pe Dumnezeu ..in alte dati Sfantul imi gadila simtul parerii de sine.. io in inima mea nu ma cred rau , ma cred cel putin normal ba chiar bunicel, cred ca am cateva fapte bune si cred ca de asta nu-mi vine sa ma pocaiesc..ca nu am nevoie prea mare.. mai e cineva in situatia mea? mai e cineva care se vede ratacit, departe de Dumnezeu?am visat candva ca atunci cand vorbeam imi iesea cate un vierme din gura nu vorbe.. si imi place sa vorbesc sa dau sfaturi sa fiu auzit sa zic eu ,sa ma afirm..si nu e sarcasm este exact ce traiesc de-oi minti asa sa-mi ajute mie Dumnezeu..
nu ma doare nimic dar simt un gol, simt ca mint, ca ma mint, ma uit si cu cat privesc mai atent cu atat ceata e mai deasa..
e cineva care se roaga mult aici? cineva care crede ca ma poate ajuta cu sfaturile si cu credinta lui sincera, din inima sa? macar un pic ,macar de un pacat curatita?
vreau sa vorbesc despre ortodoxie dar sa nu ma doara asa surd in fundul sufletului constiinta.. cum pot sa obtin asta? voi nu simtiti asta?nu va simtiti ok dar incredibil de falsi si de murdari? nu visati ca tipati dar ca nu va auziti? nu vreti sa spuneti cat sunteti de intunecati si de pustii de fapt ? si va ies pe gura tot felul de ineptii reci, moarte, oribile, false, ipocrite?eu asa ma simt.. ce ma fac? ce ne facem? o sa ma duc in iad , sunt exact caldicelul gretos condamnat de evanghelie..am nevoie de lacrimi, trebuie sa desfund ochii astia ticalosi.. ii frec ii ud cu apa degeaba.. ma lovesc cu pumnii pana amortesc si nu simt nimic..L-am pierdut pe Dumnezeu..e cineva care sta mai bine ca mine? sau sunteti mai amortiti? sunt asa de urat..va fac sila nu-i asa? iertati-ma!

[lacrimi]

În prealabil postat de cristianvisan

ce ma fac? ca traiesc in intuneric si ma amageste vrajmasul in fiecare secunda a vietii mele.. imi spune ca sunt pe cale si eu il cred ca ma iubesc .. nu am putere sa ma pocaiesc.. sunt impietrit.. nu stiu de unde sa incep si daca totusi incep repede ma pierd.. cei ce au rugaciune sa-mi raspunda..mi-a spus cineva sa ma spovedesc si am intrebat-o dar tu, tu chiar crezi ca ai ceva? si cei ce sunt pe cale deasemenea ..e cineva pe cale?trebuie sa fie ca nu vad sa vorbeasca cineva de pacate pe aici, asa ca aici sunt multi sfinti.. si cei ce au in ei lumina ar face bine sa ridice mana sus! intr-o noapte mi-a aparut Sfantul meu preferat si ma rog la vreo 30 si mi-a spus ca ma voi sfinti doar ca am acest pacat, pacatul de a-l fi omorat pe Dumnezeu ..in alte dati Sfantul imi gadila simtul parerii de sine.. io in inima mea nu ma cred rau , ma cred cel putin normal ba chiar bunicel, cred ca am cateva fapte bune si cred ca de asta nu-mi vine sa ma pocaiesc..ca nu am nevoie prea mare.. mai e cineva in situatia mea? mai e cineva care se vede ratacit, departe de Dumnezeu?am visat candva ca atunci cand vorbeam imi iesea cate un vierme din gura nu vorbe.. si imi place sa vorbesc sa dau sfaturi sa fiu auzit sa zic eu ,sa ma afirm..si nu e sarcasm este exact ce traiesc de-oi minti asa sa-mi ajute mie Dumnezeu..
nu ma doare nimic dar simt un gol, simt ca mint, ca ma mint, ma uit si cu cat privesc mai atent cu atat ceata e mai deasa..
e cineva care se roaga mult aici? cineva care crede ca ma poate ajuta cu sfaturile si cu credinta lui sincera, din inima sa? macar un pic ,macar de un pacat curatita?
vreau sa vorbesc despre ortodoxie dar sa nu ma doara asa surd in fundul sufletului constiinta.. cum pot sa obtin asta? voi nu simtiti asta?nu va simtiti ok dar incredibil de falsi si de murdari? nu visati ca tipati dar ca nu va auziti? nu vreti sa spuneti cat sunteti de intunecati si de pustii de fapt ? si va ies pe gura tot felul de ineptii reci, moarte, oribile, false, ipocrite?eu asa ma simt.. ce ma fac? ce ne facem? o sa ma duc in iad , sunt exact caldicelul gretos condamnat de evanghelie..am nevoie de lacrimi, trebuie sa desfund ochii astia ticalosi.. ii frec ii ud cu apa degeaba.. ma lovesc cu pumnii pana amortesc si nu simt nimic..L-am pierdut pe Dumnezeu..e cineva care sta mai bine ca mine? sau sunteti mai amortiti? sunt asa de urat..va fac sila nu-i asa? iertati-ma!

Eu cred ca esti doar ratacit. Dar nicidecum nu L-ai pierdut pe Dumnezeu. Eu una sunt neagra de pacate, nu reusesc sa ma pocaiesc oricat de mult as vrea. Fiecare avem pacate si stai linistit, ca pe acest forum nu cred sa existe nici un Sfant (imi cer scuze celor care se cred...).
Fiecare avem probleme, unii grave, altii mai putin grave, dar toti Il avem pe Dumnezeu. Iar personal, pe mine m-a ajutat foarte mult acest forum sa ma regasesc, sa Il tin pe Dumnezeu aproape; mi-a dat niste prieteni de suflet, care mi-au oferit umarul lor cand am avut nevoie si mi-au oferit sfaturi, fiecare dupa puterile lor. Si pe aceasta cale tin sa le multumesc mult (in special laviniei, annei, marei s.a)
Nu stiu daca esti ortodocs, dar daca esti cel mai bine e sa-ti gasesti un duhovnic. Va trebui sa te spovedesti si dupa ce scapi de greutatea pacatelor sa te impartasesti si sunt convinsa ca totul se va schimba si-L vei simti pe Dumnezeu aproape de tine
Dumnezeu sa te intareasca

[Stefann]

[quote=lacrimi;206728]Sunt ele de la Dumnezeu? Este bine sa ne dorim sa avem vedenii in care Mantuitorul sau un Sfant sau chiar Dumnezeu sa ne vorbeasca?[/q DACA ACESTEA APAR SA SPUNEM CA NU SUNTEM VREDNICI DE ASA CEVA

lacrimi, eu ma spovedesc la fiecare 3 saptamani..sufletul e deschis des si-mi schimb bandajele, cred ca daca as face-o mai rar as incepe sa cred ca nu am nicio problema..iar infectia s-ar transforma in septicemie, adica exact ca si la pareza dentara, nu te mai doare si crezi ca e bine sa fie asa.. oare nu pe aici e calea? inspre iad? nu asa trebuie sa ne vedem? nu asa suntem de fapt? sau suntem buni si ok si cu cat ne spovedim mai des incepem sa ne mandrim si sa fim mai multumiti cu situatia noastra? ia gandeste-te putin.. toti cu mic cu mare fug danseaza cu prieteni si cu umere la care se gudura, pe calea pe care mangaierile se inmultesc.. Sfantul Siluan.. (sa il citim pe acest Sfant si pe Sfantul Gheron Iosif Isihastul si pe Paisie Aghioritul,Isaac Sirul, Ioan Scararul,Ignatie Briancianinov), Sfantul Siluan recomanda da nu el recomanda ci lui i-a recomandat Duhul Sfant coborarea la iad, coborarea mintii in inima in care se afla acum toti demonii si satana insusi are tron in mijloc, unde cum spune Sfantul Vladica Antonie Marturisitorul in cartea sa despre rugaciunea inimii, ca pe masura ce coboram creste parerea de sine si sufletul vazandu-se sub aceasta presiune ca sub o ispita continua se ingretoseaza de sine insusi, in starea asta care pare ca nu se mai termina de a te vedea fals, asa cum esti de fapt dincolo de acea frunza pe care o mostenim.. e cineva aici care e satul de minciuna cu care ne hranim in grup sau fiecare in parte, in timp ce scriem sau gandim la nimic, sau chiar si mai ales cand ne rugam..? oare rugaciunea cea mai inalta nu este acea in care cuvintele dispar si sentimentul pacatoseniei ii ia locul ,acel sentiment care te sufoca si te face sa izbucnesti in acel plans nemangaiat, in acea ocarare si defaimare de sine, in care fara cuvinte il rogi pe Dumnezeu sa te trimita in iad? tot acest Sfant spune ca un pacat vazut , descoperit de sub frunza, fuge, iar diavolul ce-l intretinea nu mai are de ce sa se agate in suflet, asadar singura cale de curatire este vederea acestei uratenii care este sufletul nostru in aceste momente.. cine nu se vede asa si cine nu urmareste sa se vada astfel, acela se cuvine sa spunem ca rataceste in intunericul parerii de sine" ca cel ce merge in intuneric nu stie unde merge"cum spune Ioan evanghelistul..eu zic ca trebuie sa intoarcem armele si sa mergem spre iad nu spre "lumina", sa ne pierdem fratilor ca din iad ne mantuie Hristos , acolo ne-a dat punct de intalnire.. sa mergem dupa El .. cum de am pierdut ,cum de nu mai vedem asta?

aviz celor ce cauta sa sporeasca si sa se apropie de Dumnezeu si celor ce se cred mai aproape de la o zi la alta .. singura cale de a te apropia intradevar este sa simti departarea dintre tine si El din ce in ce mai mare.. altfel, este inselare de la satana.. io am fost izgonit din drumul spre cer , exact ca si de un inger care mi-a dat de inteles ca pe acolo nu se mai poate in veci intra in rai ci ca in mijlocul iadului a pus Dumnezeu sau a mutat mai bine zis portile iadului..intrebarea mea este suntem noi ortodocsi? sau gandim si ne nevoim ca protestantii.. care zic: "il simt pe Dumnezeu in inima mea!"
ce simti omule? nu cumva ti se pare? nu cumva ai muscat din pomul cunostintei si te-ai umplut de parelnicia ei? cunoaste ca acela nu e Dumnezeu ..iertare pentru tonul meu din halul in care sunt eu trebuia sincer va spun, trebuia sa fiu ultimul care sa dea indrumari..stam rau daca un nenorocit ca mine a ramas de garda ca eu dorm 23 de h 59 de m si 59 de sec din 24 de h! sper ca macar si un singur suflet m-a inteles.. acela care a prins idea de tot chinul si de toata inchipuirea scapa.. ca nu mai cauta nimic decat sa se vada lepadat, indepartat ,intunecat, demonizat, spurcat, ticalos,vrednic de flacarile iadului, si de i se pare ca le-a gasit si pe acestea mai tare se ocaraste.. io ma gandeam inainte dupa rugaciune "oare oi fi sporit? am recuperat ceva?" si multumesc Sfantului Ioan Scararul,ca noi nu putem decat sa simtim durere pe care acceptand-o deschidem usa darurilor, ca noi nu ne apropiem de Dumnezeu ci ne recunoastem departarea fapt pe care Dumnezeu nu ca il premiaza dar numai in conditiile astea in care omul se vede cat de lipsit de El este ,atunci vine.. Doamne ajuta!

[lacrimi]

În prealabil postat de cristianvisan

aviz celor ce cauta sa sporeasca si sa se apropie de Dumnezeu si celor ce se cred mai aproape de la o zi la alta .. singura cale de a te apropia intradevar este sa simti departarea dintre tine si El din ce in ce mai mare.. altfel, este inselare de la satana.. io am fost izgonit din drumul spre cer , exact ca si de un inger care mi-a dat de inteles ca pe acolo nu se mai poate in veci intra in rai ci ca in mijlocul iadului a pus Dumnezeu sau a mutat mai bine zis portile iadului..intrebarea mea este suntem noi ortodocsi? sau gandim si ne nevoim ca protestantii.. care zic: "il simt pe Dumnezeu in inima mea!"
ce simti omule? nu cumva ti se pare? nu cumva ai muscat din pomul cunostintei si te-ai umplut de parelnicia ei? cunoaste ca acela nu e Dumnezeu ..iertare pentru tonul meu din halul in care sunt eu trebuia sincer va spun, trebuia sa fiu ultimul care sa dea indrumari..stam rau daca un nenorocit ca mine a ramas de garda ca eu dorm 23 de h 59 de m si 59 de sec din 24 de h! sper ca macar si un singur suflet m-a inteles.. acela care a prins idea de tot chinul si de toata inchipuirea scapa.. ca nu mai cauta nimic decat sa se vada lepadat, indepartat ,intunecat, demonizat, spurcat, ticalos,vrednic de flacarile iadului, si de i se pare ca le-a gasit si pe acestea mai tare se ocaraste.. io ma gandeam inainte dupa rugaciune "oare oi fi sporit? am recuperat ceva?" si multumesc Sfantului Ioan Scararul,ca noi nu putem decat sa simtim durere pe care acceptand-o deschidem usa darurilor, ca noi nu ne apropiem de Dumnezeu ci ne recunoastem departarea fapt pe care Dumnezeu nu ca il premiaza dar numai in conditiile astea in care omul se vede cat de lipsit de El este ,atunci vine.. Doamne ajuta!

Rugaciunea inimii... Poate ca tu ai reusit s-o folosesti si, daca ai reusit, esti mare... Eu incerc de mult, dar nu pot... Stiu ca sunt plina de pacate, n-am spus niciodata ca vad poarta raiului larg deschisa pentru mine... E foarte frumos ce spui si mi se pare firesc, dar noi, spurcaciunile, daca nu ne-am ridica spre Dumnezeu si ne-am spune mereu ca iadul ne asteapta, ca acolo trebuie sa mergem, ca suntem cei mai rai si mai de nimic, oare cat am reusi sa supravietuim crestineste? Oare nu asta ar astepta diavolul? Oare nu i-am da prilej sa se joace cu mintea noastra? Oare nu toate ideile astea s-ar transforma odata in ceva firesc si ne-am indeparta pentru totdeauna de Dumnezeu?... Este mare lucru ceea ce spui tu si sunt de acord cu tine. Dar noi suntem niste nimicuri, niste pacatosi amarati si nu avem puterea asta. Sfintii Parinti aveau o baza crestineasca puternica, noi ce avem? Cum ne-am putea asemana cu Ei? Dumnezeu este acolo si ne asteapta chemarea: noi, cei mici, nu avem altceva decat increderea in Dumnezeu. Si nu cred ca ortodocsii sunt siguri de mantuirea lor. Sunt siguri ca au ales calea cea dreapta, dar stiu ca "multi sunt chemati, dar putini sunt alesi". Noi stim ca trebuie sa luptam in fiecare secunda cu ispitele ce ne inconjoara din ce in ce mai mult. Si ca niciodata nu se termina lupta asta, atat cat Dumnezeu ne tine pe acest pamant. Neoprotestantii au impresia ca daca s-au lepadat de ortodoxie si s-au botezat la sectanti au incheiat un contract de mantuire... Fac din Domnul Isus un comerciant...
Mie mi-e foarte frica de ei, pentru ca nu ma simt in stare sa lupt cu ei si cu duhurile care ii conduc, tocmai din cauza pacatelor mele; dar, in acelasi timp, stiu ca am un Dumnezeu care, oricat de jos as cadea, cu credinta si rugaciune, nu ma lasa niciodata, ci mereu ma ridica, inarmata cu mai multa rabdare si putere de fiecare data...
Doamne ajuta

tot ce ai spus soramea de la A la Z sunt indreptatiri de sine adica usi deschise pacatului.. gandire de-a stanga.. pune-le toate in prizma cealalta si vei vedea ca de te smeresti si te vezi asa cum esti se bucura satana.. iata ce creaza indreptatirea scuzarea, asta este prima treapta in savarsirea pacatului, indreptatirea.. apoi urmeaza,sunt mic si nu e bine sa umblu io dupa sfinti ca asta e mandrie , smerit e sa umblu pe unde zice satana si asa nu se supara.. stii mie imi spunea intr-o vreme noaptea la rugaciune asa: nu te mai ruga ca te omor, nu ai idee cu cine te pui, nu ma infuria, asa imi spunea.. m-a pus odata pacatul de am dat biri cu fugitii si m-a umilit.. m-a speriam si de respiratia mea.. iata sora mea.. daca refuzam calea smereniei adica"fie-ti mila de Tine sa nu ti se intample tie asa ceva" vom lucra cele ale oamenilor si ne vom departa de Dumnezeu..
invata sa gandesti de-a dreapta ,nu ca eu as sti, dar stiu ca este singura cale, adica toate vezile prin prizma dumnezeiasca..adica de orice acuza-te si ocaraste-te sa te usture inim sa cazi in deznadejde te va prinde Domnul tu fa-o dar pastrand calea imparateasca adica pas cu pas, azi mai putin maine un picut mai putin, apoi mai schimb registrul prin reflecatrea la bunatatea sa ca si asta aduce smerenie dar numai inainte de a cugeta la pacate ca altfel faci lucrare de-a stanga i incepi si zici ca e milostiv, ca te mantuiesti oricum.. si inca ceva.. nu te bizui pe gandirea ta nimic sa nu spui si sa nu iei de bun ce e fabricat de tine.. daca ma poti crede soro.. nu exista alta cale si mare e prapastie si larga e calea care duce la pieire.. intr-adevar, asa este..oamenii ar avea o mare surpriza sa afle niste lucruri de sar nevoi ortodox si de s-ar condamna putin macar sa vada cums ecurateste mintea la flacarile iadului.. in mijlocul iadului e poarta raiului..iar in iad nu poate intra paradoxal decat smerita cugetare fara sa se arda..