Celor din alte secte si culte - De ce v-ati [re]botezat?

[lacrimi]

În prealabil postat de Imogene

De cand m-am botezat la baptisti credeam ca exista cu siguranta oameni care se vor mantui din toate religiile. Desi convertirea mea a venit in urma unei carti scrise de un ortodox "Daruind vei dobandi", de Nicolae Steinhardt nu aveam nici o legatura cu ortodocsii: mama e penticostala, tata e catolic nepracticant.

Aveam o experienta cu penticostalii de cand am fost mica pana la o anumita varsta cand am iesit din biserica penticostala. Tin minte ca pe atunci mai mergeam pe ascuns la ceva biserica ortodoxa pana cand nu a aflat mama si mi-a spus sa nu o mai fac. Era mai mult o atractie fiindca nu stiam mare lucru despre. Am sarutat o data si o cruce, eram mica pe atunci si asta pentru penticostali e foarte grav, pe langa altele cu Maica Domnului si sfintii - idolatrie curata. Asa ca nu am mai mers la ortodocsi.

Au trecut ani buni si in urma unei deceptii am mers la o biserica baptista cu o prietena de a mea si tot in acea perioada il citeam pe Steinhardt. Dupa botez am inceput sa discut cu un ortodox pe un forum care atunci cand argumenta nu o facea cu biblia ci din surse ortodoxe, adica din Traditie. Oricum, eu citindu-l pe Steinhardt am vazut o fata a ortodoxiei, el era mai deschis si considera ca nu are nimeni dreptul de a judeca sau nu cine sa va mantui. Persoana aceea mi-a aratat alte pareri ale altor reprezentanti din ortodoxie si am fost putin socata despre modul in care se discuta despre eretici. Oricum, am inceput sa citesc ortodoxie de atunci, carti scrise de Steinhardt, Savatie Bastovoi, Patericul, cateva Filocalii, Rafail Noica, Antonie Bloom, Jean Claude Larchet si altii. Foarte mult m-a impresionat Sfantul Siluan Athonitul. Am inceput sa vad ca in ortodoxie se ofera solutia pentru a lupta cu patimile. Citind Patericul si sfintii poti vedea in ce stare te afli tu, cat de departe esti de ceea ce ar trebui sa fii si ce ar trebui sa faci si cum sa faci. Atunci am realizat ca ortodoxia vede lucrurile intr-un mod foarte profund si asta se poate vedea si in filmul "Ostrov" care m-a impresionat de asemenea. Citeam ortodoxie si mergeam in acelasi timp la biserica baptista. Aveam inca intrebari cu privire la icoane, inchinarea la sfinti, dar nu le respingeam fiindca ma gandeam ca trebuie sa existe un sens acolo si o sa-l descopar mai tarziu. Incetul cu incetul ce se predica in biserica baptista a intrat in contradictie cu ceea ce am inceput sa cred eu. Asa ca, tot incetul cu incetul am iesit din biserica baptista.

Astazi nu mi-am schimbat opinia cu privire la mantuirea celorlalti din celelalte religii. Eu am ales ortodoxia din cauza ca consider ca e cea mai buna cale spre mantuire atunci cand e luata in serios, cand mergi pe calea pocaintei.

Dumnezeu face intr-adevar minuni! Slava LUI pentru asta.
Mama ta cum vede inclinatia ta spre ortodoxie? Stiu din experienta ca neoprotestantii ii urasc cu desavarsire pe ortodocsi si tot ce tine de ei. Cu toate ca, daca ne luam chiar si numai dupa principiul lor, Sola Scriptura, nu avem voie sa uram

[Imogene]

În prealabil postat de lacrimi

Dumnezeu face intr-adevar minuni! Slava LUI pentru asta.
Mama ta cum vede inclinatia ta spre ortodoxie? Stiu din experienta ca neoprotestantii ii urasc cu desavarsire pe ortodocsi si tot ce tine de ei. Cu toate ca, daca ne luam chiar si numai dupa principiul lor, Sola Scriptura, nu avem voie sa uram

Cand le-am spus mai demult s-au agitat amandoi. Mai ales ca mama era in al noualea cer cand m-am botezat la baptisti. Eu am incercat sa-i arat frumusetea ortodoxiei, dar ea e oricum cu ale ei. Mama e putin mai deschisa, nu uraste ortodocsii, atat ca crede ca la penticostali e adevarata revelatie, din cauza darurilor. Si nu poti sa-i demonstrezi care e legatura dintre mandrie si ele. E greu cand se bazeaza doar pe Sfanta Scriptura.

[iustin10]

@imogene
Dar despre cel care te-a ajutat atunci sa iei cunostinta despre Ortodoxie,cum era?
Avea ceva mai deosebit,mai multa fermitate,cunoastere,rabdare?Sau a fost omult potrivit la timpul potrivit?

[Imogene]

În prealabil postat de iustin10

@imogene
Dar despre cel care te-a ajutat atunci sa iei cunostinta despre Ortodoxie,cum era?
Avea ceva mai deosebit,mai multa fermitate,cunoastere,rabdare? Sau a fost omult potrivit la timpul potrivit?

Cred ca a fost mai mult mandria mea. Am vrut sa-i demonstrez ca exista autori care nu vad mantuire doar in ortodoxie. In perioada aia mi-a aratat ceva capitol dintr-o carte scrisa de Arhimandritul Serafim Alexiev. Bineinteles, ca mi-am cumparat vreo cinci carti de el si le-am citit. :)) E adevarat ca acest arhimandrit vede lucrurile asa dar asta nu inseamna ca toti din ortodoxie sunt asa. Am citit multi care nu gandesc asa. Oricum, despre el nu vreau sa spun multe ca e de pe acest forum si o sa se umfle in pene probabil. :))))

În prealabil postat de lacrimi

Stiu din experienta ca neoprotestantii ii urasc cu desavarsire pe ortodocsi si tot ce tine de ei.

Povesteste-ne cateva experiente personale din care sa reiasa ca" neoprotestantii ii urasc cu desavarsire pe ortodocsi si tot ce tine de ei".

Eu pot sa-ti povestesc, foarte multe experiente personale din care reiese ca exista dragoste intre neoprotestanti si ortodocsi. Diferentele de ordin teologic nu impiedica manifestarea iubirii fata de aproapele.

P.S. Chiar de curand, eu si sotia mea, am fost intr-o biserica ortodoxa, la o inmormantare. Suntem buni prieteni cu o familie de preoti ortodocsi (tatal si fiul sunt preoti), carora le-a murit cineva drag. De asemenea,pot sa povestesc si despre dragostea pe care ne-o arata acea familie de preoti (oameni deosebiti).

[lacrimi]

În prealabil postat de copacel

Povesteste-ne cateva experiente personale din care sa reiasa ca" neoprotestantii ii urasc cu desavarsire pe ortodocsi si tot ce tine de ei".

Eu pot sa-ti povestesc, foarte multe experiente personale din care reiese ca exista dragoste intre neoprotestanti si ortodocsi. Diferentele de ordin teologic nu impiedica manifestarea iubirii fata de aproapele.

P.S. Chiar de curand, eu si sotia mea, am fost intr-o biserica ortodoxa, la o inmormantare. Suntem buni prieteni cu o familie de preoti ortodocsi (tatal si fiul sunt preoti), carora le-a murit cineva drag. De asemenea,pot sa povestesc si despre dragostea pe care ne-o arata acea familie de preoti (oameni deosebiti).

Daca mi-ai citit postarile anterioare, stii deja de experienta mea: sotul meu a trecut asta-vara la penticostali si de atunci a inceput calvarul meu. Cand am auzit de intentiile lui, nu am putut vorbi imediat cu un preot ortodox roman, asa ca m-am dus la o biserica ortodoxa greceasca, unde stiam ca preotul sta numai acolo. Primul lucru pe care mi l-a zis a fost ca "dupa convertire, in primul rand va uri preotii ortodocsi si tot ce tine de ortodoxie". Am ajuns acasa si i-am spus sotului meu (neconvertit inca). El a inceput sa rada si a zis ca asta este imposibil: de ce s-ar "poticni" in lucrurile si oamenii in care a crezur odinioara/... Insa, dupa "botez" totul a luat alta intorsatura: a inceput sa-mi sparga icoane, sa-mi arunce aghiazma si uleiul din candela, sa rada de preoti si sa vorbeasca foarte urat depsre ei si multe multe multe altele... Si uite asa, cred cu toata fiinta mea ca preotul a avut dreptate. Iar daca dau ochii cu "fratii" lui, se uita toti la mine cu o scarba si uneori mila, de imi vine sa urlu. Dar nu vreau sa-i dau diavolului prilej de ispita. Imi plec si eu capul, si merg mai departe.
Si sa stii ca pe acest topic se vorbeste despre cei convertiti, cei care s-au lepadat de un botez ca sa primeasca altul....
Doamne ajuta

În prealabil postat de lacrimi

Daca mi-ai citit postarile anterioare, stii deja de experienta mea: sotul meu a trecut asta-vara la penticostali si de atunci a inceput calvarul meu. Cand am auzit de intentiile lui, nu am putut vorbi imediat cu un preot ortodox roman, asa ca m-am dus la o biserica ortodoxa greceasca, unde stiam ca preotul sta numai acolo. Primul lucru pe care mi l-a zis a fost ca "dupa convertire, in primul rand va uri preotii ortodocsi si tot ce tine de ortodoxie". Am ajuns acasa si i-am spus sotului meu (neconvertit inca). El a inceput sa rada si a zis ca asta este imposibil: de ce s-ar "poticni" in lucrurile si oamenii in care a crezur odinioara/... Insa, dupa "botez" totul a luat alta intorsatura: a inceput sa-mi sparga icoane, sa-mi arunce aghiazma si uleiul din candela, sa rada de preoti si sa vorbeasca foarte urat depsre ei si multe multe multe altele... Si uite asa, cred cu toata fiinta mea ca preotul a avut dreptate. Iar daca dau ochii cu "fratii" lui, se uita toti la mine cu o scarba si uneori mila, de imi vine sa urlu. Dar nu vreau sa-i dau diavolului prilej de ispita. Imi plec si eu capul, si merg mai departe.
Si sa stii ca pe acest topic se vorbeste despre cei convertiti, cei care s-au lepadat de un botez ca sa primeasca altul....
Doamne ajuta

Draga mea, incerc sa te inteleg, am mai vazut si alte cazuri in care asa zisi crestini se poarta cu alti crestini de parca ar fi ultimii oameni. Ma bucur sa aud ca in ciuda provocarilor ai ramas in Domnul, El e singurul care te intelege cu adevarat si primeste slujirea ta din inima. E greu intr-un cuplu in care fiecare are convingeri diferite, dar incearca sa fi tu aceea care inclina balanta in mod pozitiv, concentrand atentia pe ceea ce va leaga in credinta si nu pe ceea ce va desparte. Stii, multi oameni cand adera la o biserica se comporta de parca ar fi intrat intr-un partid politic sau mai rau, intr-o galerie a unei echipe de fotbal si incep sa calce in picioare si sa acuze pe cei din afara de tot felul de lucruri. Insa credinta nu consta in a te declara crestin de nu stiu ce fel, in faptul ca frecventezi cine stie ce comunitate, credinta se vede din atitudinea pe care cineva o are, din comportamentul pe care il afiseaza in relatiile cu oameni care nu gandesc neaparat la fel. Aici este problema de intelegere a multora.

Iti doresc toate cele bune, multa incredere, putere ca sa lupti pentru credinta ta in Dumnezeu si sa ai ochii atintiti nu neaparat spre biserica asa cum intelegem de multe ori in termeni pamantesti, ci spre biserica aceea a carei usa nu poate fi inchisa de mana omeneasca pentru ca insusi Mantuitorul o tine deschisa pentru oricine doreste sa intre.

[lacrimi]

În prealabil postat de almaris

Draga mea, incerc sa te inteleg, am mai vazut si alte cazuri in care asa zisi crestini se poarta cu alti crestini de parca ar fi ultimii oameni. Ma bucur sa aud ca in ciuda provocarilor ai ramas in Domnul, El e singurul care te intelege cu adevarat si primeste slujirea ta din inima. E greu intr-un cuplu in care fiecare are convingeri diferite, dar incearca sa fi tu aceea care inclina balanta in mod pozitiv, concentrand atentia pe ceea ce va leaga in credinta si nu pe ceea ce va desparte. Stii, multi oameni cand adera la o biserica se comporta de parca ar fi intrat intr-un partid politic sau mai rau, intr-o galerie a unei echipe de fotbal si incep sa calce in picioare si sa acuze pe cei din afara de tot felul de lucruri. Insa credinta nu consta in a te declara crestin de nu stiu ce fel, in faptul ca frecventezi cine stie ce comunitate, credinta se vede din atitudinea pe care cineva o are, din comportamentul pe care il afiseaza in relatiile cu oameni care nu gandesc neaparat la fel. Aici este problema de intelegere a multora.

Iti doresc toate cele bune, multa incredere, putere ca sa lupti pentru credinta ta in Dumnezeu si sa ai ochii atintiti nu neaparat spre biserica asa cum intelegem de multe ori in termeni pamantesti, ci spre biserica aceea a carei usa nu poate fi inchisa de mana omeneasca pentru ca insusi Mantuitorul o tine deschisa pentru oricine doreste sa intre.

Multumesc din suflet pentru sfaturi. Ma rog la Dumnezeu sa-mi intareasca credinta si sa ma faca mai buna, mai smerita si sa-mi dea mai multa iubire pentru oameni. Stiu, ca numai asa voi razbi in aceasta lupta.
Doamne ajuta

[Danut7]

În prealabil postat de lacrimi

Daca mi-ai citit postarile anterioare, stii deja de experienta mea: sotul meu a trecut asta-vara la penticostali si de atunci a inceput calvarul meu. Cand am auzit de intentiile lui, nu am putut vorbi imediat cu un preot ortodox roman, asa ca m-am dus la o biserica ortodoxa greceasca, unde stiam ca preotul sta numai acolo. Primul lucru pe care mi l-a zis a fost ca "dupa convertire, in primul rand va uri preotii ortodocsi si tot ce tine de ortodoxie". Am ajuns acasa si i-am spus sotului meu (neconvertit inca). El a inceput sa rada si a zis ca asta este imposibil: de ce s-ar "poticni" in lucrurile si oamenii in care a crezur odinioara/... Insa, dupa "botez" totul a luat alta intorsatura: a inceput sa-mi sparga icoane, sa-mi arunce aghiazma si uleiul din candela, sa rada de preoti si sa vorbeasca foarte urat depsre ei si multe multe multe altele... Si uite asa, cred cu toata fiinta mea ca preotul a avut dreptate. Iar daca dau ochii cu "fratii" lui, se uita toti la mine cu o scarba si uneori mila, de imi vine sa urlu. Dar nu vreau sa-i dau diavolului prilej de ispita. Imi plec si eu capul, si merg mai departe.
Si sa stii ca pe acest topic se vorbeste despre cei convertiti, cei care s-au lepadat de un botez ca sa primeasca altul....
Doamne ajuta

Dai dreq de posedati :)).Urmareste indeaproape pe "vorbitorii in limbi" de la penticostali, ca multi dintre ei ajung posedati de draci.Si dracu cand poseda ghici ce face?Vorbeste in limbi.Fereste-te de spurcatii aia, si daca sotul tau continua lasa-l drequ de ratat infect.Sectarii astia penticostali "fanatici" sunt neoameni.

[lacrimi]

În prealabil postat de Danut7

Dai dreq de posedati :)).Urmareste indeaproape pe "vorbitorii in limbi" de la penticostali, ca multi dintre ei ajung posedati de draci.Si dracu cand poseda ghici ce face?Vorbeste in limbi.Fereste-te de spurcatii aia, si daca sotul tau continua lasa-l drequ de ratat infect.Sectarii astia penticostali "fanatici" sunt neoameni.

Sunt de acord ca "vorbirea in limbi" nu e de la Dumnezeu, ci de la diavol...
Dar nu cred ca lasandu-l pe sotul meu, rezolv ceva. Este barbatul cu care m-am cununat ortodox, este barbatul pe care mi l-a dat Dumnezeu, tatal copiilor mei si cine sunt eu sa despart ceea ce Dumnezeu a unit???...
Daca as putea, l-as ajuta sa redevina ceea ce a fost, sa vada adevarul, sa vada puterea Sfintei Cruci si sa inteleaga ca numai necredinciosii si smintitii cer Domnului semne si minuni, pentru ca un credincios adevarat, chiar daca Dumnezeu i-ar da un semn, nu s-ar crede demn de asta si tot de la diavol l-ar cataloga. Parerea mea.... Dar, stiu ca nu pot face eu toate astea, nu-l pot eu intoarce la ortodoxie, ci numai Dumnezeu si Maica Domnului au puterea asta. Asa ca, nu imi ramane decat sa lupt pentru mine, sa raman ceea ce sunt, de dragul copiilor mei si pentru iubirea Domnului pentru mine.
Doamne ajuta