credinta omului simplu

[iustin10]

8NihilSineDeo9
Exista si intelesul simplitatii,sa actionezi mecanic ,in spirit de turma,si aici iti dau dreptate.
Dar exista si un sens al simplitatii nu cu mintea ci cu duhul,si anume : smerenia,credinta curata,fapta buna.Acestea nu se invata din carti.
Eu de acesti oameni vorbesc.Care stiu in ce cred,si apoi practica aceasta credinta.Care nu au nevoie de o teorie a virtutiilor ci chiar le pun in practica.

[8NihilSineDeo9]

În prealabil postat de iustin10

8NihilSineDeo9
Exista si intelesul simplitatii,sa actionezi mecanic ,in spirit de turma,si aici iti dau dreptate.
Dar exista si un sens al simplitatii nu cu mintea ci cu duhul,si anume : smerenia,credinta curata,fapta buna.Acestea nu se invata din carti.
Eu de acesti oameni vorbesc.Care stiu in ce cred,si apoi practica aceasta credinta.Care nu au nevoie de o teorie a virtutiilor ci chiar le pun in practica.

da Iustin, tu pomenesti de simplitatea smereniei iar eu de cea a neglijentei

incantata de cunostinta :)

[aniama]

Daca faci fapte bune constant, inseamna ca ai si credinta,ai si smerenie, ai si suflet, ai si un caracter frumos, ai putin din toate si astea le faci si le ai numai pentru ca ai credinta. Iti iubesti aproapele si din putinul tau ii faci parte si lui,care poate nu a avut sansa nici sa studieze, nici sa invete sa faca ceva. Face lucruri simple,dar le face cu sufletul curat, tacut, smerit.Si nu vorbesc din ce observ,vorbesc din ce traiesc zi de zi. Locuiesc intr-un oras din tara noastra,dar am o stransa legatura cu o localitate rurala unde au locuit bunicii mei - Dumnezeu sa-i odihneasca.Ma duc saptamanal in acest sat,la casele ce ne-au ramas noua, dar imi fac timp sa trec pe la rudele ce le avem si imi face o placere deosebita sa stam de vorba si atunci chiar ii studiez,trag concluzii si invat si eu din simplitatea lor.Si taina lor. Parca sunt inconjurati de o taina,de un mister. Simplitatea lor si curatenia lor ii inalta mult in ochii mei. Mi-e drag tare de toti oamenii acelui sat si sunt mult diferiti de noi cei de la oras si m-am gandit ca "diferenta" consta in uniunea lor neatinsa cu natura,cu animalele ce fac parte integranta din viata lor. Noi ce-i de la oras,locuim intr-un confort artificial,intr-un lux sintetic,pe cand ei sunt una cu natura. Simt altfel viata si totul miroase a viata acolo. Sunt superbi si natura e divina. Va imbratisez cu drag,eu Junior Aniama

[8NihilSineDeo9]

În prealabil postat de aniama

Noi ce-i de la oras,locuim intr-un confort artificial,intr-un lux sintetic,pe cand ei sunt una cu natura. Simt altfel viata si totul miroase a viata acolo.

frumoasa afirmatie.. intr-adevar taranii par a fi una cu natura, traiesc intr-o armonie.

si eu simt ca, desi in orase densitatea populatiei este semnificativ mai mare decat la sate, izolarea spirituala a concitadinilor se resimte drastic la nivel individual.. suntem fizic aproape dar sufletesc la mii de km distanta.. de obicei nu generalizez, dar eu.. de la teama cu care am pasit pentru prima data in Bucuresti am ajuns la groaza..dupa cativa ani. inca nu am aflat de ce anume ma tem cand ies din apartament, de cine fug.. cred ca de tristetea celor ce trec pe langa mine.

Mi-a dat Dumnezeu insa cateva ocazii de a intalnii pe strada oameni..oameni simplii cu care, discutand, aveam senzatia ca ma cunosc de foarte mult timp. Le pastrez un loc in suflet desi nu stiu nici cum se numesc.

[iustin10]

Cand moare cineva la tara,parca tot satul il insoteste,il ajuta!
Vin la patul sau sa isi ia la revedere,dupa ce o viata intreaga au trait impreuna.Si cel care moare stie ca va muri,si ii e greu sa se desparta de cei dragi.
Apoi participa toti la inmormantare,la pomana,si tristetea lor chiar e luminata de nadejdea unei invieri.
E impresionant.Cei de la oras ,daca nu au vazut asta ,nu inteleg.Si n-au citit tratatele despre viata viitoare,dar cred in ea.