Crestinismul lui Eminescu

[pelerinul88]

eminescu...nu stiu ce sa zic... e discutabil...are poezii in care e pentru DUMNEZEU..si in altele te iau fiorii de cit de ateu pare...cit despre faptul ca si-a dat viata pentru tara..poate intr-adevar incomoda politicienii din vremea lui si l-au redus la tacere, dar numai Bunu Dumnezeu stie ce a fost cu adevarat...fiindca nimeni dintre noi nu a fost de fata sa spuna cu mina pe inima : este adevarat. Dar valoarea incontestabila ca poet national o stie toata lumea... Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intareasca pe toti...

[Daniel777]

În prealabil postat de pelerinul88

eminescu...nu stiu ce sa zic... e discutabil...are poezii in care e pentru DUMNEZEU..si in altele te iau fiorii de cit de ateu pare...cit despre faptul ca si-a dat viata pentru tara..poate intr-adevar incomoda politicienii din vremea lui si l-au redus la tacere, dar numai Bunu Dumnezeu stie ce a fost cu adevarat...fiindca nimeni dintre noi nu a fost de fata sa spuna cu mina pe inima : este adevarat. Dar valoarea incontestabila ca poet national o stie toata lumea... Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intareasca pe toti...

Stim ca este apreciat de oameni ca Steinhart,Anania...

Discursurile lui politice si articolele arata un mare patriot,si pot fi un exemplu in lumea de astazi,cand nimeni nu mai are acest curaj...

Si daca ar avea acest curaj,ar fi lichidat ca si Eminescu...

Eminescu a fost cenzurat,si numai putin din activitatea sa cunoastem astazi....

Stiti ca si Noica facea apel la descoperirea manuscriselor lui Eminescu...

In privinta confesiunii: duhovnicul meu mi-a relatat (dar nu am nici o verificare alta decat ca e un om care nu obisnuieste sa inventeze) ca s-a descoperit ceaslovul unui ieromonah cu mentiunea (printre alte colofoane) ca l-ar fi spovedit si impartasit pe Eminescu in una din ultimele lui zile.
In privinta operei: Nu pot argumenta aici, dar pot da o referinta: Georges Dumezil, lucrarile despre zeitati indoeuropene, urmand ca, daca avem timp si ne ajuta D-zeu putem avea o intelegere privind faptul ca in unele poezii (ma refer specific la Scrisori) Eminescu a incercat o opera de purificare a subsolului lingvistic de unele reminiscente pagane prin plasarea unor functii ale panteonului pagan care erau pe vremuri considerate divine in context pur omenesc si al "desertaciunilor lumii". Nu e o opera religioasa in esenta, dar e una benefica.

[Daniel777]

[quote=inorog;205984]In privinta confesiunii: duhovnicul meu mi-a relatat (dar nu am nici o verificare alta decat ca e un om care nu obisnuieste sa inventeze) ca s-a descoperit ceaslovul unui ieromonah cu mentiunea (printre alte colofoane) ca l-ar fi spovedit si impartasit pe Eminescu in una din ultimele lui zile.


Este o marturie importanta si putem concluziona pe baza ei,ca Dumnezeu ,pentru dragostea Lui Eminescu fata de tara,l-a salvat..si acum este in imparatia cerurilor..


Doamne ajuta!

[Xosroviduxt]

În prealabil postat de Noesisaa

....cum, imbolnavindu-se de sifilis? :D Hai sa nu exageram, a fost poet mare, dar de aici pana la a-si da viata pentru poporul roman....

speram ca toata lumea stie deja ca Eminescu a fost asasinat,citez :
"Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul - nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este "bietul Eminescu". Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si este denigrat de anti-romani."
sursa:http://mihaieminescu.org/Articol.asp?ID=7

[Daniel777]

În prealabil postat de Xosroviduxt

speram ca toata lumea stie deja ca Eminescu a fost asasinat,citez :
"Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul - nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este "bietul Eminescu". Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si este denigrat de anti-romani."
sursa:http://mihaieminescu.org/Articol.asp?ID=7

Multumim pentru acest citat...

Cred ca este bine sa il reactualizam pe Eminescu...

Este evident ca Eminescu a deranjat serios pe germanofilii epocii, inclusiv (paradoxal) pe protectorul lui de dinainte de aceste frictiuni, Maiorescu. Eminescu de fapt s-a comportat oarecum ca un "baiat rau", depasind prin luari de pozitie foarte categorice contra imperialismului austriac si german (imperii care devenisera aliate dupa razboiul din 1866, doreau o situatie de statu-quo si considerau problema drepturilor popoarelor in imperiul austriac ca intangibila) ceea ce se astepta de la el (sa fie un sprijinitor al conservatorilor si al intereselor romanesti limitate la Principatele Unite), nemaivorbind ca regele Carol I insusi, un om incapatanat si dur cu cei care i se puneau de-a curmezisul, e probabil sa fi fost "sfatuit" ca gazetari ca Eminescu produc probleme cu ceea ce atunci era proaspata pozitie a Romaniei de aliata a Puterilor Centrale. Cei care-l sustinusera au aerul ca au privit luarile de pozitie ale lui Eminescu nu numai ca deranjante ci ca un fel de nerecunostinta fata de persoane si cercuri de influenta care-l ajutasera. Libertatea presei asa cum o concepem noi azi (cainii latra, caravana trece) era ceva de negandit atunci. Influenta presei era mult mai mare, autoritatea ei era omologata aproape automat cu a unui formator de opinie. Nu avem dovezi ca a fost ucis cu intentie. Tratamentele cu mercur erau considerate benefice, iar medicina era inca intr-o confuzie totala intre metoda stiintifica si aiureala pe baza de teorii nefondate. Brutalizarea pacientilor cu tulburari de comportament era la ordinea zilei, de fapt a diminuat abia dupa campanii sustinute ale psihiatrilor reformisti in perioada interbelica, iar tratamentele inumane nu au fost abandonate cu totul pana dupa WWII. Pe vremea lui Eminescu sanatoriile erau uneori tortura cu acte medicale. Ati putut urmari pe Discovery un reportaj despre cum a fost ucis in chinuri, cu contributia vasta a medicilor proprii, regele Carol al II-lea al Angliei. Pana la Eminescu trecusera 200 de ani si mai bine, dar situatia nu era deloc roza. Ca urmare, e greu de discernut intre eroare medicala, crima din culpa, crima premeditata. In mod aproape sigur au existat persoane care au rasuflat usurate ca "incomodul" incetase sa scrie. Eminescu de partea lui a mentinut o linie dura a unui adept al conservatorilor, considerand ca interesul national si mai ales identitatea etnica si teritoriala sunt valori inalienabile si deasupra politicii de moment. S-a nascut cu 20 de ani mai devreme. In 1919 toata lumea vorbea aceasta limba cu rare exceptii. Daca ar fi trait pana atunci (murise in 1917) e probabil ca si Maiorescu s-ar fi repliat. In fond fusese (si i s-a si reprosat fatis) un oportunist cu mare experienta... :)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Noesisaa

HAI SA FIM SERIOSI!

Suntem foarte seriosi. Eminescu a luptat cu toata puterea pentru reintregirea neamului romanesc, pentru unitatea noastra, si astfel a deranjat multi ticalosi ai vremii. Vezi bine din ce a scris ca nu era nici prost, nici naiv. Eminescu a stiut ca va fi oprit de cei puternici care ii stateau impotriva, a stiut ca lupta sa se va termina cu o moarte prematura. Cu toate acestea, nu a cedat si a continuat sa scrie in ziare si sa spere... A fost clar pentru el ca ideea de jertfa pentru ceilalti trebuie sa fie conceptul fundamental al vietii lui si a facut intocmai. S-a sacrificat devenind martir, deci Mucenic, dupa icoana Lui Hristos.

Este adevarat ca s-a spovedit si a fost impartasit inainte de moarte.

Aveti atasate mai jos doua documente interesante scrise despre el de Parintele Galeriu.

Adevărul despre Eminescu


Mihai-Eminescu.net, 15.01.2007
Realizatorii site-ului mihai-eminescu.net raspund apelului noii redactii a ziarului ATAC, care solicita intregii bresle jurnalistice romanesti sa se mobilizeze pentru a afla adevarul asupra vietii si mortii Romanului Absolut, dupa cum il numea ganditorul Petre Tutea pe Mihai Eminescu. (...)



Dosarul Eminescu

Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat.

Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist - ocupatia sa principala pana la sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in 1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor pe politica pana in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i se pune calus in gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi perfectionata sub comunism.


(...)


In 1882, Eminescu participa la fondarea unei organizatii cu caracter conspirativ, inscrisa de fatada ca un ONG de azi - Societatea Carpatii. Societatea isi propunea - conform Statutului, sa sprijine orice,,intreprindere romaneasca". Se avea insa in vedere situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata subversiva de serviciile secrete vieneze, organizatia din care facea parte Eminescu este atent supravegheata. Sunt infiltrati agenti in preajma lui Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de "Societatea Carpatii" ingrijorau in mod deosebit reprezentanta diplomatica a Austro-Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii" era un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la tara, dar executa si actiuni conspirative


(...)


Incomodul Eminescu

Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe F. Lauchman in acest sens: ,,Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea "iridenta" a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute". O nota informativa a baronului von Mayr denunta articolul lui Eminescu din "Timpul", privitor la expansiunea catolicismului in Romania. In 1883, Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor romanesti in Transilvania si il ridiculizeaza pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamna guvernul liberal pentru politica externa si interna, denunta cardasia conservatorilor cu liberalii si devine o povara incomoda pentru toata lumea. Tiradele si intransigenta sa deranjau pe toata lumea. Eventualitatea ca acesta sa devina candva parlamentar - ca multi alti ziaristi, ar fi fost nefasta pentru puterile externe din jurul Romaniei, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil si neconvenabil intereselor acestora.


Stia ca i se pregateste ceva

Eminescu este informat si simte ca i se pregateste ceva. In 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate desigur toate normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, la care au participat inclusiv "apropiati" interesati prin diferite mijloace. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu. Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. In cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenintari, in care soma Romania sa intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.


Interzis si internat

Guvernul a desfiintat "Societatea Carpatii" chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului "Societatii Carpatii" au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Tratatul insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni, care, ridicau vocea din ce in ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor asupriti de unguri. Eminescu era in centrul acestor manifestari. Tratatul urma sa interzica brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului era anihilarea revendicarii Ardealului de la Bucuresti.


Suprimarea incepe de la 33 de ani

"Directiva de sus" s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Asa-zisele "interese de stat" l-au nimicit pe tanarul redactor - potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, tocmai in anul cand implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. Tratatul a fost semnat pana la urma in septembrie 1883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza in anii urmatori este un cosmar - bine regizat, in care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea sa. Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele - cica sa nu fie distruse - depunandu-le la Academie dupa ani buni. Eminescu nu si-a mai vazut niciodata corespondenta, cartile, notele. In manuscrisele din acei ani, cele care au scapat nedistruse de Maiorescu sunt insemnari derutante, care arata nivelul la care era hotarat sa actioneze Eminescu ca lider al "Societatii Carpatii". Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecintelor unei aliante a Casei Regale din Romania cu lumea germana, proiecte cu adevarat "subversive", mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Este usor de inteles ca actiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipica a "masurilor active" specifice serviciilor secrete de acum dar si de atunci. Nimic nou sub soare pe campul "operativ".


Otravit cu mercur

Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul - nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este "bietul Eminescu". Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si este denigrat de anti-romani.


Eminescu nu a fost nebun

Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala - cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasa speta.

Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: "Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica". Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 iunie 1889, existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi este "uitat" pe fereastra, in soare. Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului - deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala. In manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa propagarea operatiunii de dezinformare in care cad multi, din necunostinta de cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete al Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. "Tinta" Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si "grupuscule elitiste" - in fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei.

[umila123]

În prealabil postat de Daniel777

Ce parere aveti de credinta lui Eminescu? In ce masura este pentru noi un exemplu,un simbol..?

sa imi fie cu iertare nu ne am abatut un pic de la ...subiect?