Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Da, dreapta credinta este esentiala!
Dar ce tot incerc eu sa zic etse ca ne concentram adesea pe amanunte si nu pe esential.
Si ca sa revenim la subiect: Ce ne-a spus Hristos sa facem? Sa implinim poruncile, cea a dragostei fiind pe primul loc, sa mancam trupul Lui si sa bem sangele Lui, sa ne facem una cu El...
Tot ce facel ar trebui subordonat acestor porunci.

Aici ne separam, Fani.
Eu cred ca nimeni nu poate implini acele porunci fara a-L avea mai intai pe Hristos viu in el.

Acele porunci mie imi par f. grele, aproape imposibile fara ajutorul lui Dumnezeu.
Nu ne facem idoli din propria persoana (conceptia moderna de autoactualizare, implinirea potentialului etc.), din bani, faima, putere..?
Mananc eu slavindu-L pe Dumnezeu? Vorbesc eu slavindu-L pe Dumnezeu? Arat in tot ce fac ca-L slavesc pe El?
Nu.
De ex. eu imi invat copilul ca oamenilor si s-a dat limbajul pentru a-L slavi pe Dumnezeu (nu ca sa vorbeasca aiurea). Fac eu asta? Nu.
Se poate continua..

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Aici ne separam, Fani.
Eu cred ca nimeni nu poate implini acele porunci fara a-L avea mai intai pe Hristos viu in el.

Este unul din paradoxuri.. Ca in evangleia in care tatal copilului posedat spune: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele'. Intelegi?

Nu il avem pe Hristos viu in noi, dar in acelasi timp incercam sa implinim poruncile.
Calea spre a le indeplini nu este dupa parerea mea respectarea a mii de detalii exterioare. Pe care, cum spune sf. Pavel despre poruncile si porunciulitele Legii, este pâna la urma imposibil sa le respectam intru totul si care nu ne indreptatesc in fata lui Dumnezeu.
Fie, poate fi pentru unii o cale dar la inceput, si daca incearca mereu sa nu piarda esentialul din ochi.
Insa a face din asta un principiu cred ca transforma crestinismul intr-o religie pagana sau intr-un nou iudaism.

[Fani71]

Dar as vrea sa adaug ca a nu face din crestinism o religie pagana sau neodiudaica nu inseamna a exclude regulile, a exclude postul etc. Inseamna doar a invata a le respecta fara a le pune pe primul loc. Este esential, est eun adevar de credinta de baza.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Este unul din paradoxuri.. Ca in evangleia in care tatal copilului posedat spune: Cred, Doamne, ajuta necredintei mele'. Intelegi?

Nu il avem pe Hristos viu in noi, dar in acelasi timp incercam sa implinim poruncile.
Calea spre a le indeplini nu este dupa parerea mea respectarea a mii de detalii exterioare. Pe care, cum spune sf. Pavel despre poruncile si porunciulitele Legii, este pâna la urma imposibil sa le respectam intru totul si care nu ne indreptatesc in fata lui Dumnezeu.
Fie, poate fi pentru unii o cale dar la inceput, si daca incearca mereu sa nu piarda esentialul din ochi.
Insa a face din asta un principiu cred ca transforma crestinismul intr-o religie pagana sau intr-un nou iudaism.

Fani.. tu tot vorbesti de pericolul iudaizarii credintei..
Din perspectiva mea, fariseii credeau ca sunt mantuiti "din oficiu" pentru ca indeplineau un ritual.
Nu cred ca exista vreun crestin traitor sa creada ca purtatul baticului sau chiar postul mantuiesc! Este un fals pericol, cel la care te referi.

Pe de alta parte, daca postul ni se cere (chiar si Iisus Hristos a postit) si noi nu-l tinem.. mi se pare aiurea sa sustinem ca indeplinim poruncile iubirii.
Ce iubire este aceea in care ignoram ce ni se cere?

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Fani.. tu tot vorbesti de pericolul iudaizarii credintei..
Din perspectiva mea, fariseii credeau ca sunt mantuiti "din oficiu" pentru ca indeplineau un ritual.
Nu cred ca exista vreun crestin traitor sa creada ca purtatul baticului sau chiar postul mantuiesc! Este un fals pericol, cel la care te referi.

Nu stiu, poate n-o fi la tine ca esti mai educata, dar la altii mai simpli este. Am vazut si exemple din astea la elevii mei. Ce sa faci ca sa nu te duci in iad? Sa fi ortodox, (prin botez, nu neaparat prin credinta.. de care credeau ca stiau totul dar nu stiau nimic) si sa tii post ca la carte.
Pericolul exista, din toata experienta mea de pana acum, care am circulat pe la multe biserici si intalniri etc etc

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Nu stiu, poate n-o fi la tine ca esti mai educata, dar la altii mai simpli este. Am vazut si exemple din astea la elevii mei. Ce sa faci ca sa nu te duci in iad? Sa fi ortodox, (prin botez, nu neaparat prin credinta.. de care credeau ca stiau totul dar nu stiau nimic) si sa tii post ca la carte.
Pericolul exista, din toata experienta mea de pana acum, care am circulat pe la multe biserici si intalniri etc etc

Solutia nu este sa relativizezi postul.
Iudeii cred ca se mantuiesc deoarece sunt alesi. De aici indreptarile lor legaliste si tot restul.
Din acest punct de vedere pericolul "iudaizarii" exista oricum: cu sau fara batic!

Sa luam poruncile: de unde stiu eu ca iubesc? Nu este o intrebare tampeasca. Este o intrebare f serioasa: de unde stiu ca iubesc pe Dumnezeu sau pe cel de langa mine?
Este iubire ceea ce numesc eu iubire? Pai da nu seamana cu iubirea de care vorbeste Sf. Pavel.

De unde stiu ca nu ma impartasesc spre osanda mea? Asta este o intrebare ff serioasa pt mine.
(Am auzit o discutie.. ea astepta cu copiii sa-i impartaseasca si sotul o sfatuia:"impartaseste-te si tu, daca tot mergi in fata". Aceasta este usurinta cu care privim azi spre Sf. Euharistie)

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Solutia nu este sa relativizezi postul.
Iudeii cred ca se mantuiesc deoarece sunt alesi. De aici indreptarile lor legaliste si tot restul.
Din acest punct de vedere pericolul "iudaizarii" exista oricum: cu sau fara batic!

Sa luam poruncile: de unde stiu eu ca iubesc? Nu este o intrebare tampeasca. Este o intrebare f serioasa: de unde stiu ca iubesc pe Dumnezeu sau pe cel de langa mine?
Este iubire ceea ce numesc eu iubire? Pai da nu seamana cu iubirea de care vorbeste Sf. Pavel.

De unde stiu ca nu ma impartasesc spre osanda mea? Asta este o intrebare ff serioasa pt mine.

Pai, nu stim.
Dar ca sa ajungel acolo trebuie sa incepem cu faptele bune. Asa cum scrie in semnatura mea, care si de asta imi place, uneori incepem cu faptele si Dumnezeu ne da continutul incetul cu incetul daca avem smerenie.
Dar faptele principale sunt altele decat toate aceste amanunte.

Dar repet, eu nu vreau sa relativizez postul. Nu stiu de ce este atat de greu de inteles diferenta intre a spune ca postul este optional, intre a-l relativiza, si a spune ca postul este pentru om, nu omul pentru post. Poate nu gasesc eu cuvintele care trebuie, oricat de elocventa se pare ca sunt. ;-)

În prealabil postat de Fani71

Dar repet, eu nu vreau sa relativizez postul. Nu stiu de ce este atat de greu de inteles diferenta intre a spune ca postul este optional, intre a-l relativiza, si a spune ca postul este pentru om, nu omul pentru post. Poate nu gasesc eu cuvintele care trebuie, oricat de elocventa se pare ca sunt. ;-)

Postul este optional, pentru ca avem liberul arbitru. Dar netinerea postului se soldeaza cu pacatul de a nu-l fi tinut. Oamenii pot trai si fara sa tina post, dar ca ortodocsi stim cat este de necesar. Iar daca citim din Pidalion, vedem ca nu este deloc in ordine a nu tine posturile de peste an.
Fiind un pacat (sau patima), el se materializeaza intr-o zi sub o forma sau alta de suferinta. Daca-mi aduc aminte bine, preotul, care nu tine posturile va fi caterisit.
Postul este intr-adevar pentru om: el ne ajuta sa adunam forte pentru a scapa de pacate, caci omul, caruia ii este foame, nu se mai gandeste la facut pacate. Dar post inseamna si ceea ce scoatem pe gura: deci abtinerea de la orice vorba rea, implicit abtinerea de la ganduri rele si fapte rele. Postul se impleteste cu mai multa rugaciune decat obisnuim in restul anului, cu fapte de milostenie, cu spovedanie, impartasanie... deci per total postul este atat de benefic, incat ar fi pacat sa nu-l dorim, daca Dumnezeu tot ne-a deschis ochii asupra beneficiilor lui.
Iar pentru fratii nostri mai mici, care inca se indoiesc de necesitatea postului, sa ne rugam.
Daca omul ar fi pentru post, cu siguranta ar exista o lege de stat, prin care sa fim obligati a-l tine. Dar cum postul e facut sa ne apropie de Dumnezeu, asa o lege nu exista, ci ne cade noua in grija sa optam pentru a-l tine sau nu.

[Noesisaa]

În prealabil postat de anna21

Sa luam poruncile: de unde stiu eu ca iubesc? Nu este o intrebare tampeasca. Este o intrebare f serioasa: de unde stiu ca iubesc pe Dumnezeu sau pe cel de langa mine?
Este iubire ceea ce numesc eu iubire? Pai da nu seamana cu iubirea de care vorbeste Sf. Pavel.

Anna, dar asa te pierzi in filosofii interminabile. Iubirea este sentiment, ceea ce inseamna ca nu poate fi determinat obiectiv, nu poate fi masurat, nu poate fi comparat...

Iar in relatia cu Dumnezeu: spunea un parinte, daca noi facem un pas spre Dumnezeu, El face insutiti pasi spre noi, trebuie doar sa nu soviam, sa pasim spre el. Daca stai si de indoiesti constant de credinta ta, daca ai impresia ca poti sa compensezi lipsa de credinta cu tot felul de reguli materiale...este gresit.

[anna21]

În prealabil postat de Noesisaa

Anna, dar asa te pierzi in filosofii interminabile. Iubirea este sentiment, ceea ce inseamna ca nu poate fi determinat obiectiv, nu poate fi masurat, nu poate fi comparat...

Asta este presupunerea ta.. ca Sf. Apostol Pavel vorbeste despre un sentiment.
Eu spun ca vorbeste de o inaltime duhovniceasca. Si el i-a dat exact dimensiunile.