Poruncile divine ne asigură adevărata libertate
Prin botez, creștinul dobândește libertate față de păcat, iar această libertate se păstrează prin respectarea poruncilor lui Dumneze . Am discutat despre acest aspect la topicul de specialitate :"Botezul" și la "Biserica Ortodoxă în general", prin subtopicele deschise în ultimii ani acolo. Acum doresc a reaminti pe baza celor citite din Sfinții Părinți , despre cele trei categorii de credincioși , ce sunt clasificați din punctul de vedere al maturizării duhovnicești , respectiv: robii , năimiții și fiii, sau cei liberi. În categoria robilor, se încadrează credincioșii care respectă poruncile divine, de frica de a nu fi pedepsiți de Dumnezeu. Dar așa cum ne spun Sfinții Părinți , adevărata friä a creștinului trebuie să fie lipsa comuniunii cu Dumnezeu. În acest sens , Sfântul Ioan Gură de Aur învăța că " cel ce are simțire și minte , deja a răbdat ghena când se desparte de Dumnezeu, fiindcă starea dinaintea lui Dumnezeu este mai înfricoșătoare decât pedeapsa. Suntem vrednici de ghenă , fiindcă ne temem de ghenă mai mult decât Hristos. . . Pentru că de L-am iubi pe Hristos , asa cum se cuvine să Îl iubim, am cunoaște că șederea la judecată dinaintea Celui pe care Îl iubim este mai înfricoșătoare decât gheena. Dar fiindcă nu Îl iubim , nu cunoaștem mărimea chinului acestuia". Cei care respectă poruncile lui Dumnezeu , pentru a fi răsplătiți, sunt considerați asemenea slujitorilor năimiți, consideră Sfântul Maxim Mărturisitorul. Dar și această categorie nu dovedește suficientă maturizare duhovnicească. Năimiții , asemenea robilor, se mișcă la nivelul legii și nu simt libertatea harului. Virtutea lor nu este dezinteresată și iubirea lui Dumnezeu nu le-a cuprins viața , așa cum ne arată și Cuviosul Ioan Sinaitul , care ne mai îndeamnă "Să ne sârguim a învăța cele dumnezeiești mai degrabă prin sudoare și prin osteneală, și nu prin cuvântul simplu", pentru că până la urma urmei pentru dobândirea mântuirii , nu este suficient să cunoaștem poruncile divine, ci este nevoie și de aplicarea lor în practica de zi cu zi.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|