Casnicie pe cale de destramare

[MarinaAlca]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Daca certam certam cu dragoste nu cu cu tonul "toti barbatii sunt la fel - niste ratati".

Tu sti foarte bine ca e total aiurea sa pui in gura noastra vorbe pe care nu le-am rostit sau insinuat!
Eu personal nu am afirmat ca toti barbatii sunt la fel, Doamne fereste, cum ar putea fi? am cunoscut si unii barbati de exceptie, ca tati, ca soti.
Noi aici discutam derspre cazul de fata si altele asemenea lui.
Si nici macar in acest caz nu am folosit cuvantul ratat... si nici nu a fost insinuat!

În prealabil postat de FiulRisipitor

Daca toti dintre noi am privi lucrurile cu ochi buni, in final toate ar fi bune.

Fiule(risipitor) mi-au trebuit ceva ani de viata si de intamplari mai mult sau mai putin placute, ca sa renunt la naivitatea de a crede ca oamenii se schimba!!! Poate pentru o perioada, poate fortat, poate ca sa isi atinga scopurile, insa niciodata definitiv.Intelegi????
Asa ca ceea ce spui tu despre sotul care si-a vazut greseala si de acum inainte se va schimba, bla,bla, bla e praf in ochi... acest lucru nu il cred cu putinta... poate o vreme, ca sa o recastige, apoi, cand va fi ceva mai sigur pe el, va reveni la starea lui normala. Asta e viata,cred ca toti reactionam mai mult sau mai putin asa.....

În prealabil postat de FiulRisipitor

dar trebuie sa fim mai blanzi putin, si daca certam certam cu dragoste

Nu stau deloc prost la capitolul autocritica .... inainte de a face postarea, am analizat si barna din ochiul meu, de asta sa nu te indoiesti! Iar ceea ce ai citit, nu e duritate ci a spune lucrurilor pe nume, asa cum o fac si fata de propria-mi persoana... lui nu-i trebuiesc lingai si catelusi acum! Nu cred ca a venit pe acest forum ptr ca noi sa ii spunem ceea ce urechile lui ar fi mangaiate sa auda...
Tu crezi ca viata nu m-a taxat de fiecare data cand am gresit??? ohohohoh.. si inca cum!!!De multe ori m-a taxat poate inzecit, fata de greseala facuta. Si pentru ca nu imi invatasem lectia, am persistat in ignoranta, de fiecare data stiind ca "rasplata" nu se va lasa asteptata...Insa n-am stat sa imi plang in poala... E mult mai importanta atitudinea pe care o avem in fata unor astfel de intamplari... suntem capabili sa ne asumam responsabilitatea propriilor greseli??? propriilor ganduri si fapte??? Multumesc lui Dumnezeu ca m-a lasat sa privesc cu obiectivism si sa inteleg ca nu sunt victima, ci ca fiecare pana la urma suntem vinovati...vinovatii tristetii si singuratatii noastre.

[anna21]

Se pare ca toti trec cu vederea ca victima principala este copilul (.
Apoi chiar si Eduard si sotia lui sunt in suferinta.. eu nu cred ca divortul este o solutie.

Nu sunt cea mai in masura sa dau sfaturi despre casnicie, nu le dau din prea multa stiinta, ci pentru ca poate Eduard va folosi ceva din ele.
Eu cred cu tarie ca orice apropiere de cineva incepe cu iertarea. Cred ca ar trebui sa-si ierte sotia din toata inima (chiar daca ea, foarte posibil, il inseala) si sa o iubeasca asa cum este.
Cred ca oamenii sunt sensibili la iubire si sunt capabili sa discearna iubirea de pretentii egoiste/egocentriste.

Eu am ajuns in punctul in care orice comunicare cu cineva era imposibila si am gasit cuvintele Par. Rafail Noica: Toate se leaga si se dezleaga in Duh si in nevazut
Le-am incercat de multe ori.. Cheama-L pe Hristos mijlocitor intre voi.

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...si-in-nevazut/

Eduard, trebuie sa ai incredere in Dumnezeu. Tu vii aici pe forum.. cat putem sa te ajutam noi?
Vorbeste-I lui Dumnezeu despre problemele tale, du-I Lui grijile tale. Vorbeste-I despre sotia ta, despre copilul tau. (Dar cred ca inainte de asta trebuie sa ierti sotia din tot sufletul.)

Poate ca o sa fiu considerata foarte ciudata, dar daca banuiesti ca sotia are legatura cu un coleg.. si pe acela ar trebui sa-l ierti.
(Aveam pe cineva care-mi pricinuia neplaceri, aveam ganduri de razbunare etc.. Imi dadeam seama ca nu ar trebui sa simt dusmanie, dar asta simteam. Nu stiam cum sa rezolv situatia si in disperare de cauza, am zis hai sa ma rog pentru omul acela. Si la inceput m-am rugat in sila.. dar si asa fortata, cu incetul toata dusmania si supararea s-au risipit. Imi era dusman, nu-mi mai este.. Ai si tu incredere in Dumnezeu).

[anna21]

Fă şi tu ca şi cum ai crede şi să vezi cum şi Dumnezeu “se face” ca şi cum există! Şi provocăm “coincidenţe” dintr-acelea.
În esenţă profit ca să zic: să învăţăm, fraţilor, să chemăm pe Dumnezeu în toate împrejurările, să-i cerem sfat lui Dumnezeu, să mulţamim lui Dumnezeu când ne-a dat ceva ce I-am cerut, să-L întrebăm pe Dumnezeu ce înseamnă asta… şi toate nedumeririle noastre. Întâi “Doamne!” să fie în inimile noastre şi după aceea tot restul. Dacă vrei să-l vezi pe duhovnicul tău şi este la 100 de metri de tine, trebuie să faci 100 de metri şi poate altcineva l-a înhăţat sau trebuie să iei telefonul şi să faci un număr. Pentru Dumnezeu – nici atat: acum poţi să zici “Doamne!” şi, cum zicea cineva, ai contactat satelitul “Doamne” :-) şi să vezi cum “se preface” acest Dumnezeu că există.
Parintele Rafail Noica

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de MarinaAlca

Tu sti foarte bine ca e total aiurea sa pui in gura noastra vorbe pe care nu le-am rostit sau insinuat! ........ nu am folosit cuvantul ratat... si nici nu a fost insinuat!

Ai dreptate, nu au fost rostite, si din moment ce spui „nici insinuate” iti datorez scuze. Am exagerat voit, dar se pare ca am impins prea la extrem. Imi cer scuze fata de cei pe care i-am atins cu aceasta replica.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Se pare ca toti trec cu vederea ca victima principala este copilul (.
Apoi chiar si Eduard si sotia lui sunt in suferinta.. eu nu cred ca divortul este o solutie.

Nu sunt cea mai in masura sa dau sfaturi despre casnicie, nu le dau din prea multa stiinta, ci pentru ca poate Eduard va folosi ceva din ele.
Eu cred cu tarie ca orice apropiere de cineva incepe cu iertarea. Cred ca ar trebui sa-si ierte sotia din toata inima (chiar daca ea, foarte posibil, il inseala) si sa o iubeasca asa cum este.

Cred ca oamenii sunt sensibili la iubire si sunt capabili sa discearna iubirea de pretentii egoiste/egocentriste.

Eu am ajuns in punctul in care orice comunicare cu cineva era imposibila si am gasit cuvintele Par. Rafail Noica: Toate se leaga si se dezleaga in Duh si in nevazut
Le-am incercat de multe ori.. Cheama-L pe Hristos mijlocitor intre voi.

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...si-in-nevazut/

Eduard, trebuie sa ai incredere in Dumnezeu. Tu vii aici pe forum.. cat putem sa te ajutam noi?
Vorbeste-I lui Dumnezeu despre problemele tale, du-I Lui grijile tale. Vorbeste-I despre sotia ta, despre copilul tau. (Dar cred ca inainte de asta trebuie sa ierti sotia din tot sufletul.)

Poate ca o sa fiu considerata foarte ciudata, dar daca banuiesti ca sotia are legatura cu un coleg.. si pe acela ar trebui sa-l ierti.
(Aveam pe cineva care-mi pricinuia neplaceri, aveam ganduri de razbunare etc.. Imi dadeam seama ca nu ar trebui sa simt dusmanie, dar asta simteam. Nu stiam cum sa rezolv situatia si in disperare de cauza, am zis hai sa ma rog pentru omul acela. Si la inceput m-am rugat in sila.. dar si asa fortata, cu incetul toata dusmania si supararea s-au risipit. Imi era dusman, nu-mi mai este.. Ai si tu incredere in Dumnezeu).

Sfaturile tale sunt foarte frumoase, si date din tot sufletul...eu insa inteleg totusi intr-un anumit fel aceasta iertare venita pe fondul adulterului ( daca chiar este si cazul lui Eduard) si a altor aspecte negative prezente intr-o casnicie.

Poti ierta si iubi pana la cer, dar totusi si aceste sentimente pot fi tot egoiste..si in vederea " tinerii" partenerului/sotului langa tine..dar fara a incerca sa schimbi ceva si in tine pentru ca el sa fie implinit in cadrul casatoriei. Sunt oameni care raman casatoriti pentru ca le e comod asa, pentru ca sotia gateste bine, pentru ca un divort e prea costisitor pentru bugetul lui...dar practic relatia continua la fel, cu hibele ei, cu defectele fiecaruia, cu sentimentul ca mai bine il mai inseala din cand in cand pe celalalt pentru a putea merge inainte cu o casnicie in care nu se mai simte implinit de muuuult.

Pe langa iertare si iubire, cea din urma existand practic de la inceputul oricarei relatii, si deci nefiind de ajuns pentru ca sotul/sotia sa se simta implinita sau asa cum isi doreste sa se simta...ar mai trebui sa ne mai evaluam din cand in cand, sa incercam sa intelegem ce il poate deranja pe cel de alaturi la noi...sa incercam sa ne dam seama pe unde gresim poate...

Nu stiu, conceptul acesta de iertate si iubire la maxim vine cumva ca ceva ce poate masca multe si care ne poate situa pe un piedestal al crestinului ideal, al partenerului ideal...in timp ce celalalt vorbeste la pereti si noi contnuam sa ne consideram perfecti, in timp ce celalat se indeparteaza de noi pentru ca "e rau, slab si frustrat din cauza perfectiunii noastre"

Cu siguranta cei care inseala, pot insela ( pentru ca mai sunt si unii care inseala fara sa isi poata explica de ce ) si pentru ca ajung sa comunice mai bine cu alte persoane, iar cel de acasa sta cu ochii goi si cu mainile in poala si nu intelege de ce trebuie sa i se reproseze lui ceva.

Barbatii joaca rolul asta foarte bine...pe oricare l-ai parasi, reactioneaza ca si cum atunci ii spui prima oara lucrurile pe care i le spui, atunci te vede prima oara nemultumita de el, si atunci gandeste pentru prima oara si incearca sa inteleaga ce s-a intamplat cu tine

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Sfaturile tale sunt foarte frumoase, si date din tot sufletul...eu insa inteleg totusi intr-un anumit fel aceasta iertare venita pe fondul adulterului ( daca chiar este si cazul lui Eduard) si a altor aspecte negative prezente intr-o casnicie.

Poti ierta si iubi pana la cer, dar totusi si aceste sentimente pot fi tot egoiste..si in vederea " tinerii" partenerului/sotului langa tine..dar fara a incerca sa schimbi ceva si in tine pentru ca el sa fie implinit in cadrul casatoriei. Sunt oameni care raman casatoriti pentru ca le e comod asa, pentru ca sotia gateste bine, pentru ca un divort e prea costisitor pentru bugetul lui...dar practic relatia continua la fel, cu hibele ei, cu defectele fiecaruia, cu sentimentul ca mai bine il mai inseala din cand in cand pe celalalt pentru a putea merge inainte cu o casnicie in care nu se mai simte implinit de muuuult.

Pe langa iertare si iubire, cea din urma existand practic de la inceputul oricarei relatii, si deci nefiind de ajuns pentru ca sotul/sotia sa se simta implinita sau asa cum isi doreste sa se simta...ar mai trebui sa ne mai evaluam din cand in cand, sa incercam sa intelegem ce il poate deranja pe cel de alaturi la noi...sa incercam sa ne dam seama pe unde gresim poate...

Nu stiu, conceptul acesta de iertate si iubire la maxim vine cumva ca ceva ce poate masca multe si care ne poate situa pe un piedestal al crestinului ideal, al partenerului ideal...in timp ce celalalt vorbeste la pereti si noi contnuam sa ne consideram perfecti, in timp ce celalat se indeparteaza de noi pentru ca "e rau, slab si frustrat din cauza perfectiunii noastre"

Cu siguranta cei care inseala, pot insela ( pentru ca mai sunt si unii care inseala fara sa isi poata explica de ce ) si pentru ca ajung sa comunice mai bine cu alte persoane, iar cel de acasa sta cu ochii goi si cu mainile in poala si nu intelege de ce trebuie sa i se reproseze lui ceva.

Barbatii joaca rolul asta foarte bine...pe oricare l-ai parasi, reactioneaza ca si cum atunci ii spui prima oara lucrurile pe care i le spui, atunci te vede prima oara nemultumita de el, si atunci gandeste pentru prima oara si incearca sa inteleaga ce s-a intamplat cu tine

Eu am spus acele lucruri gandindu-ma ca :
- casatoria lui a ajuns intr-un punct in care doar Dumnezeu il poate ajuta. (Dar inaintea lui Dumnezeu nu poti veni oricum, ci trebuie sa te cercetezi si sa vii fara ura, daca este posibil: plin de iertare si iubire).
- Omul doreste sa-si salveze casatoria si a declarat ca-si iubeste sotia (am presupus ca este dispus sa treaca cu vederea scaderile ei, ca este dispus sa dea de la el, sa renunte etc.)

Evident, daca ar fi fost alta situatie, poate altele ar fi fost si sfaturile. Dar acum nu mai merge: cumpara-i o floare, ascult-o, mergeti in parc la plimbare..

@Andrusca: spui ca iubirea nu trece peste adulter.
Ba trece.
Am o fosta colega (fotomodel de profesie) care a fost inselata sistematic de sot. Nu s-a despartit de el.. Mai mult, a incercat intotdeauna sa protejeze copiii. Sincer nu stiu ce mai face in ziua de azi (nu am mai vorbit de juma de an), dar situatia ei a durat ani. Nici macar nu este crestina (ca sa cauta un sprijin la Dumnezeu.. sau rasplata). Este singura in lupta ei. Eu sunt impresionata de eforturile si rabdarea ei.

Spui:

Nu stiu, conceptul acesta de iertate si iubire la maxim vine cumva ca ceva ce poate masca multe si care ne poate situa pe un piedestal al crestinului ideal, al partenerului ideal...in timp ce celalalt vorbeste la pereti si noi contnuam sa ne consideram perfecti, in timp ce celalat se indeparteaza de noi pentru ca "e rau, slab si frustrat din cauza perfectiunii noastre"

Nu. Iertarea este destul de grea, nu face casa buna cu mandria.
Cred ca daca ar ierta cu adevarat si ar iubi.. sotia ar intelege asta.
Dar cat timp pune dreptatea in fata (adica ea mi-a gresit, ea nu m-a inteles etc..) nu va ajunge departe.

Din experienta mea (sper sa nu-mi para rau ca aduc lucruri de acasa): am trecut printr-o perioada grea, cand sotul s-a indepartat de mine.. Evident ca din exterior, nimic nu parea schimbat.. faceam exact aceleasi lucruri ca inainte, imi cumpara ocazional cadouri scumpe.. nu-mi lipsea nimic, teroretic. Dar eram nefericita.
Pana intr-o zi cand a venit de la munca, i-am pus mancarea in fata, el s-a uitat la mine si a spus: dar tu ai mancat?
Atunci am stiut ca lucrurile sunt diferite si m-am bucurat. Este greu de explicat cum un moment cotidian simplu constituie o amintire frumoasa. Este diferenta intre a face ce trebuie si a iubi. Simplu fapt ca m-a privit (ca si cum ar fi constientizat asta esti tu, acesta sunt eu, suntem aici amandoi.. eventual, tu esti cam slaba :)) si mi-a pus o intrebare banala (care inseamna ca s-a pus in locul meu).. inseamna mai mult decat un cadou impersonal care marcheaza statutul social atins de barbat.
(dar evident nu pot sfatui "intreaba sotia daca a mancat", e hilar.. doar am vrut sa arat ca ceea ce numesc eu iubire sparge patternurile din mass media)
Nu am alt sfat pt el decat sa-si iubeasca sotia cu adevarat (asta implica si iertarea) si neegoist. Poate ea va simti.
Pote sunt eu f idealista, dar eu chiar simt cand cineva ma place, simt si dispretul sau antipatia, indiferent de ceea ce face sau zice persoana din fata mea.

Da, asta cu tolba plina, suna cam ciudat...am mai vazut barbati care de moment ce muncesc si aduc banii acasa, considera ca sotia e tratata ca o regina...problema e ca o data ce esti casatorit, nu mai evaluezi tu situatia numai prin prisma ta, pentru ca ar trebui sa il intrebi( asta daca nu cumva iti spune deja cum stau lucrurile)si sa il citesti pe celalalt sa vezi daca e multumit, si daca banii sunt totul pentru el....

Evident ca banii nu sunt mare lucru daca nu ai liniste in casa.
Daca nu ai copii, poate nu este mare lucru daca el castiga mult sau nu.
Dar daca esti mama, diferenta este enorma. Te elibereaza de un noian de griji si ai resursele emotionale pe care le poti indrepta catre copii. Nu minimizati efortul facut de Eduard pt familie.

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

@Andrusca: spui ca iubirea nu trece peste adulter.
Ba trece.
Am o fosta colega (fotomodel de profesie) care a fost inselata sistematic de sot. Nu s-a despartit de el.. Mai mult, a incercat intotdeauna sa protejeze copiii. Sincer nu stiu ce mai face in ziua de azi (nu am mai vorbit de juma de an), dar situatia ei a durat ani. Nici macar nu este crestina (ca sa cauta un sprijin la Dumnezeu.. sau rasplata). Este singura in lupta ei. Eu sunt impresionata de eforturile si rabdarea ei.

.

In Romania am auzit chiar foarte multe cazuri unde femeia trece peste de "dragul copiilor" dar de fapt este disperata si inspaimintata de perspectiva de a ramine singura...si astfel incepe sa creada in tot felul de bazaconii cum ca sotul "pur si simplu este asa de viril ca nu o poate tine in pantaloni, nu este vina lui, saracul, ca este asa de labil, ci ASA ESTE EL :))" sau ca " iar nu-i vina lui pentru ca este vrajit, si are nevoie de descintece,...si astfel sotul PETRECE fara nici o problema! :)) iar sotia isi imagineaza tot felul de scenarii..saracele!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de andreicozia

In Romania am auzit chiar foarte multe cazuri unde femeia trece peste de "dragul copiilor" dar de fapt este disperata si inspaimintata de perspectiva de a ramine singura...si astfel incepe sa creada in tot felul de bazaconii cum ca sotul "pur si simplu este asa de viril ca nu o poate tine in pantaloni, nu este vina lui, saracul, ca este asa de labil, ci ASA ESTE EL :))" sau ca " iar nu-i vina lui pentru ca este vrajit, si are nevoie de descintece,...si astfel sotul PETRECE fara nici o problema! :)) iar sotia isi imagineaza tot felul de scenarii..saracele!

...foarte de acord, exact aceste argumente le-am auzit si eu din partea unora din cele inselate, in loc sa isi puna problema ca cel care se presupune ca le cunoaste, ca ar trebui sa le respecte si sa fie preocupat de armonia in cuplu, le-a inselat sub toate aceste aspecte...ele afirma " Daca o prind pe aia, nu stiu ce ii fac, cum a putut face asa ceva, nu stia ca e casatorit si are copii?"...de parca sotul are tot dreptul sa uite, si cei din jurul lui obligatia sa ii aminteasca in clipele de "amnezie cautata"!!

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

In Romania am auzit chiar foarte multe cazuri unde femeia trece peste de "dragul copiilor" dar de fapt este disperata si inspaimintata de perspectiva de a ramine singura...si astfel incepe sa creada in tot felul de bazaconii cum ca sotul "pur si simplu este asa de viril ca nu o poate tine in pantaloni, nu este vina lui, saracul, ca este asa de labil, ci ASA ESTE EL :))" sau ca " iar nu-i vina lui pentru ca este vrajit, si are nevoie de descintece,...si astfel sotul PETRECE fara nici o problema! :)) iar sotia isi imagineaza tot felul de scenarii..saracele!

Asa o fi.
dar fata asta traieste in usa, casatorita cu american

[Noesisaa]

În prealabil postat de anna21

Asa o fi.
dar fata asta traieste in usa, casatorita cu american

Pai ce crezi ca prostia e izolata intr-o singura tara?