De ce trebuie sa ierte omul?

[FiulRisipitor]

E greu subiectul.... dar citind cate ceva pe aici parca parca apar idei... :)
ce-am vazut.... iert da nu uit?
Tare nu-mi suna mie asta a iertare... Eu ma intreb Dumnezeu cand iarta oare tine minte?? Oare cand cadem a doau oara, isi aduce aminte si ne taxeaza si pentru prima? Eu cred ca iertarea daca vine din inima si cu dragoste, pai atunci e clar sterge tot si din mintea nostra! Am intalnit oameni la care le spuneam: "Mai sti cand ti-am facut cutare si cutare? Raspundeau: Cand? Cum? Ai facut tu asta? . E clar. Asta era semnul ca am fost iertat."

iertare cu discernamant?
Hop iar ne trezim in locul lui Dumnezeu! Cat discernamant iti trebuie sa ierti? Aaaa... analizam: "Daca il iert, si-o ia in cap si iar face; poate sa-l iert dar daca repeta greseala ceva nu e bine.... Dar poate daca il iert totusi se va indrepta! Hai macar sa-i dau o sansa". Nici asta nu cred ca iertare... Pai dumnezeu iarta non stop! Nu conteaza ca e aceeasi greseala, nu conteaza de cate ori, ci conteaza cum se apropie cel ce a gresit. Si apoi cine sunt eu sa judec? Ni s-a spus sa judecam sau sa iertam?

Si situatiile ar putea continua la nesfarsit. Daca facem rationamente pentru fiecare nu gasim un raspuns. Mai sus ziceam ca de fiecare ne trezim in postura lui Dumnezeu, apoi fratilor cred ca trebuie sa incercam sa-l imitam pe Dumnezeu la treaba cu iertarea!

Doamne ajuta!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de FiulRisipitor

E greu subiectul.... dar citind cate ceva pe aici parca parca apar idei... :)
ce-am vazut.... iert da nu uit?
Tare nu-mi suna mie asta a iertare... Eu ma intreb Dumnezeu cand iarta oare tine minte?? Oare cand cadem a doau oara, isi aduce aminte si ne taxeaza si pentru prima? Eu cred ca iertarea daca vine din inima si cu dragoste, pai atunci e clar sterge tot si din mintea nostra! Am intalnit oameni la care le spuneam: "Mai sti cand ti-am facut cutare si cutare? Raspundeau: Cand? Cum? Ai facut tu asta? . E clar. Asta era semnul ca am fost iertat."

iertare cu discernamant?
Hop iar ne trezim in locul lui Dumnezeu! Cat discernamant iti trebuie sa ierti? Aaaa... analizam: "Daca il iert, si-o ia in cap si iar face; poate sa-l iert dar daca repeta greseala ceva nu e bine.... Dar poate daca il iert totusi se va indrepta! Hai macar sa-i dau o sansa". Nici asta nu cred ca iertare... Pai dumnezeu iarta non stop! Nu conteaza ca e aceeasi greseala, nu conteaza de cate ori, ci conteaza cum se apropie cel ce a gresit. Si apoi cine sunt eu sa judec? Ni s-a spus sa judecam sau sa iertam?

Si situatiile ar putea continua la nesfarsit. Daca facem rationamente pentru fiecare nu gasim un raspuns. Mai sus ziceam ca de fiecare ne trezim in postura lui Dumnezeu, apoi fratilor cred ca trebuie sa incercam sa-l imitam pe Dumnezeu la treaba cu iertarea!

Doamne ajuta!

Ei hai sa nu exgaream de acum, adica tu ma etichetezi pe mine acum desi nu intelegi punctul meu de vedere...si in acelasi timp pretinzi ca esti un mare crestin! Daca asa sunt eu...de unde tragi tu concluzia ca eu ma consider Dumnezeu si alte asemenea????

Am fost lasati si sa gandim, si fiecare cu rationamentul lui...eu asa zic totusi ca fiecare are o structura diferita, si fiecare daca procedeaza corect si are si rezultate pe masura si pozitive evident, inseamna ca procedeaza cum trebuie...nu trebuie sa ma uit in stanga sa vad cum procedeaza face vecinul, eu actionez cum consider eu de cuviinta!

Dar tu chiar nu judeci/gandesti/triezi, nu ai niste limite, conceptii de viata, atitudini raportate la diferitele aspecte ale vietii...nu iti dai seama daca ceva iti place sau nu din atitudinea celor din jur, la tine totul e o apa si un pamant????

Pai daca cineva care greseste se apropie la fel de tine, inseamna ca nu faci nimic pentru el. Tu nu iti pui amprenta in lume, in anturajul tau...toti raman la fel, pai atunci pentru ce mai esti crestin, daca nimeni nu simte ca in prezenta ta ar trebui sa renunte la unele lucruri negative care il caracterizeaza pe el dar nu si pe tine?

Imi pare foarte rau, dar eu chiar daca intru in contact cu cineva persiflant, ironic...si el ramane asa cu cei care ii permit, iar eu nu sunt tratata asa... mie asta imi da de gandit " Aaaa...daca nu ai curajul sa te porti cu mine asa, inseamna ca iti gasesc eu ac de cojoc si vei renunta la aceasta atitudine!"...nu e crestinesc, de ce?...pai eu nu sunt afectata de acest tip de comportament, dar stiu ca unii pot fi afectati si eu nu pot fi martora pasiva la asa ceva!!!!

Daca o persoana se purta intr-un fel cu cineva din anturajul meu, si mie la un moment dat mi s-a umplut paharul, si i-am spus ca nu se va schimba niciodata si am parasit incaperea...iar respectivul si-a cerut iertare si nici nu s-a mai purtat asa cu respectivul, am facut ceva negativ??? (Bine nu e o intrebare...stiu ca am procedat cum trebuie si ma bucur ca a renuntat la ceva negativ si ca poate pe viitor va avea mai multa grija in relatiile cu ceilalti....)

[Marius22]

Fie ca iertam, fie ca cerem iertare avem nevoie de multa luare aminte.

Cand cineva ne cere iertare, sa fim atenti ca nu cumva sa ne asemanam datornicului nemilostiv.

Atunci cand cerem iertare, sa o facem asemenea fiului risipitor.

[quote=AndruscaCIM;199864]Ei hai sa nu exgaream de acum, adica tu ma etichetezi pe mine acum desi nu intelegi punctul meu de vedere...si in acelasi timp pretinzi ca esti un mare crestin! Daca asa sunt eu...de unde tragi tu concluzia ca eu ma consider Dumnezeu si alte asemenea????

Andrusca, eu nu inteleg de ce esti asa revoltată? ai deschis un topic pe forum, ai pus o intrebare si acum primesti raspunsuri ! Mie una nu mi se pare ca mesajele ti-au fost adresate cu rautate si in plus raspunsurile sunt si pentru alte persoane care intra si vor sa afle cate ceva despre acest subiect ! Am tot observat si pe alte topicuri, cum unele persoane deschid anumite subiecte doar pentru a se justifica cumva pentru un anumit păcat şi nici măcar nu acceptă părerile celorlalţi care incearcă să îi explice cum stau lucrurile! Eu nu spun că şi tu ai face parte din astfel de persoane ! Tu ştii cel mai bine, dar incercă să nu mai ai impresia că dacă cineva ti-a spus că nu e bine ce faci e cel mai mare inamic ! Te pup ! Doamne ajută !

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Ei hai sa nu exgaream de acum, adica tu ma etichetezi pe mine acum desi nu intelegi punctul meu de vedere...si in acelasi timp pretinzi ca esti un mare crestin! Daca asa sunt eu...de unde tragi tu concluzia ca eu ma consider Dumnezeu si alte asemenea????

Ai dreptate nu prea te inteleg.... ajuta-ma! Care fraza a mea exprima atat de puternic ca ma consider mare crestin? Si in care fraza sustin ca tu te consideri Dumnezeu?
Ai citit cam in viteza cred. In mesajul anterior spuneam doar ca de cele mai multe ori greselile in fata carora trebuie sa hotaram sunt mult mai mici decat greselile noastre in fata lui Dumnezeu. Prima data cand s-a pus problema iertarii cred ca a fost la caderea ingerilor, apoi la caderea omului, deci primul a fost Dumnezeu care a aplicat iertare, de asta spuneam ca IERTAREA implica asemanarea noastra cu Dumnezeu.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Am fost lasati si sa gandim, si fiecare cu rationamentul lui...eu asa zic totusi ca fiecare are o structura diferita, si fiecare daca procedeaza corect si are si rezultate pe masura si pozitive evident, inseamna ca procedeaza cum trebuie...nu trebuie sa ma uit in stanga sa vad cum procedeaza face vecinul, eu actionez cum consider eu de cuviinta!

Rezultatele uneori poat doar sa para pozitive dar in realitate sa nu fie asa. De asta cred ca iertarea implica si rationament dar nu in egala masura cu implicarea sufletului, sufletul este chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Avem feluri si structuri de gandire diferite dar nu pot sa cred ca Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant doar asa... de fenta. Cred ca venit sa dea exemplu. Deci sa adaugam la felul nostru diferit exemplele respective.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai daca cineva care greseste se apropie la fel de tine, inseamna ca nu faci nimic pentru el. Tu nu iti pui amprenta in lume, in anturajul tau...toti raman la fel, pai atunci pentru ce mai esti crestin, daca nimeni nu simte ca in prezenta ta ar trebui sa renunte la unele lucruri negative care il caracterizeaza pe el dar nu si pe tine?

Am impresia ca nu am spus daca se apropie "LA FEL" ci am spus FELUL in care se apropie. Daca vine cu parere de rau (si eu cred ca orice om e in stare sa vada asta) atunci trebuie sa ierti!

În prealabil postat de AndruscaCIM

Imi pare foarte rau, dar eu chiar daca intru in contact cu cineva persiflant, ironic...si el ramane asa cu cei care ii permit, iar eu nu sunt tratata asa... mie asta imi da de gandit " Aaaa...daca nu ai curajul sa te porti cu mine asa, inseamna ca iti gasesc eu ac de cojoc si vei renunta la aceasta atitudine!"...nu e crestinesc, de ce?

Nu e rau sa existe si dinastia ca tine! Nu contest ca faci un bine celui care este tratat necorespunzator, dar esti tu sigur ca ai ajuns la nivelul la care poti indrepta pe cineva? (Te rog sa nu intelegi ca eu consider ca nu!!!Ma intreb doar...) Cred ca asta inlcude o doza de mica de mandrie . Si poate ca nu m-am facut destul de intels... dar in mesaj nu era vorba de cum ii indrepti pe ceilalti, era vorba de iertare. Nu spun sa nu certi, dar cearta cu drag si lasa loc de iertare.

Sper ca am lamurit cate ceva....

[Marius22]

Iertarea este direct proportionala cu intelepciunea si dragostea. Cu cat un om sporeste in intelepciune si dragoste, iarta cu o mai mare usurinta. Acestuia nu-i vine greu sa ierte "de saptezeci de ori cate sapte" si chiar mai mult. El stie ca iertarea aduce in inimi bucurie: bucuria de a ierta si de a fi iertat.

[costel]

Daca Dumnezeu ramane departe, ramane departe si puterea noastra de a ierta. De ce trebuie sa iertam? Ca sa-L aducem pe Dumnezeu in noi.

[Marius22]

Cum ar arata lumea aceasta daca nu ne-am ierta unii pe altii? Ar fi plina de dezbinare, ranchiuna si ura. De aceea, prin neiertare conlucram cu diavolul, deoarece inmultim dezbinarea in aceasta lume, iar, prin iertare, ne alaturam lucrarii lui Hristos, aceea de a ne impaca unii cu altii si cu Dumnezeu. Sa iertam macar cu aceeasi usurinta pe ceilalti, asa cum ne trecem cu vederea greselile, noua insine...