Problema SUICIDULUI la adolescenti si nu numai

[eugenserban]

Competitia tot mai acerba din societatea noastra constituie o alta cauza a depresiei si suicidului. Mereu ne comparam cu ceilalti.
Mereu incercam sa facem mai mult, mai bine, alergam, ne straduim, pentru ca atunci cand ne oprim in noi insine, sa descoperim ca viata noastra nu are sens. Alergam dupa cariera, cunoastere, apreciere, reputatie, demnitate, incercam mereu sa facem impresie buna, sa nu gresim si ne e foarte teama de cum vom fi vazuti.
Traim foarte mult in exteriorul fiintei noastre, fara sa stim care este adevaratul nostru sine, chiar fiindu-ne frica sa exprimam ce simtim, si ce suntem, de teama de a impresiona neplacut.
Cand vedem insa ca dorintele noastre se implinesc, suntem iar cuprinsi de lipsa de sens, de o disperare pe care iar incercam sa o uitam, fixandu-ne un alt scop imediat.
Cred ca oamenii se sinucid pentru ca nu gasesc nici un sens existentei lor, iar sensul vietii este bucuria pe care ne-o da Domnul.
Eu m-am luptat mereu cu depresia si erau zile intregi cand ma gandeam numai la sinucidere si la moarte.
Dar depresia e o binecuvantare,e o minune, pentru cine intelege asta. E o durere in tine care nu te lasa sa uiti nonsensul vietii in afara lui Dumnezeu. Imi aminteste mereu ca sensul vietii si bucuria si linistea -toate sunt la Hristos.
Cei deprimati si deznadajduiti trebuie sa stie ca Domnul e foarte aproape de ei si ca Ii cerceteaza cu iubire. O rugaciune scurta, putina chiar, dar din inima, in care ii marturisesti ca esti deznadajduit, ca nu mai crezi in nimic, face foarte mult. Daca nu mai facem calcule, daca nu mai incercam sa scapam de starea in care suntem, daca renuntam sa schimbam ceea ce nu se poate schimba, ci incercam sa traim durerea si disperarea noastra-linistea vine imediat.
Vindecarea depresiei sta in primirea depresiei ca pe un dar, fiindca este un dar, o binecuvantare, si increderea ca Domnul vrea sa ne bucuram, sa crestem;
Si mai e important sa nu traim in comparatie cu ceilalti, sa nu ne comparam cu nimeni, noi suntem unici, si fiecare are un drum minunat de parcurs.

[elenavioletacocos]

ieri dimineata la micul dejun eu si sotul vorbeam cu un prieten despre cum ne-am creste copilul ...copilul din ziua de azi creste cu calculator, ipod, wii etc Copilului i se da totul material ,mai putin comunicare ,intelegere...Si mi se spunea ca dc mi-as creste copilul fara calculator pana la varsta de 8 ani ,ar fi diferit fata de ceilalti ,si ar simti asta !Insa eu consider ca un copil pana la 8 ani nu are ce sa faca pe calc ,i se pot pune desene animate ,catecele ,jocuri care sa ii dezvolte mintea ,insa o ora pe zi ,atat !
Merg pe strada si vad copii ,adolescenti care in loc sa fie acasa ,sa invete ,sunt pe starzi,injura ,se bat ,ce fac parintii ? de ex am iesit acum cateva zile in parc si surpriza cativa pusti statea pe banca ,fumau si beau vin ! nu sunt mama ,imi doresc din tot sufletul ,nu pot spune ca nu as face greseli ,insa un lucru il stiu sigur : as comunica cu el !
comunicarea e raspunsul multor probleme ...ieri am vazut parca ,s-a sinucis o eleva din cauza unui profesor ...foarte trist ...nici nu vreau sa imi imaginez ce e in sufletele parintilor ! eu una nu l-as mai lasa pe acel profesor tinerel sa profeseze ! pentru D-zeu la scoala te duci pentru a invata (elev ) si pentru a preda (profesor),nu ca sa ai o relatie ! si eu am predat un an ,aveam 19 ani ,iar elevii din calsa a 8 a erau mai inalti ca mine ,ce ar fi trebuit sa fac ,sa ma cuplez cu vreun elev ??? unde este decenta ,moralitatea ?
in loc sa se vorbeasca despre tot felul de tampenii la tv ,ar trebui sa se faca emisiuni educative,sa se gaseasca metode ca parintii si copiii sa comunice !
goana asta dupa bani ,dupa statut social inalt etc ne distrug ,cand o sa ne dam seama ? probabil niciodata !

[glykys]

Eu auzisem de curand pe un post Tv ca 4 din 100 de copii pana in varsta de 12 ani s-au gandit sau avut pana acum o tentativa de suicid! Va dati seama, copii de clasa a sasea.... of, Doamne.

[elenavioletacocos]

În prealabil postat de glykys

Eu auzisem de curand pe un post Tv ca 4 din 100 de copii pana in varsta de 12 ani s-au gandit sau avut pana acum o tentativa de suicid! Va dati seama, copii de clasa a sasea.... of, Doamne.

pai cum sa nu se gandeasca cand unii parinti ii ignora ,cand ii lasa sa vada desene si filme violente ,cand vad la tv ziua in amiaza mare tzatze goale etc ,in reviste la fel ,cand violenta este peste tot ! de multe ori eu ma gandesc ca D-zeu nu stie ce sa faca : sa ne dea copilasul sau nu ,pentru ca vede ca pamantul s-a "imputit" tot ! Doamne eu as da orice sa am un copil ,iar cei care il au ,nu sunt in stare sa COMUNICE cu el ,ca sa nu se intample ceea ce se intampla ! Doamne ajuta-ne !

[andrei_im]

din pacate presa si mass-media se ghideaza dupa principii strict economice - ce vrea majoritatea, aia dam. ori in aceasta AFACERE nu isi mai gaseste loc responsabilitatea. de ce sa mai modelezi suflete cand poti sa scoti bani prin pierderea lor?
in ultimul timp ma gandesc ca de undeva se comanda si programele la tv. ca intr-o tara in care nu putina lume merge la Biserica, emisiunile ortodoxe ar prinde bine si chiar ar face audienta. acolo unde exista, sunt foarte izolate, la ore cel putin incomode, insa au o audienta foarte mare. si totusi, de ce nu le vedem mai mult? sunt si aici niste interese la mijloc...
cred ca o alta cauza, desi mai mult indirecta a suicidului este acest nou sentiment care a patruns in societatea contemporana - PLICTISEALA. Sunt atatea lucruri de vazut, atatea filme, atatea trupe de muzica, atatea cluburi, atatea bauturi de gustat si tot asa, incat ai zice ca omul nu mai are timp nici sa doarma. si totusi auzi din ce in ce mai des cuvinte precum "m-am plictisit.." sau "ce plictiseala..". cred ca plictiseala este primul semn grav al lipsei RUGACIUNII.

[georgeval]

Cele mai grave cazuri le intalnim in cazul tinerilor a caror viata este lipsita de sens. Pentru cei care nu cred in Dumnezeu este foarte greu sa-i convingi ca este o greseala (pacat). Sinuciderea dincolo de aspectul moral este o manifestare nefireasca deoarece omul inclina prin firea sa spre apararea vietii si evitarea raului.

[iustin10]

Eu cred ca sinuciderea exprima pacatul deznadejdii,foarte intalnit astazi. Caci multi se ataseaza doar de lumea ,materiala,si cand aceasta ii exclude cumva,nu mai au la ce trai
In plus am mai intalnit oameni cu o lume a lor ,interiorizata,care considera ca li s-a facut cumva o mare nedreptate ,care au mult 'curaj' in exprimarea deceptiei lor. Oameni care iti trec 'frigul' prin oase
Pai frate,daca tot vrei sa te sinucizi ,spune asa:azi e ultima zi din viata.Orcum am parasit aceasta lume ,am capitulat,nu mai exist .Si du-te de maine la o manastire ,sinucide omul lumesc din tine care a esuat. Nu iti mai apartii tie,preda-te Altuia. Arunca-te(imaginar) de pe acoperisul templului ,si "Dumnezeu va trimite pe ingerii Sai,ca sa nu iti zdrobesti vreun os de pietre"

[angel4ver]

din nefericire, pot sa spun ca am avut si eu ganduri de sinucidere in scoala generala. eram foarte afectata dupa un deces in familie si eram mica pe atunci si ce-i drept, prostuta.
nu pot sa explic exact in cuvinte ce se intampla, dar din experienta mea (si punctul meu de vedere) exista 2 pasi spre a-ti lua viata:
1. gandul ca vrei sa pui capat tuturor problemelor (reale si imaginere); si aici te gandesti ce sa faci, cum sa termini mai repede, etc.
2. momentul in care faci acest lucru, adica ajungi sa-ti iei viata, indiferent de ce mijloc te folosesti.
din ce-am trait eu, in momentul in care ajungi la pasul asta de-a te sinucide, nu mai gandesti limpede. cel putin in cazul meu asa a fost: eram complet cu mintea in alta parte, vedeam numai intunericul in fata ochilor, plangeam foarte mult si ma simteam tot mai aproape de clipa asta de-a trece in nefiinta (sper ca am zis bine).
si totusi, nu am facut-o. de ce? pentru ca de atatea ori cat am incercat sa ma sinucid (de vreo 3,4 ori) a aparut mereu cineva si m-a salvat. Dumnezeu nu m-a lasat sa fac prostia asta si de fiecare data mi l-a trimis pe fratele meu mai mic.
si am renuntat, dar nu mi-am dat seama pe moment de greseala imensa pe care puteam sa o fac daca nu eram "intrerupta".

eu toate persoanele mai mici (adolescenti) pe care-i cunosc si imi vorbesc (ca mai sunt unii care-mi cer sfaturi si imi vorbesc de problemele lor intime), le spun de experienta mea din generala si le dau cele mai bune sfaturi. practic, le scot gandurile astea din cap. unii inteleg, altii o iau pe drumuri gresite (bn, nu au ajuns sa se sinucida, dar aveau de gand).
e oribil. nu ai voie sa omori pe cineva, dar nici pe tine insuti.
Dumnezeu a dat viata. omul nu are voie sa o ia, indiferent daca e vorba de altcineva sau el insusi.

mie-mi pare rau de toti cei care se sinucid. mai ales ca la tv arata tot mai des astfel de stiri si "scuzele" sunt banale :|

[moonlyra]

Din pacate,foarte multi adolescenti se gindesc la suicid,de parca el scapa pe ei de toate problemele..
Colega mea de liceu,a fost emo si cred ca multi stiu ca emo sunt cam pesimisti si pling non-stop iar suicidul dupa parerea mea este tema lor preferata.Deci,intr-o zi a luat si ea 30-35 de pastile,din fericire a scapat,parintii ei fiind medici.
Cind eu trecut 2 ani,intr-o zi a strigat profesoara la ea(cam tare,ea fiind foarte sensibila si emotionala),ea si-a luat geanta,a trintit de usa si a plecat.Dupa citeva lectii a dat sms:"nu mai vreau sa traiesc,de moartea mea s-o invinuiti pe profesoara".Slava Domnului,a scapat si de data aceasta.
Problema consta in ceea ca adolescentii se cred foarte cool si cred ca ei trebuie sa aiba parte de tot ce e mai bun,nu cumva sa le faca observatie vreun profesor,sau pe o fata a parasit un baiat,etc.
In mintea lor trebuie bagat un lucru serios-suicidul nu duce la tratarea problemelor,ci mai mult,duce la o complicare vesnica de care ei n-o sa poata sa scape NICIODATA.

p.s.: cind aveam 13 ani,tin minte cum plingeam din cauza unui baiat si in gind a aparut o idee f mica de suicid,dar nu am bagat-o in seama.Slava Tie Doamne!

[razvan_andrei]

Nu cred ca singuratatea poate fi un motiv suficient de puternic pt a te sinucide. Un om trebuie sa stie sa se bucure de viata si atunci cand e singur, sa fie multumit de el si de ceea ce face. Din punctul meu de vedere sinuciderea este un act de lasitate. O lasitate 'suprema', ca sa zic asa. Nu cred ca motivele de suicid vin din afara, ci mai degraba din interior. Si in special oamenii care nu se cunosc deloc sau care sunt f confuzi in aceasta privinta, cei care au in minte un haos total, aceia sunt predispusi la acest pacat.
Bine, acuma acesta e un subiect f delicat. Au fost cazuri si cazuri. Cred ca cel mai plauzibil motiv este faptul nu-si mai gasesc sensul vietii, indiferent de natura acestuia. Si cred ca pt a da un sens vietii in primul rand trebuie sa crezi in ceva(in Dumnezeu sau in Allah sau in reincarnare si Buddha sau in tine sau in iubire etc). Iar apoi, al doilea lucru pe care (cred eu) ar trebui sa-l faci este sa incerci sa te cunosti, sa nu te vezi doar superficial.

Am incercat sa vorbesc la modul general, pt ca oamenii care se sinucid nu sunt toti ortodcsi sau toti atei.