Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[Fani71]

În prealabil postat de dorinastoica14

Sunt creştini care merg sute de km. pentru a găsi un duhovnic care să dea canoane severe şi care ani de zile se nevoiesc pentru a face acest canon timp în care se luptă cu patimile şi cu păcatele.Ori după părerea unora dintre voi toate acestea sunt inutile.Împlinirea canonului nu înseamnă despărţirea de biserică ci din contra urmarea lui Hristos.
Am mai spus într-o postare şi chiar dacă mă repet spun şi aici:a pleca de la duhovnic fără canon este ca şi cum te-ai spăla fără săpun!
Ce să mai spun despre acei care se împărtăşesc fără spovedanie!

Eu nu cred ca am zis ca implinirea unui canon si spovedania in general este inutila. Am spus ca dupa parerea unora (dintre care ma numar) spovedania este o taina diferita de impartasanie si nu neaparat legata de ea (adica, nu este nevoie sa ne spovedim inainte de fiecare ipartasanie)
Ce sa faca cel care are un duhovnic si acesta nu ii da canon (in sensul ca nu il opreste de la impartasanie, sau alt sens)? sa se duca neaparat la altul? In ortodoxie se mai spune si sa nu-ti schimbi duhovnicul dupa cum ti se pare tie.

[GeorgeS]

D-na Fani71,va citez din Povatuirile din Liturghier :
"Preotii si diaconii care au sotii sunt datori a nu se impreuna cu ele cateva zile mai-nainte de a sluji Sfanta Liturghie, precum si in acea zi, caci cel ce nu se va infrana si va sluji, de moarte va gresi."
Daca aceasta prevedere este valabila pt. clericii care slujesc si , implicit , se impartasesc la Sfanta Liturghie, oare nu si pentru mireni? Sau poate acestia sunt mai indreptatiti la neinfranare , poate pentru ca sunt responsabili doar pentru ale lor pacate, nu si pentru ale pastoritilor lor cum sunt preotii? Cum pot eu, ca preot sa predic neinfranarea de la legatura trupeasca cu sotia cand mie insumi mi se porunceste aceasta?
In legatura cu ceea ce doreste celalalt partener de viata, credeti-ma ca nu va crapa de pofta daca nu va face dragoste, sa zicem ,in noaptea de Inviere!

[GeorgeS]

Revin pt. cateva precizari:
Am citit pe aici, nu stiu la cine, ca prin Impartasanie ne curatim de pacate. Nimic mai fals. Nu Taina Impartasaniei ne curata de pacate, ci Sfanta Spovedanie. Spovedania sau marturisirea pacatelor este al doilea botez, botezul lacrimilor, taina curatirii de pacate personale si refacerea legaturii spirituale cu Biserica, intrerupta sau slabita temporar prin pacat.
Impartasania este unirea noastra deplina cu Hristos cel intrupat. Prin Euharistie nu primim vreun dar oarecare ca si la celelalte Sfinte Taine , ci pe insusi Hristos, izvorul nesecat al tuturor darurilor, vistiernicul si impartitorul tuturor bunatatilor duhovnicesti.
Am postat in alta parte in ceea ce consta pregatirea pentru impartasanie.(cele 4 conditii:spovedania, impacarea cu toti,postul si rugaciunea,citirea pravilei pt. impartasanie). Nu inteleg de unde ideea aceasta ca spovedania si impartasania sunt despartite. Dimpotriva , intre ele exista o stransa legatura. Credeti ca poate intra Hristos in sufletul unui om care este plin de pacate? De ce socotiti ca este bine sa nu te spovedesti, dar alergam la impartasanie nepregatiti? Mai degrab sa nu ne impartasim , daca nu ne-am spovedit si sa alergam cu nevrednicie la Sfintele Taine. Nu credeti ca este o ascunsa , dar imensa mandrie ca sa te apropii atat de des de Hristos prezent in Euharistie si sa nu fii pregatit? N-am nimic cu cei care se spovedesc saptamanal, ca si monahii din manastiri. Dar de aici, si a te impartasi fara spovedanie este o adevarata nebunie.

[costel]

În prealabil postat de GeorgeS

Revin pt. cateva precizari:
Am citit pe aici, nu stiu la cine, ca prin Impartasanie ne curatim de pacate. Nimic mai fals. Nu Taina Impartasaniei ne curata de pacate, ci Sfanta Spovedanie.

George, inainte ca omul sa fie impartasit se spune "se impartaseste robul lui Dumnezeu (numele) spre iertarea pacatelor si spre viata de veci". Parintele Staniloae spune ca aici e vorba de pacatele nemarturisite din nestiinta. Deci, indraznesc sa spun ca si prin aceasta taina se poate darui iertarea pacatelor.

[GeorgeS]

În prealabil postat de costel

George, inainte ca omul sa fie impartasit se spune "se impartaseste robul lui Dumnezeu (numele) spre iertarea pacatelor si spre viata de veci". Parintele Staniloae spune ca aici e vorba de pacatele nemarturisite din nestiinta. Deci, indraznesc sa spun ca si prin aceasta taina se poate darui iertarea pacatelor.

Cand preotul -duhovnic rosteste dezlegarea la spovedanie se roaga pt. toate pacatele facute cu voie sau fara voie. Deci si pentru cele care din nestiinta sau uitare nu le-am marturisit. Dar de aici si a te impartasi fara spovedanie, ca si asa se iarta pacatele, este cale lunga....

[Fani71]

În prealabil postat de GeorgeS

Cand preotul -duhovnic rosteste dezlegarea la spovedanie se roaga pt. toate pacatele facute cu voie sau fara voie. Deci si pentru cele care din nestiinta sau uitare nu le-am marturisit. Dar de aici si a te impartasi fara spovedanie, ca si asa se iarta pacatele, este cale lunga....

Nu este vorba de pacatele mari, foarte grave. Pentru acestea e nevoie de spovedanie (spovedania este necesara si pentru a primi indrumari, si pentru a nu ne pacali despre viata naostra duhovnicieasca, si pentru ca nu suntem spinguri in Biserica si avem nevoie de un martor poentru pocainta) Este vorba de pacatele mai mici, pe care le-am putea marturisi ceas de ceas.

În prealabil postat de Fani71

Nu este vorba de pacatele mari, foarte grave. Pentru acestea e nevoie de spovedanie (spovedania este necesara si pentru a primi indrumari, si pentru a nu ne pacali despre viata naostra duhovnicieasca, si pentru ca nu suntem spinguri in Biserica si avem nevoie de un martor poentru pocainta) Este vorba de pacatele mai mici, pe care le-am putea marturisi ceas de ceas.

Imi vine greu sa cred, ca Dumnezeu ne iarta pe bucatele: odata pacatele mari, si alta data pacatele mici. El ne IARTA si ne restaureaza! Doar noi nu apreciem, si continuam sirul pacatelor.

[Fani71]

În prealabil postat de GeorgeS

Cand preotul -duhovnic rosteste dezlegarea la spovedanie se roaga pt. toate pacatele facute cu voie sau fara voie. Deci si pentru cele care din nestiinta sau uitare nu le-am marturisit. Dar de aici si a te impartasi fara spovedanie, ca si asa se iarta pacatele, este cale lunga....

Parinte, sfintia voastra va spovediti de fiecare data, inainte de fiecare liturghie?

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Parinte, sfintia voastra va spovediti de fiecare data, inainte de fiecare liturghie?

Fani, aceasta nu este o intrebare tocmai cinstita!
Si, da, cred ca poti sa nu te duci la impartasanie, chiar daca ai binecuvantare.. daca iti amintesti lucruri grave nemarturisite, daca te superi pe cineva, daca... in primul rand trebuie sa ne cercetam pe noi insine.

(Poate fi si extrema cealalta, in care sa-ti fie frica sa te apropii.. dar cred ca este o atitudine mai buna, totusi).

[sophia]

@GeorgeS - as vrea sa nu va suparati pe noi. Mie imi sunt f.utile raspunsurile dumneavoastra.
1.Cred ca Fani a avut in intrebarea ei o curiozitate generala de a afla despre preoti. Si eu sunt tentata sa pun asemenea intrebari, inlcusiv preotului meu, ca sa-mi dau seama cum se intampla lucrurile la preoti.
Nu stiu de ce insa nici preotii si nici calugarii nu vorbesc despre aceste lucruri sa le spunem private. Nu stiu de ce. Mai degraba mirenii discuta despre ele.
Preotii nu vor. Au ceva de ascuns?
Adesea ne dorim sa vedem si simtim preotii mai ca oameni obisnuiti, mai aproape de noi cu tot ceea ce au si nu atat de departe.
Aici pe forum am aflat unele lucruri (referitor preot si preoteasa), n-am vazut in viata mea o cununie, sau hirotonie de preot. Am vaut doar o inmormantare (numai slujba de la biserica insa).
Si eu sunt tentata sa aflu daca preotul se spovedeste, daca respecta niste reguli, pentru ca sunt situatii cand mi se pare ca este mult mai usor la ei fata de mireni.

Spuneati ca trebuie si la mireni sa fie aceleasi reguli ca si la preoti. Eu imi permit sa va contrazic, pentru ca un preot alege de buna voie o cale, o profesie care implica niste reguli si renuntari. Are si responsabilitati fata de enoriasi/mireni poate. Ei capata,asa cum spunea si Geo Nektarios, un har special la hirotonie, care ii da o sfintenie si o datorie in plus fata de mireni.

Eu personal ii consider doar oameni si mi-e chiar mila de ei pentru regulile stricte care le sunt impuse. Eu nu-i consider mai presus de oameni.

Exista situatii in care m-am intrebat referitor la preotul meu cum procedeaza el si ce dezlegari primeste de la duhovnic, daca ii marturisteste niste probleme. Si am impresia ca nu prea. Si de aceea, chiar daca eu in momentul in care el iese in usa altarului se pleaca in fata noastra (am inteles ca-si cere iertare de la noi), il iert ca om tot timpul, pentru anumite fapte ma intreb cum de mai poate el singur sa intre in altar si sa se si impartaseasca.
Spun "nu prea", pentru ca daca ar fi facut-o, ar fi fost poate si sfatuit sa gaseasca o solutie de rezolvare.
ma gandesc eu ca poate sunt dezlegati si iertati mai usor, pentru ca sunt...preoti si trebuie sa tina slujbele.
Ce-ar fi daca un preot ar avea un pacat si nu i s-ar da dezlegare si n-ar putea sa tina slujba intr-o zi?
Iar ca sa nu se impartaseasca la fiecare Liturghie, asta cred ca se poate, ca si la mireni. Nu sunt pregatit, n-o fac.
Si daca se intampla ceva neprevazut si nu mai apuca sa merga la duhovnic? Intra totusi in altar si ia impartasania?
Am inteles ca au niste canoane pentru situatii speciale...?

2. Revenind la subiect - am citit si eu modul in care trebuie un preot sa se pregateasca pentru Liturghie si ce post sa tina. Si mi se pare totusi incompatibil cu viata lui de familie. Li se da familie, dar li se ia inapoi practic.
De ex. mi-a spus preotul meu ca ei nu au voie sa petreaca, sa manance de Craciun, sau Anul Nou, etc., pentru ca de la o anumita ora trebuie sa se pregateasca, sa nu mai manance si bea nimic. Deci nu pot nici merge la rude, sau prieteni sa petreaca.
Renuntarile semnate de preoteasa: si aici am niste nelamuriri.
La fel ca si la mireni, i se cere si ei ca femeie sa faca prunci. Si daca trebuie sa posteasca tot timpul si astea pica des si in zilele ei fertile, cum face?
Ca nu e vorba sa renunti o data, sau o zi, ci mereu si mereu.
Asta este problema aici.
Spune multa lume aici, si dvs. ca nu moare nimeni daca se abtine o data. Asa este, dar asta se repeta mereu, in fiecare saptamana, luna si an.
Si intreb mereu fara raspuns: stiti cate zile raman peste an pentru sot si sotie. Am sa fac eu acest calcul.
In mod normal sunt numai 8 zile pe luna. Daca mai scadem sarbatori din luna cu liturghie, raman 2-3 zile in luna. Mai scadem din an posturile mari. Deja 94 de zile de post plus cate or mai fi de Sf. Petru si Pavel (anul acesta am inteles 30 zile). Mai sunt si alte zile de post in an.
Cat ne raman nou si cat daruim lui Dumnezeu. Se compara? Nu. Noi oamenii nu putem sa fim pentru noi (sot/sotie), nici cand suntem casatoriti. Nu ni se da voie
Si femeile inca mai si alte zile in luna cand nu pot.
De asta spun sa fim rationali si sa nu cadem in extreme.
Si revenind la preotese: sa ceri sa semneze niste lucruri de acest fel? Sa ceri sa nu se mai apropie de sot...dar sa faca prunci, sa ceri sa fie buna, etc. si etc. si sa-l iubeasca, dar sa stea departe de el, ca si asa el lispeste atata de acasa. Este crestin?
Pana la urma poate ca e mai bine ...necasatorit....si ca preot si ca mirean.

Si plus de asta: la mancare se mai da dezlegare, la trup niciodata.
Mai este ceva: poate ca preotilor si calugarilor le este pe de o parte mai usor in acest sens, pentru ca au o forta mai mare care ii sustine, cu mici exceptii.
Mi-a spus un preot batran odata: "iti spun ca fiicei mele - nu esti ca cele din alte vremuri, nici sfanta, ele aveau ceva special care le sustinea, o forta (prin credinta) care le dadea puterea de a indura si renunta. Nu poti fi ca ele."
Daca ei altceva in schimb, noi ce avem sa ne dea forta? Si noi intr-adevar nu putem sa fim/devenim ca ei.

Ma intreb insa adeseori, oare ce forta de renuntare au preotii de mir care au cunoscut o viata normal si n-o mai pot duce (vaduvi, divortati) si traiesc si in lume?