Cum se impaca serviciul militar cu credinta?

[sophia]

@Zaharia_2009 - eu am alte informatii.

Off topic: Mai intai am inteles ca esti si medic si teolog? Teolog as crede, dar medic? cand esti asa de departe de oameni?

On topic:
1. Inainte de revolutie, eu stiu ca cei ce mergeau la teologie nu faceau armata si de aceea se si duceau multi spre teologie.
Erau probleme si suferinte mari cu armata pe vremea aceea.
Acum e bine ca s-a scos obligativitatea.
Nu stiu dupa revolutie cum a fost.
Am auzit si unele informatii cum ca totusi se facea inainte armata si la teologie. Nu stiu unde este adevarul.
2. Am gasit si un canon (voi vorbiti mereu de ele si ma tot puneti si atunci le-am luat si eu la rand si am sa vi le servesc unde este cazul.
Deci:
http://canoaneortodoxe.net/can_apost.html
Acolo, la nr.83 scrie clar: preotia si oastea sunt incompatibile.

3. Sfintii care au fost militari - eu aici am nelamuriri. Nu stiu ce fel de armata au facut, in serviciul cui. Pentru ca sunt niste diferente.
Am impresia ca in acest caz militaria si razboaiele sunt spuse si in mod metaforic. Se vorbeste de ex. de oastea Domnului. Ori asta este metaforic, nu este vorba de militari propriu-zisi ci de laici in slujba credintei.
Poate ca acest stil metaforic apare in cazul acestor sfinti.
Cu cine au luptat, in ce scop si pe cine au avut de ranit/omorat.

4. Exista unele exceptii - de ex. la domnitorii care au fost canonizati si care au dus razboaie. Ei au luptat pentru apararea neamului. Probabil ca nu se pune.

Altfel eu raman la parerea ca : omorul de om este omor, indiferent in ce scop si nu are compatibilitate cu credinta.
Se si spune undeva (pentru multe religii), ca aceia pentru care exista contradictie cu religia lor, sa nu faca armata. Au dezlegare.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de sophia

@Zaharia_2009 - eu am alte informatii.

Off topic: Mai intai am inteles ca esti si medic si teolog? Teolog as crede, dar medic? cand esti asa de departe de oameni?

On topic:
1. Inainte de revolutie, eu stiu ca cei ce mergeau la teologie nu faceau armata si de aceea se si duceau multi spre teologie.
Erau probleme si suferinte mari cu armata pe vremea aceea.
Acum e bine ca s-a scos obligativitatea.
Nu stiu dupa revolutie cum a fost.
Am auzit si unele informatii cum ca totusi se facea inainte armata si la teologie. Nu stiu unde este adevarul.
2. Am gasit si un canon (voi vorbiti mereu de ele si ma tot puneti si atunci le-am luat si eu la rand si am sa vi le servesc unde este cazul.
Deci:
http://canoaneortodoxe.net/can_apost.html
Acolo, la nr.83 scrie clar: preotia si oastea sunt incompatibile.

3. Sfintii care au fost militari - eu aici am nelamuriri. Nu stiu ce fel de armata au facut, in serviciul cui. Pentru ca sunt niste diferente.
Am impresia ca in acest caz militaria si razboaiele sunt spuse si in mod metaforic. Se vorbeste de ex. de oastea Domnului. Ori asta este metaforic, nu este vorba de militari propriu-zisi ci de laici in slujba credintei.
Poate ca acest stil metaforic apare in cazul acestor sfinti.
Cu cine au luptat, in ce scop si pe cine au avut de ranit/omorat.

4. Exista unele exceptii - de ex. la domnitorii care au fost canonizati si care au dus razboaie. Ei au luptat pentru apararea neamului. Probabil ca nu se pune.

Altfel eu raman la parerea ca : omorul de om este omor, indiferent in ce scop si nu are compatibilitate cu credinta.
Se si spune undeva (pentru multe religii), ca aceia pentru care exista contradictie cu religia lor, sa nu faca armata. Au dezlegare.

Sper sa nu fac o greseala ca iti raspund, nu de alta dar tocmai am gustat o amara rasplata pt. bunavointa de a explica cite ceva legat de ceea ce este si ce trebuie sa fie femeia crestina unei alte surori, desigur pe un alt thread.
Deci :
1. off topic : eu sunt un om ticalos si pacatos , plin de vanitate si lipsit de dragostea aproapelui , strain de iertarea fratelui si pribeag prin invatatura Mintuitorului .M-am facut ofiter pt. ca mergind in fortul meu si asteptind, intro zi dusmanul va ataca iar cind va ataca voi deveni erou. Dar asteptind acea zi uneori ma oplictiseam si doream sa renunt . Intro zi am ajuns colonel si am iesit la pensie . Am citit in ziar ca dusmanul a atacat fortul meu ...eu nu voi fi niciodata erou ! Asa ca dupa ce am fost multa vreme militar , neavind nici un spor m-am gindit sa ma fac medic . Nu pt. ca asta mi-ar fi fost la degetul mic ci din dorinta de a vedea cita suferinta este in lume si mai ales sa vad de unde vine ea. Nu am crezut ca dupa ce ved suferinta tot eu va trebui sa o si alin si vazindu-ma nepunticios am renuntat. Cineva mi-a spus atunci ca ,,toate sunt de la D.zeu" si asa am renuntat si la medicina si am inceput sa umblu pe la cei care stiau sa vorbeasca si sa invete despre D.zeu. Dar curind am vazut ca pt. acesta dorinta abia iti ajunge o viata intreaga . De atunci merg pe plaja gindindu-ma la D.zeu si din cind in cind ma uit inapoi sa vad daca in urma mea sunt doua rinduri de pasi sau doar unul pe nisip. Oamenii buni intotdeauna fac in viata un singur lucru , la care se pricep cel mai bine ... nu este cazul meu !
1. De ce te indoiesti de informatiile pe care ti le dau despre stagiul militar daca am spus ca am fost ofiter si cunosc sistemul din interior? La teologie nu mergeau f. multi pt. ca examenele erau grele ( nu ca in ziua de astazi) si pt. ca politica comunista aproba un numar f. mic de locuri, neagreind casta popilor si biserica ! In aramata , inainte de revolutie nu era greu. Armata nu era pension de fete si nici scoala de maniere si de elocinta . Acolo se pregateau baietii in timp de pace pt. vremuri de razboi urmind ca dupa aceasta pregatire ei sa devina barbati neinfricati . Probabil ca pt. ,,domnisoare" a fost mai dificil dar pt. barbati , nu ! Deci, pina in revolutie toti studentii admisi la teologie faceau armata !

2. In totdeauna cind vorbesti despre un canon trebuie sa precizezi de la ce sinod este sau al carui sfint apartine . Acest canon se refera la faptul mai general ca preotia nu merge cu nici o meserie , adica esti preot si doar atit nu si militar incadrat pe o functie militara dar si preot in acelasi timp. In prezent sunt preoti in armata proveniti din cadrele active dar care dupa hirotonie au renuntat la functia militara pt. slujirea altarului . Exista insa si militari hirotoniti onorific preoti , numiti oficial preoti misionari, care ramin incadrati pe aceiasi functie militara de mai inainte dar care slujesc numai cind si cind (cind este solicitat sau este pregatit pt. asa ceva). Toti militarii hirotoniti au insa studii superioare de teologie ; si exista f. multi militari cu studii teologice superioare si inca nehirotoniti , este ca si cum multi dintre noi (militarii) au avut mare dorinta si apropiere duhovniceasca catre invatatura aprofundata a ortoodxiei . Istoria ne arata ca in oastea tarii au existat si preoti care chiar au ajuns sa fie luptatori : in oastea lui Stefan exista un ieromonah ,ruda cu Ionut Jder, si care era luptator si care a si murit in batalia de la Podul Inalt; in oastea lui Tudor Vladimirescu, intre revolutionarii de la 1848 exista Popa Sapca care era chiar preot . Desi nu a fost luptator parintele Dimitrie Bejan era ofiter cu grad de capitan si preot de regiment , a si scris mult despre razboi si despre inchisorile comuniste prin care a trecut , si exista si mai multe exemple . La un moment dat am avut un inreres deosebit si am strins mult material documentar despre episcopi,preotii , marturisitorii, sfintii si mucenicii militari din oastea neamului romanesc,gindind sa il folosesc cumva . A fost impresionant peste ce am dat mai ales ca in perioada interbelica fiecare unitate avea un preot cu grad de ofiter iar acestia erau coordonati de un episcop tot militar , de exemplu Partenie Ciopor.

3. Nu este vorba de nici o metafora atunci cind vorbim de sfintii militari . Pai tu nu citesti proloagele sau si vietile sfintilor . Macar aici pe net pt. ca tot in fiecare zi sunt afisate pe scurt proloagele zilei. Deci sfintii militari au fost militari de cariera cu grade de la recruti si pina la generali, fara nici o metafora, dar au ales la un moment dat marturisirea suprema si botezul singelui pt. Hristos . Asa ii si sta bine unui militar de formatie , anume de a merge pina la jertfa suprema si a nu pregeta nimic pt. Imparatul sau , adica Hristos ! Cel care nu este in stare de jertfa suprema nu este militar ci iepure pribeag in haine de ostas ! Mai ales ca au fost femei care nu s-au dat indarat de la jertfa suprema pt. neam , tara si biserica imbracind si jertfindu-se in haina militara spre marea cinste a castei si spre mintuirea lor ! Asertiunile despre Oastea Domnului le consider ,in acest context, accidentale si straine de subiect drept pt. care nu le comentez.

4. In postarea anterioara am amintit cazul Sf. Stefan cel mare si motivele pt. care el a fost considerat si un mare ostean binecuvintat de Hristos si si canonizat pina la urma . Dar sa nu iutam exemplul de 1000 de ori mai mare a lui Constantin Voda Brincoveanu care nu a vrut sa renunte la ortodoxie si si-a lamurit si copii si si sfetnicul sa faca asemenea preferind moartea martirica si botezul singelui (peste cel de drept primit la nastere)decit inchinarea inaintea lui satan . Le-a spus copiilor :,,.. am pierdut tot, sa nu ne pierdem si sufletele " si au devenit mucenici(conform, Ileana Toma : ,,Ultimul Brincovean") . Ca o antiteza : conducatorii de astazi ai tarii sunt vinzatori de neam si de biserica , membrii ai ocultei internationale si tilhari de drumul mare pusi pe capatuiala si tradare ... ce sa mai fie vorba de mucenicie !
Sper ca ai inteles sensul direct, sincer si marturisitor al parerii mele despre mine, despre oastea tarii si Hristos !

[sophia]

@Zaharia - daca tu spui ca era asa nu te contrazic pentru ca nu stiu. Nu am cunoscut candidat la teologie.
Eu asa am auzit pe atunci, ca cei admisi la teologie nu fac armata.

Si daca vrei sa stii: pe vremuri faceau si studentele armata. Vai de mama lor.

In armata era f.greu. Mi-au povestit destui si am avut rude care au facut armata. Acum o fi mai bine.
Si se stiu f.bine peste tot conditiile de armata din tari estice:
- cat mai departe de casa.
- echipament oribil
- boli
- batai si umilinte de la superiori
- mancare: fasole si varza

Iar cei pleaca azi pe front, indiferent din ce tara - vai de mama lor.

In scripturi scrie de la Dumnezeu asa: Sa nu ucizi. Punct. Nu scrie ca daca esti militar si etc. si etc.
Te-ai dus pe front si ai ucis, ai incheiat cu credinta. Ca in razboi bomba nimereste si oameni nevinovati, copii, iar militarii din tabara adversa sunt tot nevinovati ca si tine, trimisi de altii.

Eu nu stiu de sfinti militari,afara de domnitorii nostri canonizati. Or fi fost, nu spun nu. Repet nu stiu in ce conditii au fost facuti sfinti. Dar nu cred ca pentru ca au fost militari ci pentru alte virtuti mai degraba.

Cum sa spun, eu nu condamn pe oamenii care au cazut ca militari, care au luptat. Eu condamn ideea de militarie si razboi in sine.
Ii condamn pe cei ce inventeaza militaria si razboiul. Pentru mine asta este necredinta si pacat.
Pentru ca eu iubesc pacea si credinta la mine inseamna pace si iubire de semeni si nu razboi, violenta.
Militaria, chiar fara de razboi este pentru mine violenta, chiar si numai la adresa individului ce o practica si a familiei lui. Il bati, il omori, nu-i dai mancare, nu-i dai sotie, il trantesti in noroi si trupeste si sufleteste, il distrugi pe viata. Sunt traume pe viata (vezi cei intorsi de pe fronturi).
Si daca te mai duci si de buna voie acolo...Chiar nu sunt de acord.

[axios]

În prealabil postat de sophia

In scripturi scrie de la Dumnezeu asa: Sa nu ucizi. Punct. Nu scrie ca daca esti militar si etc. si etc.
Te-ai dus pe front si ai ucis, ai incheiat cu credinta. Ca in razboi bomba nimereste si oameni nevinovati, copii, iar militarii din tabara adversa sunt tot nevinovati ca si tine, trimisi de altii.
Eu nu stiu de sfinti militari,afara de domnitorii nostri canonizati. Or fi fost, nu spun nu. Repet nu stiu in ce conditii au fost facuti sfinti. Dar nu cred ca pentru ca au fost militari ci pentru alte virtuti mai degraba.

Cum sa spun, eu nu condamn pe oamenii care au cazut ca militari, care au luptat. Eu condamn ideea de militarie si razboi in sine.
Ii condamn pe cei ce inventeaza militaria si razboiul. Pentru mine asta este necredinta si pacat.
Pentru ca eu iubesc pacea si credinta la mine inseamna pace si iubire de semeni si nu razboi, violenta.
Militaria, chiar fara de razboi este pentru mine violenta, chiar si numai la adresa individului ce o practica si a familiei lui. Il bati, il omori, nu-i dai mancare, nu-i dai sotie, il trantesti in noroi si trupeste si sufleteste, il distrugi pe viata. Sunt traume pe viata (vezi cei intorsi de pe fronturi).
Si daca te mai duci si de buna voie acolo...Chiar nu sunt de acord.

de domnitorii facuti sfinti poate nu stii ce sa spui... dar, despre Sf Apostol Pavel ce spui oare? oare a terminat-o cu credinta? e cam mult ce spui tu acolo...

militaria e departe de ceea ce crezi. e un exercitiu de smerenie extraordinar. un exercitiu de taiere a vointei proprii fantastic. un exercitiu de ordonare a vietii util. un exercitiu de mobilizare, de curaj, de incredere, de altruism, de devotament, de jertfa... iar partile acelea urate de care amintesti tin numai de noi oamenii si de firea noastra. cei calauziti de Dumnezeu sunt paziti. cei care se bazeaza pe propria lor putere esueaza...

sa-ti spun niste intamplari: am cativa colegi, pe care ii stiam mistocari, care mai mergeau la petreceri si intreceau masura cu bautura, care vorbeau porcos si pe care, aparent, poate nu dadeai prea multe parale...
acesti colegi, in timpul inundatiilor, au salvat vietile multor oameni, riscand-o pe a lor. s-au bagat in ape furioase in care nimeni nu voia sa sara. si crede-ma, nimeni nu i-a obligat, pentru ca siguranta echipei de salvare e mai presus si nu se risca orbeste daca exista pericol maxim. cu toate acestea, acei baieti cu descrierea de mai sus, au dat dovada de eroism. si crede-ma, sunt mandru de ei... si inchid ochii cand mai fac glume proaste si alte cele... pentru ca si eu, desi nu vorbesc porcos si nu sunt prieten cu alcoolul, poate am pacate mai urate decat ale lor. si trebuie sa ma uit intai la mine. dar cu atat mai mult, cu cat au dat dovada de iubire de semeni. pentru ca nu poti face asta daca nu ai o scanteie acolo in inima. Dumnezeu stie singur ale Sale. si ce misiune are pentru fiecare dintre noi pe pamant. si am vazut minunea lui Dumnezeu infaptuindu-se prin acei militari.
am vazut apoi pe aceiasi militari care, ca si in cazul in care s-a mai descris, nu sunt tocmai crestini in vorbe, dar i-am vazut muncind pe rupte sa scoata noroiul si apa din casele bietilor oameni. unii atat de "bieti" incat stateau la crasma cu bautura in fata sau dadeau indicatii fara sa faca nimic pentru propriile lor bunuri.

aici ar trebui sa vezi utilitatea armatei. ca "dusmanul" are multe forme. si daca n-ar fi aceste echipe antrenate sa faca ascultare. sa se mobilizeze si sa constituie o forta, atunci crede-ma ca n-ar mai trebui sa existe 112. si sa ne descurcam singuri, sa asteptam ca Dumnezeu sa ne bage in traista, dupa masura rugaciunilor noastre... te poti baza pe asta? daca da... Doamne ajuta! esti o binecuvantata!

si stai linistita. acum sunt profesionisti. sunt imbracati (nu perfect) mai bine decat inainte cand erau militarii in termen. se mananca foarte bine. si sunt conditii, cat de cat, sa te descurci in situatii limita.
sunt si multe lipsuri, capitole la care suntem in urma, dar... sufletul de roman se cunoaste. se descurca in orice situatie. si inventeaza solutii. pentru ca asta suntem. un popor supravietuitor. si invatam s-o facem in orice conditii. si ar trebui sa fii mandra, pana la urma, cu semenii tai. pentru ca de 2.000 de ani suntem in aceeasi credinta. nu e usor sa faci asta... crede-ma! si s-au jertfit multi pentru credinta. eu unul, sunt mandru ca sunt urmasul lor!

o ultima parere... ar trebui sa fie reintrodusa obligativitatea armatei in randul tinerilor. i-ar mai cizela pe multi naravasi... vad multi tineri care nu au nicio "ancora". tineri parasiti de parinti si lasati sa creasca in voia lor. multi "buruienosi"... acestora le-ar prinde bine armata. grozav. le-ar pune ordine in viata si i-ar responsabiliza. e parerea mea. am facut armata. am vazut si bune si rele. si prostii si exagerari. dar, per total, m-a ajutat. si m-a ajutat mult tocmai in a socializa. a invata sa convietuiesti cu diferite firi, cu diferite caractere, cu oameni de conditii sociale diferite, pusi toti laolalta. a fost un exercitiu foarte bun. sa nu uiti care ti-e locul si nici sa te crezi mai bun decat cel de langa tine. sa incerci sa cunosti si sa vezi partea buna a fiecaruia. pentru ca exista, in fiecare dintre noi. trebuie doar pusa in valoare. si armata a reusit sa faca asta cu foarte multi dintre noi.
poate gresesc, iertati-ma, insa e modul meu de a privi lucrurile.

draga sophia, sunt militar. si slava Domnului, nu am facut nimic din cele spuse de tine referitor la militari... din contra, am mai multe pacate ca civil... si mai teama mi-e de partea asta decat cea amintita de tine...
Domnul si Maica Domnului sa ne lumineze si sa ne calauzeasca pe toti!
Amin.