Idolul Noroc

Bunnn...Omule Bun,tu despre care Mircea Eliade vorbesti?citez din ce-ai spus:"Am citit cu muuulti ani in urma Istoria religiilor ",ma intreb oare ce ai inteles la acea varsta(ma refer la complexitatea temelor abordate),dar mai ales,cu ce-ai ramas lamurit dupa ce ai citit???
Tu afirmi:"pentru mine acele "Istorii ale religiilor" n-a insemnat mare lucru"
Morala la cele afirmate:
Mircea Eliade a scris ISTORIA Religiilor,nu ce spui tu...ISTORII ALE RELIGIILOR"...mare greseala(dar te citez:"mare lucru n-am inteles"si tot aici ...pledezi mult pe probabilitate, nu esti sigur de starea ta:"probabil sunt eu mai ciudat...da, era mai mult decat NIMICUL)"

Mentionezi:"daca intru intr-un Dex"(Dex-ul limbii române este cuprins într-un singur volume,deci..trebuie sa "intrii"in Dex...intelegi morala?...acum ne referim strict la ortodoxie,nu la dragoste(nu este relevant acum...)si acum este acum... "daca o sa caut in Istoria religiilor ce inseamna Ortodox,voi fi dezamagit fiindca acolo nu scrie mana celui care traieste ortodoxia"
Drag frate ...hai sa-ti citez cateva randuri din cartea lui Eliade",strict legate de cuvantul ORTODOXIE:
"APUSENII se nasc in catolicism. Rasaritenii ajung la ortodoxie."
"Ortodoxia e, pentru noi, Crestinismul autentic"
"Trebuie sa fim crestini - pentru a gasi un sens vietii, sens care sa intreaca simpla umanitate, si sa cuprinda din acel suc al metafizicii, care singur ne orienteaza."
"Crestinismul stapaneste sensul vietii - care nu e un sens tragic."
"Ortodoxia ne sileste sa renuntam la o parte din viata? Ortodoxia nu ne sileste nimic. Faptele pe care le facem sub inraurirea ei sunt fapte firesti, care nu ne mutileaza viata - pentru ca viziunea acestei vieti e schimbata. Un ortodox poate fi ascet sau pacatos. Ce insemnatate poate avea faptul acesta? Experienta religioasa, dragostea catre Hristos - ramane aceeasi."
"Asadar, orice drum ar apuca, o constiinta contemporana ajunge la crestinismul ortodox "
"Viata crestina inseamna siguranta valorii sufletesti si a per*manentei acestei valori. Asadar optimism, incredere, drum-drept, rodnicie."
"A trecut - intre noi si acele fericite prime secole dupa Iisus - istoria. Au trecut, deci, formatii spirituale care au barat drumul scurt catre ortodoxie. Daca voim sa ramanem sinceri pana la urma, trebuie sa marturisim: acei dintre ortodocsi care au dus o viata lipsita de nelinisti si experiente launtrice, nu sunt adevarati ortodocsi. Cred, poate; dar nu stiu ce sa creada si nu cunosc pretuirea credintei, cand sufletul se intoarce de pe pustiile invataturilor lumesti."
Eliade nu a fost niciodată un simplu „savant” neutral, spectator critic şi detaşat în lungul său periplu prin Istoria religiilor.În acelaşi timp, datorită lui Eliade, teologia creştină, contaminată în multe privinţe excesiv de raţionalismul modern, a devenit mai sensibilă la condiţia religioasă a creştinismului.Da, intrând în polemică cu anumiţi teologi creştini, Eliade le reproşează că nu au fost „la înălţimea misiunii lor.În lucrările sale Eliade a vorbit mereu despre „hierofanii”, despre descoperirea sacrului, despre delimitarea sacrului faţă de profan.Dumnezeu nu doar intervine, ca în iudaism, în istorie, lăsându-şi amprenta propriei voinţe asupra ei, ci şi coboară El însuşi în istorie, ca fiinţă istorică, făcându-Se om.Pe aceeaşi linie, Eliade consideră, însă, că esenţa mesajului creştinismului o constituie, în fapt, moartea şi învierea lui Hristos în istorie, afirmând că „Iisus a pătimit în istorie şi din cauza istoriei, dar a înviat împotriva ei, biruind-o şi anulându-i teroarea şi blestemul.S-a discutat mult despre „credinţa” sau „necredinţa” lui Eliade în funcţie de valorile religioase şi creştine despre care a scris. Celebrul dramaturg E. Ionesco sublinia într-un anume context: „Mă aflam la New York când am aflat vestea morţii lui Mircea Eliade. Erudiţia sa era fabuloasă. Pasiunea de cercetător, enormă: ştia totul despre religii. Era de o asemenea discreţie, încât niciodată n-am ştiut dacă era cu adevărat credincios sau nu. Dar a adus lui Dumnezeu servicii incalculabile. A creat credincioşi şi, prin aceasta, a schimbat spiritual o mare parte a lumiiEl este cel ce-a trecut prin toate doctrinele credinţelor şi religiilor, ale civilizaţiilor şi culturilor umane, avea termenii necesari de comparaţie şi, dacă acum găsiţi ce vedeţi pe pereţii acestei case (icoane şi crucifix), e dovada că Eliade a voit să se vadă clar adeziunea sa sufletească la creştinismul ancestral, aşa cum era el viu în familia sa din Bucureşti. El a murit ca un creştin adevărat, căci el trăia în ultimii ani ca un monah oriental, devotat lucrurilor spirituale, consolat de forţa creştinismului.Profilul creştin al lui Eliade reiese şi din mărturisirea pe care d-na Lidia Ionescu Stăniloae o face în cartea sa, Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, legată de întâlnirea dintre cel mai mare teolog ortodox român, părintele D. Stăniloae, şi marele savant, în casa acestuia din urmă, la Chicago (1982), cu puţini ani înainte de moartea sa:
„Mircea Eliade ne-a povestit de amintirile lui de la Paris… felul cum ajunsese în America… Din prima clipă s-a înţeles foarte bine cu tata şi raporturile care s-au stabilit între ei au fost extrem de cordiale. …Mircea Eliade i-a cerut tatei să facă o slujbă şi să-i binecuvinteze casa. A îngenuncheat concentrat şi cu evlavie şi şi-a împreunat mâinile la rugăciune. Erau deja aproape paralizate, atinse de boala cumplită care l-a măcinat, şi ne-a durut inima să-l vedem astfel, ca pe un trunchi de copac ale cărui ramuri începuseră să se usuce'

Acum...iarta-ma dar eu am citit mai multe comentarii de la tine...si spre stupoarea mea...
vad ca-i diseci si pe marii preoti(Cleopa,Argatu...etc)
Dragul nostru frate,citeste vietile lor(la cei care iti permiti sa-i analizezi) si apoi scrie,ataca,loveste,defaimeaza...
pana atunci...multumeste-i lui D-zeu.ca datorita lor...mai ne tine pe pamant.
Trudeste,patimeste,umileste-te ca ei...si vei fi mare...
acela care era canva cioban(Pr.Cleopa),afla tu...ca multi savanti i-a pus in mare incurcatura,lasandu-le doar tacerea.
Frate daca eu gresesc,Domnul sa ma lumineze,daca tu...Maica Domnului sa te lumineze.
Daca gresim amandoi,dragi crestini si frati din suflet ne iertati!
Pace noua!

[geo.nektarios]

Decat sa zic „am avut noroc” mai bine zic „Dumnezeu m-a binecuvantat cu...” sau in loc de "Am plecat tirziu de acasa si norocul meu ca a venit trenul cu intirziere" spun "Am plecat tirziu de acasa si Slava lui Dumnezeu ca a venit trenul cu intirziere"! Cel mai bine este sa trecem toate pe seama lui Dumnezeu, ca El ne-a dat toate Darurile Sale si le primeste de la Noi ca fiind ale noastre!

În prealabil postat de geo.nektarios

Decat sa zic „am avut noroc” mai bine zic „Dumnezeu m-a binecuvantat cu...” sau in loc de "Am plecat tirziu de acasa si norocul meu ca a venit trenul cu intirziere" spun "Am plecat tirziu de acasa si Slava lui Dumnezeu ca a venit trenul cu intirziere"! Cel mai bine este sa trecem toate pe seama lui Dumnezeu, ca El ne-a dat toate Darurile Sale si le primeste de la Noi ca fiind ale noastre!

Of...Doamne,multumesc de voacea data...pot dormii si eu in pace.

Iertare si binecuvantare eu cersesec,...
fruntea mi-o poticnesc,
pe mana celui ales,
sa ma scoata din hatisul lumesc
si gandul bun sa-l fagaduiesc...


Doamne ajuta!

[Hartford]

În prealabil postat de geo.nektarios

Decat sa zic „am avut noroc” mai bine zic „Dumnezeu m-a binecuvantat cu...” sau in loc de "Am plecat tirziu de acasa si norocul meu ca a venit trenul cu intirziere" spun "Am plecat tirziu de acasa si Slava lui Dumnezeu ca a venit trenul cu intirziere"! Cel mai bine este sa trecem toate pe seama lui Dumnezeu, ca El ne-a dat toate Darurile Sale si le primeste de la Noi ca fiind ale noastre!

Da ai dreptate Geo am sa incerc evit acest cuvant din vocabularul meu. Multumesc si initiatorului acestui topic

În prealabil postat de Hartford

Da ai dreptate Geo am sa incerc sa-ti curat vocabularul. Multumesc si initiatorului acestui topic

cu lacrimi in suflet si-n ochi,eu ma rog la Domnul nostru si a Sa Maica Sfanta, sa ne binecuvanteze pe toti!

Amin

În prealabil postat de 11111111

(...)

Ei, draga prietene, cam asta inseamna filozofie! Contradictie, nesiguranta, sustinerea unor idei care nu ne apartin...
Acum nu prea am timp sa-ti raspund pe larg. E trecut de miezul noptii si maine am o zi grea. O sa incerc sa fiu scurt, cat mai scurt cu putinta si te rog sa ma ierti daca inca se mai isca neintelegeri pe alocuri. Eu ma privesc pe mine inainte de orice. Dumnezeu m-a purtat pe anumite carari de unde am tras anumite concluzii, Eu ma raportez strict la concluziile pe care Dumnezeu mi-a ingaduit sa le trag si care nu cad in tandem intotdeauna cu anumite scrieri (fie ale Parintelui arhimandrit Cleopa pe care cu bucurie il pun in fruntea pomelnicului de duminica, fie ale anumitor idei pornite de la Parintele Argatu. Asta nu inseamna deloc ca nu am toata consideratia fata de ei si multi ca ei, dar numai fiindaca suntem cu totii oameni inainte de orice, iar cel ce-si baga coada nu cunoaste ierarhie! Eu, omul mirean, am libertatea sa umblu in toata lumea si sa vad adevarul la el acasa. Care adevar nu coincide intotdeauna cu a celor care cred ca stiu, datorita insusirii invataturilor stravechi. Totul este subiectivism si este foarte usor sa cadem in neadevar, numai fiindca suntem incredintati ca Dumnezeu exista chiar daca nu este palpabil. Nu e nici o diferenta in acest caz daca ne raportam la fanaticii care se blindeaza cu dinamita si merg in mijlocul multimii unde detoneaza, numai fiindca ei sunt incredintati ca pe lumea cealalta vor fi inconjurati de fecioare si fericire absoluta. Dumnezeu i-a dat libertatea lui Adam sa muste din marul cunoasterii. Cand accepti minciunea din ignoranta, nu ai nici o vina; "Fericiti cei saraci cu duhul!" Cand insa intelegi, simti, vezi cum stau lucrurile, ce inseamna Mama Natura, ajungi incet-incet, prin experientele tale sau a celor apropiati tie sa intelegi cat de cat notiunea de Dumnezeu in relatia cu omul, nu poti sa nu te opui rautatilor, subiectivismului, maririi de sine sau de neam. Nu avem dreptul sa ne amagim in cunostinta de cauza, pentru ca vom da socoteala! Am spus si repet: iubeste si fii smerit! Indiferent ca esti ortodox, catolic, buddist, musulman, etc! Iar Dumnezeu te va veghea si va fi intotdeauna acolo unde tu esti in pericol.
NU am nici un motiv sa-i desconsider pe ceilalti si STIU ca nici altii nu ma desconsidera pe mine pentru credinta mea. Daca totusi sunt dintr-aceia care o fac, e problema lor, dar eu URASC razboiul cel dintre noi, oamenii, rodul acelorasi maini!
Cu multa bunatate ai cautat sa ma faci sa-l inteleg cu adevarat pe Eliade. Poate ca ai dreptate tu. Dar eu stiu ca el s-a apropiat de Dumnezeu, tarziu, tarziu de tot, dupa ce a scris despre religii. Intr-adevar e mult de cand am citit si cred ca nu aveam mai mult de 22-23 de ani. Acum am 50. Iarta-ma daca parerea mea te-a necajit si-ti multumesc pentru toate citatele oferite. Totusi, suntem doi oameni diferiti, si nu putem fi de acord chiar in toate convingerile. O sa mai studiez (desi Eliade nu era pe lista prioritatilor mele) si o sa aprind o lumanare pentru el, daca voi considera ca l-am nedreptatit.
In rest nu stiu, chiar nu stiu de ce suntem noi in contradictoriu... In general vad ca principiile sunt cam aceleasi. Dar pentru tine este extrem de greu de acceptat ca Parintele Cleopa sau Parintele Argatu nu se pot compara cu Mantuitorul Iisus, care a alungat toate ispitele ce l-au inconjurat. Greseala este omeneasca, iar daca noi sau cei mai recunoscuti dintre duhovnici, cadem uneori in greseala, nu inseamna deloc ce trebuie sa fim judecati, ci doar intelesi ca oameni cu limite si scapari. Cine zice ca n-a fost prost niciodata in viata lui, se contrazice prin insasi negatia acestui lucru. Si-apoi, pentru cine intelege mai usor, totul este atat de simplu: pana si prostia isi are rostul ei: cineva invata din ea! Spuneam pe alt topic, acum mort deja: "Pacatul este tot o lucrare dumnezeiasca!" Bine-ar fi sa fim capabili sa intelegem ce inseamna "starea de veghe"!

În prealabil postat de OmuBun

Ei, draga prietene, cam asta inseamna filozofie! Contradictie, nesiguranta, sustinerea unor idei care nu ne apartin...
Acum nu prea am timp sa-ti raspund pe larg. E trecut de miezul noptii si maine am o zi grea. O sa incerc sa fiu scurt, cat mai scurt cu putinta si te rog sa ma ierti daca inca se mai isca neintelegeri pe alocuri. Eu ma privesc pe mine inainte de orice. Dumnezeu m-a purtat pe anumite carari de unde am tras anumite concluzii, Eu ma raportez strict la concluziile pe care Dumnezeu mi-a ingaduit sa le trag si care nu cad in tandem intotdeauna cu anumite scrieri (fie ale Parintelui arhimandrit Cleopa pe care cu bucurie il pun in fruntea pomelnicului de duminica, fie ale anumitor idei pornite de la Parintele Argatu. Asta nu inseamna deloc ca nu am toata consideratia fata de ei si multi ca ei, dar numai fiindaca suntem cu totii oameni inainte de orice, iar cel ce-si baga coada nu cunoaste ierarhie! Eu, omul mirean, am libertatea sa umblu in toata lumea si sa vad adevarul la el acasa. Care adevar nu coincide intotdeauna cu a celor care cred ca stiu, datorita insusirii invataturilor stravechi. Totul este subiectivism si este foarte usor sa cadem in neadevar, numai fiindca suntem incredintati ca Dumnezeu exista chiar daca nu este palpabil. Nu e nici o diferenta in acest caz daca ne raportam la fanaticii care se blindeaza cu dinamita si merg in mijlocul multimii unde detoneaza, numai fiindca ei sunt incredintati ca pe lumea cealalta vor fi inconjurati de fecioare si fericire absoluta. Dumnezeu i-a dat libertatea lui Adam sa muste din marul cunoasterii. Cand accepti minciunea din ignoranta, nu ai nici o vina; "Fericiti cei saraci cu duhul!" Cand insa intelegi, simti, vezi cum stau lucrurile, ce inseamna Mama Natura, ajungi incet-incet, prin experientele tale sau a celor apropiati tie sa intelegi cat de cat notiunea de Dumnezeu in relatia cu omul, nu poti sa nu te opui rautatilor, subiectivismului, maririi de sine sau de neam. Nu avem dreptul sa ne amagim in cunostinta de cauza, pentru ca vom da socoteala! Am spus si repet: iubeste si fii smerit! Indiferent ca esti ortodox, catolic, buddist, musulman, etc! Iar Dumnezeu te va veghea si va fi intotdeauna acolo unde tu esti in pericol.
NU am nici un motiv sa-i desconsider pe ceilalti si STIU ca nici altii nu ma desconsidera pe mine pentru credinta mea. Daca totusi sunt dintr-aceia care o fac, e problema lor, dar eu URASC razboiul cel dintre noi, oamenii, rodul acelorasi maini!
Cu multa bunatate ai cautat sa ma faci sa-l inteleg cu adevarat pe Eliade. Poate ca ai dreptate tu. Dar eu stiu ca el s-a apropiat de Dumnezeu, tarziu, tarziu de tot, dupa ce a scris despre religii. Intr-adevar e mult de cand am citit si cred ca nu aveam mai mult de 22-23 de ani. Acum am 50. Iarta-ma daca parerea mea te-a necajit si-ti multumesc pentru toate citatele oferite. Totusi, suntem doi oameni diferiti, si nu putem fi de acord chiar in toate convingerile. O sa mai studiez (desi Eliade nu era pe lista prioritatilor mele) si o sa aprind o lumanare pentru el, daca voi considera ca l-am nedreptatit.
In rest nu stiu, chiar nu stiu de ce suntem noi in contradictoriu... In general vad ca principiile sunt cam aceleasi. Dar pentru tine este extrem de greu de acceptat ca Parintele Cleopa sau Parintele Argatu nu se pot compara cu Mantuitorul Iisus, care a alungat toate ispitele ce l-au inconjurat. Greseala este omeneasca, iar daca noi sau cei mai recunoscuti dintre duhovnici, cadem uneori in greseala, nu inseamna deloc ce trebuie sa fim judecati, ci doar intelesi ca oameni cu limite si scapari. Cine zice ca n-a fost prost niciodata in viata lui, se contrazice prin insasi negatia acestui lucru. Si-apoi, pentru cine intelege mai usor, totul este atat de simplu: pana si prostia isi are rostul ei: cineva invata din ea! Spuneam pe alt topic, acum mort deja: "Pacatul este tot o lucrare dumnezeiasca!" Bine-ar fi sa fim capabili sa intelegem ce inseamna "starea de veghe"!

Frate intr-un Hristos,
iarta-ma ca am fost manios si pornit cu a mea traire, recunosc, la capitolul rabdarea am
pierdut,...poate era mai bine sa simplific si sa spun ca in Hristos al meu(nostru)...nu inceputul (nastere)vietii este definitiv pentru mantuirea noastra.
Cel mai important este cu ne aflam la sfarsitul vietii(moartea), impacati sau certati cu Domnul.
Nenorocirea este ca nu stim, nici clipa si nici ceasul cand vine...
"Incotro Doamne"
vezi iubite frate...Domnul le modeleaza de-acolo pe toate...
Este nevoie mare si de cineva ...care sa cunoasca mai multe(nu dau detalii,pentru a nu mai da nastere la polemici).
Cunoasterea se face cu mare nevointa si lupta intre "a fi sau a nu fi",trezvia este foarte nevoioasa...
dar iubite frate,iti dai seama cati "pagani" a intors la dreapta Credinta?
Adu-ti aminte de pilda Fiului Risipitor... Iubirea Tatalui a facut posibil uitarea faradelegii, i-a asezat in fata, cele mai alese roade si a obtinut... IERTAREA(MANTUIREA).
UN singur lucru a facut fiul, CAINTA sincera si curata.
Nu a mai contat cate pacate strigatoare la cer a facut...
Vezi tu iubite intr-un Hristos,la Dumnezeu (Imparatia Cerurilor)nu sunt locuri limitate,acolo trebuie doar ACCEPTUL.
Ei, asta nu inteleg eu,...oameni buni, ce ne costa sa fim buni, sa ne respectam?...
Daca am gandii zilnic la moarte...poate am fi mai buni,dar...din nefericire...omul se crede NEMURITOR...si nemurirea aduce haos in om.
Domnul ne-a facut chip dupa asemanarea Lui si noua ne place sa zicem ca te tragem din maimuta...ei poftim evolutie.
Poate ateii ma va judeca ca-mi etalez gandurile cu mandrie si dorinta de dominare.
GRESIT,eu imi pierd din timpul scump(rugaciunea), in ideea ca poate mai aude cineva...Domnul il asteapta cu tot ce-i mai bun.
Ai vazut frate cum Domnul si-a lasat turma(care era deja formata) si-a plecat in cautarea celui pierdut...
Ce-am vazut eu pe-aici...m-am minunat!!!...
Omul discuta(spovedeste) despre oricine...despica pe Domnul,Sfinti si restul...
analize...analizre...analize, rezultat...zero, timp irosit, suflet pierdut...
si inchei aici...dar vreau sa va spun un cuvant, auzit de mine, cand am fost la chilia parintelui Cleopa...
intrebat fiind((in cadrul unei intalniri de mare amploare): parinte cand facem pacatul?

ah,...parca-l vad, isi trece mana... peste barba lui alba ca neaua...isi arunca privirea lui senina,dar patrunzatoare,drept in mine...
-ei...manca-te-ar Raiul(m-am speriat,era prima data cad il auzeam),acum...
Noi inlemnisem, ...peste grupul de vorbareti se asezu tacerea...
pret de ceva secunde, a tacut...dupa care, cu iubire,dar despicat:
- pai...in loc sa facem Rugaciune, stam de vorba...
Vorba cea mai dulce este atunci cand te rogi,este convorbirea cu Creatorul tuturor vazutelor si nevazutelor...
Deci iubite frate,
acum ma intelegi mai bine de ce ma doare?...
da...ai stiut
ei ,acum hai la rugaciune...
eu va las cu drag, pe mainile Domnului nostru scump Iisus

Amin si gandul bun frate!(vorba parintelui Savatie)