De ce trebuie sa ierte omul?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

Iubire fara iertare nu se poate. Iertarea este masura iubirii. Iertarea deplina presupune coplesirea cu iubire a amintirii raului.

Spunea parintele Teofil Paraianu - Dumnezeu sa-l odihneasca intre cei drepti - ca isi aduce aminte de duhovnicul sau, parintele Serafim Popescu, ca de un om care ajunsese sa nu mai reuseasca sa recunoasca rautatea. Adica, era asemeni copiilor. Unui copil, daca Doamne fereste, cineva ii face un rau oarecare, il blocheaza pentru ca nu intelege ca este vorba de rautate. Nu o recunoaste, si ca urmare nu intelege. Si de aceea, priveste mirat si, pur si simplu nu pricepe nimic. Constata, dar nu poate asocia ce i s-a intamplat cu nimic pentru ca nu cunoaste raul.

Daca noi am fi buni crestini si am ajunge la acea stare in care sa ne iubim aproapele (inclusiv, si mai ales, dusmanii), aceasta ar presupune sa sa se reverse din noi atat de multa dragoste incat raul pe care il observam sa fie neglijabil in raport cu starea de iubire. Altfel, daca raul reinfiripa in firea omului ceva mai sus decat compasiunea, atunci prin aceasta spartura vor navali in inima curata toate celelalte rele. Cel mai tragic model pentru aceasta nenorocire care se intampla dintotdeauna sunt chiar copiii in drumul lor catre varsta majoratului.

Sigur ca, oricat ai vrea, atata vreme cat nu esti un crestin imbunatatit sau un amnezic, nu ai cum sa uiti. Nu poti uita la comanda. Dar, daca ar fi sa ne straduim si am ajunge la acea stare de iubire fata de aproape spre care ne invita Mantuitorul, atunci iubirea ar coplesi imaginea raului si nu l-am mai resimti ca pe un resentiment ci doar ca pe o amintire oarecare dintr-un lung sir de evenimente consumate si clasate.

A iubi, dar a nu uita presupune o intretinere a raului, o cultivare a lui. Este ceva strain esentei crestine si rezultatele acestei griji pentru pastrarea greselilor in memorie poate parea avantajoasa, sub aspectul unei experiente preventive, dar de fapt, este in mult mai mare masura periculoasa pentru ca prezerveaza raul in noi si ne scade duhovniceste. De aceea, preocuparea noastra nu trebuie sa fie orintata spre grija de a nu uita raul pentru a fi prevazatori ci spre cultivarea iubirii pentru a ne ragasi in Hristos.

Doamne-ajuta!

Banuiesc ca fiind un crestin bun, nici nu agreezi vocabularul vulgar atunci cand te lovesti de el, sau rautatea...si in aceste cazuri ce faci, stai si asculti si abia astepti revederea unei astfel de persoane sau spui clar persoanei ca iti displace acest lucru si ai prefera sa nu se mai repete asa ceva in prezenta ta?

Eu de exemplu chiar consider ca cineva greseste chiar si vorbind in prezenta mea altfel decat ar denota buna crestere/bun simt, si chit ca nu mi s-ar adresa mie...eu spun clar ce am de spus si ma astept sa inceteze!!!

Gresesc sau nu?

[AndruscaCIM]

As mai avea o intrebare, aveti copii..cum ii educati si cum sunt invatati sa priveasca viata, primind lovituri in cap de la colegi sau facandu-i sa inteleaga ca au gresit persoana?

[sophia]

Eu vad lucrurile asa:
1. da, trebuie sa iertam persoana, dar:
- cu discernamant: adica una este daca cineva ne-a grasit din itamplare, sau fara sa vrea, si alta este daca a facut-o in mod voit.
- iertarea nu depinde numai de noi, nu este un act unilateral: persoana care a gresit trebuie sa participe si ea la acest procesa. Degeaba am iertat eu, daca ea este departe sufleteste, rea, si chiar greseste mai departe.
Cui si cum foloseste in acest caz iertarea.
- iertarea trebuie sa fie facuta si cu Dumnezeu. Gresim si in fata lui Dumnezeu si a omului, la amandoi trebuie sa cerem iertare. ori noi ne ducem la Dumnezeu (la spovedit, sau rugaciune pentru aproape), dar nu ne ducem la om sa-i cerem iertare si sa corectam raul facut. E normal?

2. Iertam persoana, dar fapta nu o putem uita, raul ramane facut de cele mai multe ori, in suflet si fizic. Ce fac oamenii care au fost furati, inselati, tradati de sot/sotie, iubit/iubita, rude, prieteni? Ce fac cei care au ramas cu sechele corporale dupa accident de masina, injunghiere, lovire, bataie, greseala medicala, viol etc. Aceia au cicatrice fie pe suflet, fie pe corp si de obicei cand ai pe corp, ai si in suflet. Sau raman fara masina, casa, fara bani, sot, sotie, etc.
Spuneti voi cum poti sa uiti? Ah, da la unele se mai vindeca rana in timp si nu te mai gandesti.

3. Cum faci cand se repeta fapta si persoana. Pe de o parte zice sa ierti de 70 ori cate 7, adica la infinit. Dar cu persoana care greseste ce se intampla? Ea ce are de facut? De gresit tot de atatea ori? sau unde este limita. Asta nu mai scrie...?!

[dani2004]

În prealabil postat de sophia

3. Cum faci cand se repeta fapta si persoana. Pe de o parte zice sa ierti de 70 ori cate 7, adica la infinit. Dar cu persoana care greseste ce se intampla? Ea ce are de facut? De gresit tot de atatea ori? sau unde este limita. Asta nu mai scrie...?!

Ba scrie dar inca nu ai gasit.

"De ce trebuie să ierte omul???"

"Să iubim pentru a fi iubiţi şi să iertăm pentru a fi iertaţi"(Sevastie Baştovoi)

[gabriela8]

Omul trebuie sa ierte ca sa fie iertat de Dumnezeu. Masura cu care noi iertam este aceeasi cu care vom fi iertati..."...si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri...!"(Rugaciunea Domneasca) Si apoi mai trebuie sa iertam pentru ca avem porunca de la Dumnezeu sa ne iubim unii pe altii desi poate de multe ori uitam...

[AndruscaCIM]

Pai asa simtim noi, ca e frumos si sanatos sa iertam?...sau ne gasim de fapt un fel de pretext pentru slabiciunile noastre si pentru incapacitatea de a proceda in asa fel incat sa evitam sa fim raniti..sa preintampinam cumva aceste situatii neplacute?

Exista situatii in care singura optiune este aceea de a ierta si depasi situatia neplacuta, de a te detasa de ea cumva...insa pe mine daca ma zgarie pe creier ceva si iau pozitia de pisica stufoasa, spunand printre dinti " Daca ma mai enervezi mult, te trasnesc de nu te vezi!"...deja am de iertat extrem de putin, si nu mai lungesc pelteaua la nesfarsit...ca in timp ce respectivul ar ajunge sa ma trateze cum vrea el si cum permit eu ( evident) eu sa ma consider mucenica...

[laurschepsis]

În prealabil postat de AndruscaCIM

As mai avea o intrebare, aveti copii..cum ii educati si cum sunt invatati sa priveasca viata, primind lovituri in cap de la colegi sau facandu-i sa inteleaga ca au gresit persoana?

Am doi copii. Unul a fost cuminte si acum e mult prea agitat, celalalt (cealalta) a fost peste masura de agitata si acum e cuminte. La amandoi le-am spus aceleasi lucruri pe care le-am invatat prima oara de la Maica Tereza:

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodata între tine şi ei.

Intotdeauna au auzit, au inteles, dar nu intotdeauna au si facut si simtit. Insa am nadejde ca semintele au cazut pe pamant bun.

Doamne-ajuta!

[laurschepsis]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Banuiesc ca fiind un crestin bun, nici nu agreezi vocabularul vulgar atunci cand te lovesti de el, sau rautatea...si in aceste cazuri ce faci, stai si asculti si abia astepti revederea unei astfel de persoane sau spui clar persoanei ca iti displace acest lucru si ai prefera sa nu se mai repete asa ceva in prezenta ta?

Eu de exemplu chiar consider ca cineva greseste chiar si vorbind in prezenta mea altfel decat ar denota buna crestere/bun simt, si chit ca nu mi s-ar adresa mie...eu spun clar ce am de spus si ma astept sa inceteze!!!

Gresesc sau nu?

Doamne-ajuta!

Eu fac foarte multe greseli. Dovada cea mai buna sunt chiar postarile mele (multumesc frate Windorin pentru atentionarea de pe alt thread). Dar, faptul ca una gandesc si nu tot aceeasi o si fac este rezultatul nevredniciei mele. Nu o sa ma apuc sa fac apologia raului pentru ca il am prezent in mine, dar nici nu o sa tac atunci cand trebuie sa marturisec binele, doar pentru ca eu inca nu sunt asa cum as vrea sa fiu. Sunt 4 pasi din care eu nu am facut decat o catime: afli, intelegi, faci si simti.

In privinta mea, am mai spus: ma regasesc in toti cei care gresesc si la ei tin in mod deosebit. Exemplu: tin mai mult la cei cu care am avut schimburi de replici in contradictoriu decat la cei la care ma uit ca la modele. Dar, si cu aceasta ocazie imi cer iertare, nu cred ca am folosit cea mai buna cale. Am fost cum iti place si fratiei tale sa spui ca esti - taios - cu cei care loveau in cele la care tin si nu mi-am propus decat sa opresc ceva care imi parea gresit, fara a lua in calcul si consecintele interventiilor mele. Ori, o astfel de atitudine - cu amaraciune o spun - este chiar conforma cu titlul pe care, parca chiar mie mi l-am dat: O IUBIRE SCHIOAPA!

Insa, nu despre persoana mea sau despre fratia ta este vorba aici, ci despre o idee pe care o dezbatem. Daca poti sa uiti raul si uratul.

Nu poti sa le uiti imediat, dar daca scopul nostru este sa ne unim cu Hristos, prin Hristos, catre Hristos, atunci nu trebuie sa ne preocupe tinerea in memorie a raului si uratului ci coplesirea lor cu bine si frumos. Asta se face cu rabdare si tenacitate, cu dedicare si disponibilitate, cu sinceritate si, in primul rand cu asezarea voii Lui in fata voii noastre. Si atunci, tot ceea ce noua ne pare imposibil, Dumnezeu ne va arata ca este posibil. Dar, trebuie ca, macar sa vrem si sa nu deznadajduim.

Inca o data, iertare tuturor celor care le-am fost motiv de inversunare si nu de iubire.

Doamne-ajuta!