despre bolnavii psihici

Eu am un frate schizofrenic...Si stand atatia ani cu el sub acelasi acoperis am observat unele lucruri...Cand dormea noaptea, injura prin somn de lucruri sfinte, iar cand era treaz nu o facea niciodata...De asemenea, se remarca o mare ura, invidie, lacomie...Avea si foarte multe ticuri...Nici momentele cand vroia sa se sinucida nu au fost putine...Si cel mai prost obicei era acela ca nu vroia sa faca absolut nici un fel de munca si tot ce facea toata ziua era sa-i supere pe cei din jur...Din cauza asta am si avut multe dispute violente cu el (eram si eu destul de irascibil in acele vremuri)...In putinele momente de luciditate pe care le avea se putea vorbi cu el civilizat si dadea dovada ca are totusi o inima buna...Parca ar fi avut dubla personalitate...Una peste alta, am inceput sa cred ca asta e o forma de posedare...
Am vorbit la trecut deoarece acum e internat la sanatoriu, unde este sedat in permanenta, si nu prea mai stiu cum se mai compoarta pentru ca nici nu l-am mai vizitat de mult timp...De asemenea am observat comportamente asemanatoare si la ceilalti schizofrenici de la sanatoriu...

[Hartford]

În prealabil postat de Ioan-Victor

Eu am un frate schizofrenic...Si stand atatia ani cu el sub acelasi acoperis am observat unele lucruri...Cand dormea noaptea, injura prin somn de lucruri sfinte, iar cand era treaz nu o facea niciodata...De asemenea, se remarca o mare ura, invidie, lacomie...Avea si foarte multe ticuri...Nici momentele cand vroia sa se sinucida nu au fost putine...Si cel mai prost obicei era acela ca nu vroia sa faca absolut nici un fel de munca si tot ce facea toata ziua era sa-i supere pe cei din jur...Din cauza asta am si avut multe dispute violente cu el (eram si eu destul de irascibil in acele vremuri)...In putinele momente de luciditate pe care le avea se putea vorbi cu el civilizat si dadea dovada ca are totusi o inima buna...Parca ar fi avut dubla personalitate...Una peste alta, am inceput sa cred ca asta e o forma de posedare...
Am vorbit la trecut deoarece acum e internat la sanatoriu, unde este sedat in permanenta, si nu prea mai stiu cum se mai compoarta pentru ca nici nu l-am mai vizitat de mult timp...De asemenea am observat comportamente asemanatoare si la ceilalti schizofrenici de la sanatoriu...

Ai un motiv bine intemeiat de nu l-ai vizitat? oricum iti este frate si e si bolnav.

În prealabil postat de Hartford

Ai un motiv bine intemeiat de nu l-ai vizitat? oricum iti este frate si e si bolnav.

Il vizitam cam rar (eu si cu sora-mea) deoarece de fiecare data cand mergem la el se agita si ne cere sa-l luam acasa...Ori el nu poate fi lasat in libertate din cauza comportamentului sau...Mai e si distanta destul de mare (vreo 150 km)...Mai e si lipsa de bani (din cauza cheltuielilor de la facultate)...

[Hartford]

În prealabil postat de Ioan-Victor

Il vizitam cam rar (eu si cu sora-mea) deoarece de fiecare data cand mergem la el se agita si ne cere sa-l luam acasa...Ori el nu poate fi lasat in libertate din cauza comportamentului sau...Mai e si distanta destul de mare (vreo 150 km)...Mai e si lipsa de bani (din cauza cheltuielilor de la facultate)...

Te inteleg..

[andreicozia]

În prealabil postat de Ioan-Victor

Fericirea trebuie sa fie o rasplata,
nu un scop.
)...

Eu sunt convins ca fericirea este si rasplata si scop

În prealabil postat de andreicozia

Eu sunt convins ca fericirea este si rasplata si scop

Asa e...Dar niciodata sa fie numai scop fara sa fie si rasplata...

[Solveig]

În prealabil postat de Ioan-Victor

Eu am un frate schizofrenic...Si stand atatia ani cu el sub acelasi acoperis am observat unele lucruri...Cand dormea noaptea, injura prin somn de lucruri sfinte, iar cand era treaz nu o facea niciodata...De asemenea, se remarca o mare ura, invidie, lacomie...Avea si foarte multe ticuri...Nici momentele cand vroia sa se sinucida nu au fost putine...Si cel mai prost obicei era acela ca nu vroia sa faca absolut nici un fel de munca si tot ce facea toata ziua era sa-i supere pe cei din jur...Din cauza asta am si avut multe dispute violente cu el (eram si eu destul de irascibil in acele vremuri)...In putinele momente de luciditate pe care le avea se putea vorbi cu el civilizat si dadea dovada ca are totusi o inima buna...Parca ar fi avut dubla personalitate...Una peste alta, am inceput sa cred ca asta e o forma de posedare...
Am vorbit la trecut deoarece acum e internat la sanatoriu, unde este sedat in permanenta, si nu prea mai stiu cum se mai compoarta pentru ca nici nu l-am mai vizitat de mult timp...De asemenea am observat comportamente asemanatoare si la ceilalti schizofrenici de la sanatoriu...

Imi pare rau sa aud de fratele tau.
Un schizofrenic are o personalitate dubla, de fapt. Se numeste "disociatie". Intreaga lor personalitate se dezintegreaza, iar in fazele incipiente ale bolii ei isi dau seama de asta, le este mereu frica de cei din jur si de aceea reactioneaza violent. Ei ajung sa nu mai aiba nici o vointa, nici o motivatie (de aceea nu vroia sa faca nici o munca), nu intrevad nici o finalitate si nu au nici un scop. Oamenii li se par stranii si infricosatori.
Cred ca nu putem vorbi de rautate, lacomie, invidie in cazul lor - pentru ca ei nu au in vedere nici un obiect. E doar frica ce se manifesta in mod violent.
Sentimentele lor sunt de asemenea ambivalente (se poate intampla sa rada la inmormantari si sa planga la nunti-de ex).
Schizofrenicii ajung sa traiasca intr-o lume a lor, stranie, de nepatruns pentru ceilalti.
Totusi, sub tratament, unii din acesti bolnavi poate trai normal (sau aproximativ normal).