Poezii preferate...

[andrei_im]

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Radu Gyr



Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

[lareine]

Cat de frumoase pot fi..

[andrei_im]

ALTAR ADORMIT

Danion Vasile


Nu vreau să vin la înmormântarea ta,
Nici la parastasurile de patruzeci de zile,
De patruzeci de ani, de zeci şi sute de ani,
Vreau doar să ştii, de-acolo de unde eşti,
Că după tine mai suspină cineva.


Te-au lăsat aşa cum ai adormit ştiind
Că nu se pricep să te lege de Cer prin rugă crâncenă,
Nici să-ţi sfinţească ridurile cu lacrimi de aghiazmă;
Că nu-şi pot pune inimile să-ţi ardă la căpătâi
Şi că tămâia dragostei pentru tine le lipseşte,
Ştiind că fiii trebuie să se ocupe
De cei adormiţi ,
Nu cei care nu pot spune nici “Veşnică pomenire”,
Ştiind că şi ei te-au ucis.


Pentru tine ne rugăm la Dumnezeul Dumnezeilor
Care te va trezi când te vom iubi destul.
Mi-e dor de sufletul tău, de trupul tău,
De doină şi de cruce, de glie,
Mi-e dor de freamătul tău- Românie…

[amatyyy]

Mihai Codreanu (1876-1957)

Iisus veni si-n casa mea-ntr-o seara:
Era-ntr-un tainic si suav apus...
Si-am stat in casa singur cu Iisus...
Si-afara era blinda primavara.

Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clara
Ca oamenii sunt buni, desi L-au dus
Sa-L bata-n cuie pe Golgota, sus,
Fiindca i-a iubit din cale-afara.

Si mi-a mai spus ca poate fi iertat
Chiar Iuda ce-L vindu cu-n sarutat,
Ca sa-si sporeasca cu treizeci argintii.

Apoi, plecind, din prag mi-a spus asa:
Comoara sufletului ca si-a mintii
E sa iubesti, pentru-a putea ierta.

[amatyyy]

Pan Halippa (1883-1979)

Priviti la fata lui umila,
La singele-i nevinovat,
Varsta cu-atita far-de mila
De-o lume neagra de pacat.

Priviti la crucea ne-ndurata,
Pe care este tintuit,
Si spuneti, daca v-a fost data
Aceeasi jertfa de-mplinit.

O, fratilor in suferinta,
Rabdati si inimle sus!
Caci noi avem in umilinta
Ca-ntii tovaras pe IISUS.

[glykys]

Nebiruita arma
V. Voiculescu

În van luptam cu sabia mea slabă,
Mă răpunea duşmanul nempăcat,
Cînd Te-am chemat în ajutor şi-n grabă
Nebiruita-Ţi armă Tu mi-ai dat.


Pot tăbărî de-acum asupra-mi zbirii:
Lăsându-mi, Doamne, cuget pur de prunc
Mi-ai prins în mâna praştia iubirii
Ca în vrăjmas cu inima s-arunc.

[glykys]

Te-astept: intra
V. Voiculescu

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!…
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o…şi mi-a rămas nepricepută, goală.
Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.
Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă făr de rost, inimă răsfăţată.
Crdeam că aşa trebuie:

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!…
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o…şi mi-a rămas nepricepută, goală.
Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.
Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă făr de rost, inimă răsfăţată.
Crdeam că aşa trebuie: poeţii
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!
Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!
…Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi…Te aştept.
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!
Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!
…Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi…Te aştept.
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.