Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[caliyo]

In primul rand vreau sa spun ca am intalnit destui atei in viata mea ca sa imi fac o parere despre cum gandesc. Nu vreau sa spuneti ca generalizez, dar punctele pe care o sa le ating le-am intalnit la toti.
Drept urmare ii adresez si eu cateva intrebari ,,Ateuluicelrau´´:
1. De ce ateul simte nevoia sa ,,atace´´ religia (religia in general)? Daca nu crede in nici o divinitate de ce simte nevoia sa atace pe cineva care nu exista?
2. De ce ateul nu respecta alegerea persoanelor religioase? Daca ele vor sa creada ca exista Dumnezeu, care e problema lui? ( sunt de parere si invers, ca un credincios are sanse minime sa,,converteasca´´ un ateu prin simple cuvinte, trebuie gasite alte metode si anume rugaciunea , exemplul propriu de traire crestina)
3. De ce ateul baga toate religiile intr-o oala, facand afirmatii de genul: n-ati vazut ce razboaie declanseaza religia? religia este impotriva stiintei, etc.
4. De ce ateul face mai mereu o caracterizare negativa omului credincios? Daca cineva e credincios, automat e lenes( sf. Ap. Pavel spune:,,cine nu lucreaza nici sa nu manance´´, inapoiat( incredibil dar adevarat- exista oameni de stiinta credinciosi), necivilizat etc.?

[Doriana]

bine punctat caliyo. Esti ateu, ok, fii, doar esti pe banii tai. :)) Dar de ce te deranjeaza atat crestinii incat simti nevoia sa ii combati? Cumva ca sa te convingi ca ai dreptate sau simti nevoia sa lupti contra lui Dumnezeu pe care ei Il propovaduiesc si te si pacalesti ca nu o faci?

Orice copil razvratit cand se supara pe parintele lui spune:" Nu mai esti tatal meu! ". Asa fac si unii cu Dumnezeu. Si tot orfanul pierde un prieten si un tata oricand gata sa il ajute.

În prealabil postat de Doriana

bine punctat caliyo. Esti ateu, ok, fii, doar esti pe banii tai. :)) Dar de ce te deranjeaza atat crestinii incat simti nevoia sa ii combati? Cumva ca sa te convingi ca ai dreptate sau simti nevoia sa lupti contra lui Dumnezeu pe care ei Il propovaduiesc si te si pacalesti ca nu o faci?

Orice copil razvratit cand se supara pe parintele lui spune:" Nu mai esti tatal meu! ". Asa fac si unii cu Dumnezeu. Si tot orfanul pierde un prieten si un tata oricand gata sa il ajute.

Nu stiu ce gindesc ceilalti atei, insa pe mine ma deranjeaza non-scepticismul. Desigur, aveti si voi scepticismul vostru, insa acesta nu se potriveste deloc cu al nostru.
Fiecare isi doreste, mai mult sau mai putin, si actioneaza in acest sens, mai mult sau mai putin, cu diferite mijloace, ca celalalt (aproapele) sa ii semene cit mai mult, sa aibe idei asemanatoare, in cit mai multe privinte, mai ales daca nu ii este (in mod constient) apropiat genetic..
Iti iubesti mult mai usor aproapele daca e intr-adevar aproape

[caliyo]

Inca o intrebare: ateul detine cumva adevarul absolut?
Admiti ca exista si posibilitatea ca Dumnezeu sa existe? Eu zic , pt. ca nici eu nu detin adevarul absolut, sa admitem cele doua ipoteze.
1. Ipoteza ca Dumnezeu nu exista, automat nu exista rai sau iad dupa moarte., nu exista nemurirea sufletului.
Ateul si-a trait viata dupa cum a vrut, dupa moarte nu are nimic de pierdut sau de castigat. Credinciosul si-a trait viata dupa cum a vrut( a fost alegerea lui sa traiasca dupa o morala religioasa). Dupa moarte , nu are nimic de pierdut sau de castigat.
2. I poteza ca Dumnezeu exista, automat exista rai si iad dupa moarte. Credinciosul( in cazul in care trairea a fost conforma cu credinta), se duce langa Cel pe care L- a dorit toata viata. Necredinciosul sau credinciosul nu suporta sa se duca langa Cel in care nu a crezut si pe care nu L-a iubit, asa ce sa va duce langa cel de care a ascultat( banuiti langa cine).
Deci castigul sau pierderea sunt enorme in acest caz.
Aici e un joc de genul - TOTUL SAU NIMIC.

În prealabil postat de caliyo

Inca o intrebare: ateul detine cumva adevarul absolut?
Admiti ca exista si posibilitatea ca Dumnezeu sa existe? Eu zic , pt. ca nici eu nu detin adevarul absolut, sa admitem cele doua ipoteze.
1. Ipoteza ca Dumnezeu nu exista, automat nu exista rai sau iad dupa moarte., nu exista nemurirea sufletului.
Ateul si-a trait viata dupa cum a vrut, dupa moarte nu are nimic de pierdut sau de castigat. Credinciosul si-a trait viata dupa cum a vrut( a fost alegerea lui sa traiasca dupa o morala religioasa). Dupa moarte , nu are nimic de pierdut sau de castigat.
2. I poteza ca Dumnezeu exista, automat exista rai si iad dupa moarte. Credinciosul( in cazul in care trairea a fost conforma cu credinta), se duce langa Cel pe care L- a dorit toata viata. Necredinciosul sau credinciosul nu suporta sa se duca langa Cel in care nu a crezut si pe care nu L-a iubit, asa ce sa va duce langa cel de care a ascultat( banuiti langa cine).
Deci castigul sau pierderea sunt enorme in acest caz.
Aici e un joc de genul - TOTUL SAU NIMIC.

Da, foarte trist
Sa inteleg ca nu ai absolut nici o problema in a merge in rai, in timp ce copilul tau se duce in iad numai pentru ca nu crede in povesti.

[Doriana]

faptul ca ai sau nu probleme nu schimba realitatea. Si nici ocolirea intrebarilor.

În prealabil postat de Doriana

faptul ca ai sau nu probleme nu schimba realitatea. Si nici ocolirea intrebarilor.

Eu am admis demult ca exista chiar posibilitatea ca eu sa fiu doar un creier intr-un borcan uitat intr-un laborator iar voi sa fiti numai niste biti amariti intr-un supercomputer. Asta tot nu inseamna ca exista dumnezeul biblic.
Multumita?

[Doriana]

În prealabil postat de topcat

Eu am admis demult ca exista chiar posibilitatea ca eu sa fiu doar un creier intr-un borcan uitat intr-un laborator iar voi sa fiti numai niste biti amariti intr-un supercomputer. Asta tot nu inseamna ca exista dumnezeul biblic.
Multumita?

Pai asta e tot teoria ateista. nu ai admis ca poate exista si Dumnezeu totusi?

Ateule rau, pentru noi religia are un maaare rost. Cel mai mare, de fapt.

[caliyo]

Ba am , crede-ma ca e o durere f. mare cand iti vezi copilul sau pe cineva apropiat intr-o suferinta( cauzata de el, cum ar fi dependenta de droguri, de alcool, tutun) , dar cu toata durerea , daca el nu vrea sa se salveze, nu pot sa ma duc si eu cu el.
Daca pe mine ma doare cand il vad pe copilul meu ca se drogheaza, oare m-as simti fericita si l-as face si pe el fericit sa ma droghez si eu? Ca sa ajung si eu in disperarea in care este el?

[caliyo]

Daca mi s-ar da sa aleg: sa merg in rai unde sunt Dumnezeu si alti oameni pe care ii iubesc( poate alti copii ai mei) , unde este fericire, sau sa merg in iad unde este copilul meu pe care il iubesc, dar pe care oricum nu pot sa il ajut cu nimic ajungand acolo, pt. ca in iad nu este comuniune.In iad este numai suferinta si pareri de rau... logic...as alege raiul si nu din egoism, ci pt. ca alegerea mea nu ar schimba cu nimic lucrurile...