durere si Nadejde

Nu stiu ce sa spun. Pentru fiecare cuplu in parte, este o incarcatura "genetica", ce vine din stramosi. Tu, atat timp cat constientizezi pacatul si-l regreti cu tot sufletul, nu trebuie sa te mai gandesti la asta. Pana si acest gand s-ar putea sa-ti faca rau, atat timp cat tu te-ai spovedit deja.
Eu sunt casatorit de 15 ani. Dar inainte de a ne casatori, am trait impreuna un an. Iar in acest an au avut loc 2 avorturi. Eram destul de inconstienti si multe lucruri nu le intelegeam. Mai tarziu i-am scris parintelui Cleopa, iar el ne-a raspuns surprinzator de repede, sa nu mai traim o clipa in pacat si sa ne casatorim urgent. La cununia religioasa am avut parte de un preot deosebit care ne-a ascultat cu rabdare si ne-a dat canon pentru pacatele savarsite. In plus ni s-a interzis sa avem copii timp de un an, iar dupa ce va trece acest an, sa mergem sa ne dezlege.
Am incercat cat ne-a stat in putere sa respectam canonul, iar dupa un an l-am cautat, dar nu l-am mai gasit pe el, ci un confrate de-al lui, care ne-a ascultat si ne-a dezlegat. Astfel, dupa un alt an, am putut avea primul copil, dar putin a lipsit sa n-o pierd pe sotie, datorita unei complicatii care din neglijenta asistentelor, putea trece neobservata daca nu se intampla ca sotia mea sa primeasca o vizita a unei rude care facea parte din personalul acelui spital (judetean din Sf. Gheorghe). A fost o adevarata minune ca a scapat cu viata fiindca pierduse foarte mult sange, iar grupa ei sanguina era extrem de rara.
Dupa aproape doi ani a mai aparut si celalalt copil. Desi nu putem spune ca n-au fost probleme (primul a fost deochiat foarte rau si il tineam in brate ca pe un prosop si mai era si nebotezat, dar am avut noroc ca pe-atunci locuiam pe aceeasi scara cu un preot deosebit care mai tarziu avea sa devina protopop pe judetul Vrancea si care cu bucurie spun ca a devenit si duhovnicul meu, si dupa ce a facut toate cele de trebuinta, copilul si-a revenit ca prin minune si e sanatos si in ziua de azi). Celalalt, a trecut si el printr-o perioada delicata si la un moment dat chiar am crezut ca il pierdem. Intre timp, eu m-am schimbat in mare masura si ma rugam mult, poate nu neaparat pentru ceva anume (n-aveam de unde sa stiu ca se va imbolnavi atat de grav, mai ales ca eu eram in Londra iar ei in Romania), dar simtiam nevoia sa ma rog mereu, in autobuz, in metrou, la lucru cand eram singur si seara cand aprindeam candela, inainte de culcare. Acum n-am cuvinte sa multumesc Lui Dumnezeu pentru bucuriile pe care ni le fac si fiecare seara si dimineata sunt izvor de energie pentru noi, ce ne ajuta sa trecem mai usor peste toate grijile care apar. Nu sunt nici mai rai nici mai buni ca ai altora, nici mai destepti nici mai limitati, nici mai frumosi nici mai urati, dar sunt ai nostri si sunt tot ce avem mai scump pe lume!
Probabil povara avorturilor va trebui platita intr-o zi (poate de aceea si incerc eu sa-mi rezolv problemele carmice cat inca mai sunt in viata, pe la biserici si manastiri), dar sper din suflet sa nu trebuiasca sa plateasca copii nostri, iar pentru asta ma rog in fiecare seara.
Sper ca experienta noastra in aceasta privinta sa-ti fie de folos cumva, iar concluzia, dupa parerea mea, ar trebui sa fie aceea ca atat tu cat si sotul (sau macar unul dintre voi) sa aiba aceasta (buna)vointa, sa nu uitati sa va rugati cat puteti de mult. Nici nu va imaginati cate bucurii puteti rata, daca n-o faceti!!!
Dumnezeu sa va dea gandurile cele bune si pace in familie!

[beliver]

În prealabil postat de emili76

am o mare apasare in suflet....am facut un avort....nu imi este bine...sufleteste...am vrea sa mai avem un copil.....
stiu ca Dumnezeu e Mare !


va plati pruncul ce se va naste pentru pacatul nostru?

Incearca sa faci alti copii dupa ce te vei fi vindecat de rana ce o ai in suflet,zic eu,dar cine sunt eu sa-ti dau sfaturi?Doctorul sufletelor noastre este Iisus.Eu vreau sa-ti dau o rugaciune,sper sa te ajute.
http://www.dindragoste.ro/rugaciuni/...ne-3109499.php
Doamne ajuta!

[Langu]

Ce-i facut facut ramane.Lasa prejudecatile ca viitorul copil va plati pt asta.El nu are nici o vina.Consulta un medic de specialitate,da-i un timp trupului si sufletului sa se refaca si cu credinta inainte.

[16111967]

Avortul e un pacat care atrage suferinta copiilor nascuti inainte si dupa.dar daca Mariamagdalena a fost iertata,prin rugaciune se pot intampla multe.nu trebuie sa traiesti cu gandul ca trebuie sa se intample ceva ,atunci nu mai credem in Dumnezeu.Eu va doresc sa va dea Dumnezeu Binecuvantarea de acum inainte sa aveti copii sanatosi care sa va aduca pace si liniste in suflet.Doamne ajuta

[Hartford]

În prealabil postat de OmuBun

Nu stiu ce sa spun. Pentru fiecare cuplu in parte, este o incarcatura "genetica", ce vine din stramosi. Tu, atat timp cat constientizezi pacatul si-l regreti cu tot sufletul, nu trebuie sa te mai gandesti la asta. Pana si acest gand s-ar putea sa-ti faca rau, atat timp cat tu te-ai spovedit deja.
Eu sunt casatorit de 15 ani. Dar inainte de a ne casatori, am trait impreuna un an. Iar in acest an au avut loc 2 avorturi. Eram destul de inconstienti si multe lucruri nu le intelegeam. Mai tarziu i-am scris parintelui Cleopa, iar el ne-a raspuns surprinzator de repede, sa nu mai traim o clipa in pacat si sa ne casatorim urgent. La cununia religioasa am avut parte de un preot deosebit care ne-a ascultat cu rabdare si ne-a dat canon pentru pacatele savarsite. In plus ni s-a interzis sa avem copii timp de un an, iar dupa ce va trece acest an, sa mergem sa ne dezlege.
Am incercat cat ne-a stat in putere sa respectam canonul, iar dupa un an l-am cautat, dar nu l-am mai gasit pe el, ci un confrate de-al lui, care ne-a ascultat si ne-a dezlegat. Astfel, dupa un alt an, am putut avea primul copil, dar putin a lipsit sa n-o pierd pe sotie, datorita unei complicatii care din neglijenta asistentelor, putea trece neobservata daca nu se intampla ca sotia mea sa primeasca o vizita a unei rude care facea parte din personalul acelui spital (judetean din Sf. Gheorghe). A fost o adevarata minune ca a scapat cu viata fiindca pierduse foarte mult sange, iar grupa ei sanguina era extrem de rara.
Dupa aproape doi ani a mai aparut si celalalt copil. Desi nu putem spune ca n-au fost probleme (primul a fost deochiat foarte rau si il tineam in brate ca pe un prosop si mai era si nebotezat, dar am avut noroc ca pe-atunci locuiam pe aceeasi scara cu un preot deosebit care mai tarziu avea sa devina protopop pe judetul Vrancea si care cu bucurie spun ca a devenit si duhovnicul meu, si dupa ce a facut toate cele de trebuinta, copilul si-a revenit ca prin minune si e sanatos si in ziua de azi). Celalalt, a trecut si el printr-o perioada delicata si la un moment dat chiar am crezut ca il pierdem. Intre timp, eu m-am schimbat in mare masura si ma rugam mult, poate nu neaparat pentru ceva anume (n-aveam de unde sa stiu ca se va imbolnavi atat de grav, mai ales ca eu eram in Londra iar ei in Romania), dar simtiam nevoia sa ma rog mereu, in autobuz, in metrou, la lucru cand eram singur si seara cand aprindeam candela, inainte de culcare. Acum n-am cuvinte sa multumesc Lui Dumnezeu pentru bucuriile pe care ni le fac si fiecare seara si dimineata sunt izvor de energie pentru noi, ce ne ajuta sa trecem mai usor peste toate grijile care apar. Nu sunt nici mai rai nici mai buni ca ai altora, nici mai destepti nici mai limitati, nici mai frumosi nici mai urati, dar sunt ai nostri si sunt tot ce avem mai scump pe lume!
Probabil povara avorturilor va trebui platita intr-o zi (poate de aceea si incerc eu sa-mi rezolv problemele carmice cat inca mai sunt in viata, pe la biserici si manastiri), dar sper din suflet sa nu trebuiasca sa plateasca copii nostri, iar pentru asta ma rog in fiecare seara.
Sper ca experienta noastra in aceasta privinta sa-ti fie de folos cumva, iar concluzia, dupa parerea mea, ar trebui sa fie aceea ca atat tu cat si sotul (sau macar unul dintre voi) sa aiba aceasta (buna)vointa, sa nu uitati sa va rugati cat puteti de mult. Nici nu va imaginati cate bucurii puteti rata, daca n-o faceti!!!
Dumnezeu sa va dea gandurile cele bune si pace in familie!

Foarte frumos ai scris si din suflet nu degeaba ti-ai ales uitilizatorul de OMUBUN sa-ti traiasca baietii si sa te bucuri de ei.
La multi ani !

[anna21]

În prealabil postat de emili76

am o mare apasare in suflet....am facut un avort....nu imi este bine...sufleteste...am vrea sa mai avem un copil.....
stiu ca Dumnezeu e Mare !


va plati pruncul ce se va naste pentru pacatul nostru?

Draga mea, asta este intre tine si Dumnezeu. Cu El trebuie sa vorbesti.
Nu poti gasi raspuns aici.

Dar o parere personala: durerea din suflet este un semn bun, cred eu. Inca nu ai murit sufleteste, inca nu ti s-a impietrit complet inima. Era foarte rau sa nu te doara inima pentru copilul tau.
Are Dumnezeu iubire pentru tine, de aceea te doare (cred eu). Te ajuta sa te caiesti.

Cred ca un astfel de pacat nu trebuie tratat superficial ("lasa ca se mai intampla".. ).
Dar iubirea lui Dumnezeu acopera orice.
Ca altfel, de mult meritam sa ne inghita pamantul din cauza zecilor de milioane de copii avortati (doar in Romania). Toti suntem vinovati pt asta pt ca suntem indiferenti.

Iarta-ma de te-am suparat. De fapt, mesajul acesta este mai mult adresat celor ce au spus "lasa ca trece..".
Sa va ajute Dumnezeu!

[anna21]

Recomand articolele din urmatorul link
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...ucisi-de-irod/

[andreicozia]

Emili, in starea in care te afli este de preferat sa stai departe de exagerari si articole tendentioase, deplasate in care nu au legatura unele cu altele de genul celor din Razboi intru...
Ce legatura are uciderea pruncilor de catre Irod cu avorturile?
Raspuns:
Nici una!...articolul este scris numai pentru a pune paie pe foc aiurea, precum sunt multe alte articole de acolo, pe care UNII DE AICI le savureaza zilnic, reflectind DE FAPT ceea ce FIERBE in interiorul lor: Dorinta de a se hrani zilnic cu showuri, cancanuri de fanatism religios si sentimente prapastioase departe de pacea si linistea launtrica care ar trebui sa-ti aduca in suflet ACTUL de credinta.
Sa-i ajute Dumnezeu sa depaseasca aceasta faza copilareasca de care sufera incepatorii.
Mai intii dau in fanatism-habotnicie care-i tine citiva ani buni si care n-are legatura cu darul de a fi crestin, dupa care regreta cind realizeaza cit timp au tocat aiurea infocati suflind flacari pe nari

[Fani71]

În prealabil postat de Langu

Ce-i facut facut ramane.Lasa prejudecatile ca viitorul copil va plati pt asta.El nu are nici o vina.Consulta un medic de specialitate,da-i un timp trupului si sufletului sa se refaca si cu credinta inainte.

Da, in discutia de pe alt topic despre 'daca copiii platesc pacatele parintilor', chiar si cei care raspundeau pozitiv nu se refereau la pacatele de care ne-am pocait.

Iar odata ce ne-am pocait si ne-am spovedit, trebuie sa acceptam iertarea lui Dumnezeu, nu sa continuam sa ne simtim apasati de ceea ce am facut. Altcfel inseamna ca nu credem in iertare, nu? Stiu ca e greu, dar totusi important este prezentul si viitorul, emilii.