preotul fumator

În prealabil postat de cristiboss56

Nu ştiu ce să spun, Dorina ! Eu nu cred că trebuie să fim atât de categorici , căci nu ştim câte astfel de mâini am sărutat , şî apoi noi nu sărutăm mâna omului în sine , ci a lui Hristos . Trebuie să facem distincţie clară ! Poţi şti tu sau ori şi cine, ce se ascunde exact în spatele fiecărui om ? Eu cred că nu ! Dar atunci când ştim exact , cu dovezi , putem evita şi omul , şi preotul ! În rest nu putem arunca nici unul cu pietre, fiindcă suntem toţi oameni păcătoşi . Părintele Cleopa chiar spunea că de vedem un preot beat mort, să-i spune sărut mâna Părinte ! Nu spunem sărut mâna Omului în nici un caz !

Tu poţi fi tolerant cu preoţii fumători.Eu nu pot fi.
Aici e vorba de voinţă pe care o ai sau nu o ai.
Este părerea mea.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Tu poţi fi tolerant cu preoţii fumători.Eu nu pot fi.
Aici e vorba de voinţă pe care o ai sau nu o ai.
Este părerea mea.

N-ai înţeles mesajul meu în totalitate , şi poate este şi vina mea . Nu, nu accept acest păcat mai ales la preoţi . Clar ? Dar eşti tu sigură că nu ai sărutat astfel de mâini, sau nu ai participat la o slujbă a unui astfel de preot ? Am spus , că atunci când există dovezi, precum a precizat iniţiatoarea topicului, să ne îndepărtăm de astfel de preoţi . Aici nu este vorba de toleranţă , pentru că nu există toleranţă la păcate . Şi eu dacă l-aş vedea pe duhovnicul meu fumând şi nu numai , mi-aş schimba nu numai Duhovnicul , dar şi Biserica la care el slujeşte . Dar cu siguranţă sunt şi vor mai fi preoţi fumători , preoţi afemeiaţi sau mai ştiu eu cum, dar personal pe mine nu mă interesează sau mă frământă acest aspect , pentru că mai înainte de toate mă interesează curăţenia si credinţa mea în Hristos, altfel suntem simplii făţarnici şi mişei judecători. Punct şi Sărbători fericite şi ţine -L aproape pe Hristos !

[moshu]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu ştiu ce să spun, Dorina ! Eu nu cred că trebuie să fim atât de categorici , căci nu ştim câte astfel de mâini am sărutat , şî apoi noi nu sărutăm mâna omului în sine , ci a lui Hristos . Trebuie să facem distincţie clară ! Poţi şti tu sau ori şi cine, ce se ascunde exact în spatele fiecărui om ? Eu cred că nu ! Dar atunci când ştim exact , cu dovezi , putem evita şi omul , şi preotul ! În rest nu putem arunca nici unul cu pietre, fiindcă suntem toţi oameni păcătoşi . Părintele Cleopa chiar spunea că de vedem un preot beat mort, să-i spune sărut mâna Părinte ! Nu spunem sărut mâna Omului în nici un caz !

Foarte bine spus. E adevarat ce a spus Parintele Cleopa: beat sa fie preotul, putem sa ii spunem sarut mana, parinte! Insa, tot nu pot fi de acord cu tine, cu ceea ce ai spus in ultimul post, ca ti-ai schimba si duhovnicul si parohia, doar pentru ca el fumeaza. Eu sunt de parere ca trebuie sa facem atat distinctia om - preot, cat si toleranta fata de omul din preot, caci altfel riscam sa il judecam, iar noi e posibil sa avem pacate mai mari decat el. Nu, nu trebuie sa accepti acest pacat la un om, probabil; insa de a-l schimba ca duhovnic din cauza asta, sau chiar si parohia, mai ales ca e o parohie teritoriala, nu la alegere, atunci poate ca gresim undeva. Omul are pacatele lui; nu ii scoate ochii lui pentru ele, lasa-L in plata Domnului; el insa e preotul tau, continua astfel.

[piedonee]

În prealabil postat de moshu

Foarte bine spus. E adevarat ce a spus Parintele Cleopa: beat sa fie preotul, putem sa ii spunem sarut mana, parinte! Insa, tot nu pot fi de acord cu tine, cu ceea ce ai spus in ultimul post, ca ti-ai schimba si duhovnicul si parohia, doar pentru ca el fumeaza. Eu sunt de parere ca trebuie sa facem atat distinctia om - preot, cat si toleranta fata de omul din preot, caci altfel riscam sa il judecam, iar noi e posibil sa avem pacate mai mari decat el. Nu, nu trebuie sa accepti acest pacat la un om, probabil; insa de a-l schimba ca duhovnic din cauza asta, sau chiar si parohia, mai ales ca e o parohie teritoriala, nu la alegere, atunci poate ca gresim undeva. Omul are pacatele lui; nu ii scoate ochii lui pentru ele, lasa-L in plata Domnului; el insa e preotul tau, continua astfel.

Stii care e ceea mai mare virtute.....nu de a vedea sfinti,nu de a vindeca oameni CI ACEEA DE A TI VEDEA DE PACATELE TALE.....si aici mai au mult crestini pana a ajunge,pt ca de ar fi ajuns la aceasta virtute mare de a ti vedea pacatele....si sa nu uitam ca toti suntem oameni si gresim dar mereu uitam greselile noastre cand ele sunt stiute doar de noi.....daca ne am vedea de barna din ochiul nostru nu am mai vedea paiul din ochiul celorlantii......iar de auzi ca cineva greseste te rogi pt el ca Dumnezeu sa l izbaveasca si sa fim cu toti in rai caci numai rugandune unul pt altul aratam semn de iubire...dar am ajuns vremuri in care uitam ca suntem oamenii si aruncam cu pietre si ni se pare ca greselile altora grave....inloc sa ne rugam ca sa l izbaveasca Dumnezeu de acel viciu,eu cred ca daca putem face ceva pt cineva care calca stramb e sa ne rugam pt el si sa nu l condamnam ca sa nu zic judecam ...
atata timp cat suntem oamenii gresim unul mai mult altul mai putin dar totii fie femei fie barbati ne nastem sub aceleas neputinte aratand ca suntem la fel faptul ca uni tind spre desavarsire e bun dar nu toti pot tinde insa cei care tind ii inteleg si se roaga pt ei asa cum si Hristos s a rugat pt cei ce L AU rastihnit.....
avem pretentia ca Dumnezeu pe noi sa ne ierte ca suntem oamenii si gresim dar in schimb noi nu intelegem pe cel de langa noi,om ca noi fiind...
suntem cam egoisti...
oricum nu i treaba noastra ce face preotul,noi avem datoria de al respecta ,ca astfel ne respectam pe noi ca oamenii,lasam pacatele lui in mila Lui Dumnezeu ,e nevoie de un suflet curat si un caracter puternic pt a intelege si ierta.....
eu mam cam saturat de smerenie"gheboasa" pe care o intelnesti la tot pasul....smerenia e o virtute care putini reusesc sa ajunga sa o indeplineasca pt ca ii fura mandriea ca ei nu are face cutare si cutare pacat si in schimb judeca dar la sf pune apelativul "iertati ma"...uitand ca nu e pacat ce bagi in gura ci ce scoti pt ca ce scoti merge direct la inima omului si greu mai pleaca de acolo....

În prealabil postat de piedonee

eu mam cam saturat de smerenie"gheboasa" pe care o intelnesti la tot pasul....smerenia e o virtute care putini reusesc sa ajunga sa o indeplineasca pt ca ii fura mandriea ca ei nu are face cutare si cutare pacat si in schimb judeca dar la sf pune apelativul "iertati ma"...uitand ca nu e pacat ce bagi in gura ci ce scoti pt ca ce scoti merge direct la inima omului si greu mai pleaca de acolo....

Aici nu sunt de acord cu ,,nu e pacat ce bagi in gura''. In care carte duhovniceasca se afla aceasta justificare pentru fumat? Aceasta scuza a fost folosita pentru cei care nu reusesc sa tina postul, si nu cred ca e corect s-o extindem asupra fumatului.

Cand esti pus in situatia de a-ti da cu parerea daca un anumit fapt e pacat sau nu, atunci lasi smerenia la o parte si daca raspunsul e ,,da'', spui ,,da'', iar daca e ,,nu'', atunci spui ,,nu''. Jumatatile de masura nu sunt bune.

Culpabilizarea generala este buna pana la un punct. Daca esti pus in situatia de a vorbi daca fumatul este un pacat si stii raspunsul corect, apoi dai intaietate sfatului bun. Sunt atatea ocazii in care smerenia este benefica. Nici Mantuitorul nu ne cere sa fim intotdeauna smeriti. In fata lui Dumnezeu trebuie sa ne smerim, nu in fata pacatului.

[piedonee]

În prealabil postat de antoniap

Aici nu sunt de acord cu ,,nu e pacat ce bagi in gura''. In care carte duhovniceasca se afla aceasta justificare pentru fumat? Aceasta scuza a fost folosita pentru cei care nu reusesc sa tina postul, si nu cred ca e corect s-o extindem asupra fumatului.

Cand esti pus in situatia de a-ti da cu parerea daca un anumit fapt e pacat sau nu, atunci lasi smerenia la o parte si daca raspunsul e ,,da'', spui ,,da'', iar daca e ,,nu'', atunci spui ,,nu''. Jumatatile de masura nu sunt bune.

Culpabilizarea generala este buna pana la un punct. Daca esti pus in situatia de a vorbi daca fumatul este un pacat si stii raspunsul corect, apoi dai intaietate sfatului bun. Sunt atatea ocazii in care smerenia este benefica. Nici Mantuitorul nu ne cere sa fim intotdeauna smeriti. In fata lui Dumnezeu trebuie sa ne smerim, nu in fata pacatului.

culmea ca in Scriptura apare aceste cuvinte zise de Hristos"nu e pacat ce bagi in gura ci ce scoti"gasesti acesta talcuire in scrierile sf Parinti si nu se refera la post ci are cu tot o alta semnificatie,si daca stam si citim canoanele sf parinti Pedalionul nu gasesc nimic despre TIGARA...FUMAT!!!!!!!!!nu vorbesc de parinti contemporani ci de cei sinodali.....dar in fine trecem si peste asta,
cat despre a zice ca acest lucru e pacat si celalant nu e pacat NU STA IN PUTEREA NOASTRA DE LAICI A SPUNE UNUI PREOT CE E BINE SI CE NU E .....ATATA TIMP CAT DE ASTA SUNT PUSI EPISCOPI asta e rolul lor de a carmui corabia incepand cu slujitori ei si terminand cu turma....deci noi e bine sa ne facem datoria noastra de crestin si sa zicem doar sufletului nostru ce e pacat....semeni nostrii au si ei preoti biserici care sa i invete ce e bine si ce nu e bine ca de asta s au facut slujitori pt a indrepta pe pacatosi la pocainta....
cat despre smerenie e bine sa ne uitam la noi si la pacatele noastre iar de intreadevar cauti marturisire te duci la orice preot sa te curete de pacate si nu te intereseaza viata lui oricat de rea ar fi acestuia cand in fata ta sta Hristos.....si daca retinem bine rugaciunile de marturisire vedem ca zice ca preotul va fi martorul la ceea ce ai zis.....
dar cand intredevar il cauti pe Dumnezeu NU TE INTERESEAZA nimic ci doar cauti aceea pocainta aceea pace sufleteasca...si nu te uiti la faptele preotului.....ci ne rugam ca vemesul si nu avem ochii pt a vedea altceva decat pe noi cat de pacatosi suntem....

În prealabil postat de piedonee

culmea ca in Scriptura apare aceste cuvinte zise de Hristos"nu e pacat ce bagi in gura ci ce scoti"gasesti acesta talcuire in scrierile sf Parinti si nu se refera la post ci are cu tot o alta semnificatie,si daca stam si citim canoanele sf parinti Pedalionul nu gasesc nimic despre TIGARA...FUMAT!!!!!!!!!nu vorbesc de parinti contemporani ci de cei sinodali.....dar in fine trecem si peste asta,
cat despre a zice ca acest lucru e pacat si celalant nu e pacat NU STA IN PUTEREA NOASTRA DE LAICI A SPUNE UNUI PREOT CE E BINE SI CE NU E .....ATATA TIMP CAT DE ASTA SUNT PUSI EPISCOPI asta e rolul lor de a carmui corabia incepand cu slujitori ei si terminand cu turma....deci noi e bine sa ne facem datoria noastra de crestin si sa zicem doar sufletului nostru ce e pacat....semeni nostrii au si ei preoti biserici care sa i invete ce e bine si ce nu e bine ca de asta s au facut slujitori pt a indrepta pe pacatosi la pocainta....
cat despre smerenie e bine sa ne uitam la noi si la pacatele noastre iar de intreadevar cauti marturisire te duci la orice preot sa te curete de pacate si nu te intereseaza viata lui oricat de rea ar fi acestuia cand in fata ta sta Hristos.....si daca retinem bine rugaciunile de marturisire vedem ca zice ca preotul va fi martorul la ceea ce ai zis.....
dar cand intredevar il cauti pe Dumnezeu NU TE INTERESEAZA nimic ci doar cauti aceea pocainta aceea pace sufleteasca...si nu te uiti la faptele preotului.....ci ne rugam ca vemesul si nu avem ochii pt a vedea altceva decat pe noi cat de pacatosi suntem....

Deci vrei sa cauti indreptatiri pentru fumat si sa-l consideri o virtute doar pentru ca exista si preoti fumatori! Pai daca vom lua toate pacatele in care se intampla sa cada si preotii si le vom considera virtuti, unde vom ajunge? Eu in calitate de piatra vorbitoare pot fi calcata si in picioare, dar pe mine MA INTERESEAZA daca preotul cade in prapastie. Caci el ma poate trage si pe mine dupa el.

Eu merg la un medic sa ma ajute sa ma vindec. Si la preot la fel. Ca sa ajung la o marturisire sincera si la smerenie imi trebuie un preot in care sa am deplina incredere. Teoria suna frumos, dar in practica e greu sa am incredere deplina intr-un preot care nu are drept prioritate sa-i fie placut lui Dumnezeu.

Despre fumat exista referiri la Sfintii Parinti. Deci, ca sa nu lungesc vorba, pacatul e pacat si virtutea e virtute. Iar daca sta in puterea noastra de a ne impotrivi degradarii vietii duhovnicesti, de ce sa tacem? De ce sa consider ca un anumit pacat a devenit virtute numai pentru ca-l face si preotul? Ma doare cand ii vad pe unii tineri fara repere.

Un sfant ( Isaac Sirul) s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita pe cineva de la care sa obtina un cuvant de folos. In ziua urmatoare, in loc sa intalneasca un calugar imbunatatit, a intalnit o desfranata care-l privea insistent. Atunci sfantul s-a suparat si a certat-o pentru ca-l privea asa. Aceasta i-a raspuns ca femeia se uita la barbat pentru ca a fost luata din coasta lui. Iar barbatul trebuie sa se uite in pamant pentru ca din pamant a fost luat. Sfantul i-a multumit lui Dumnezeu pentru cuvantul de invatatura pe care i l-a trimis Dumnezeu printr-o desfranata.

Deci, deja trebuie sa fii puternic in credinta ca sa ai puterea de a invata de peste tot. Din pricina pacatelor noastre ale tuturor se poate sa avem parte de ispite puternice si de pedepse pe masura. Iar in fata lui Dumnezeu vom raspunde si pentru pacatele noastre, dar si pentru pacate straine pe care le-am incurajat prin atitudinea noastra.

Dumnezeu sa ne ajute in aceste vremuri sa luptam cu PACATUL si sa avem parte de sarea pamantului, adica de preoti intelepti care sa ne arate prin vorbe si fapte CALEA, ADEVARUL SI VIATA.

A dojeni pe cei fara de randuiala este o fapta de milostenie duhovniceasca. Un crestin care-si iubeste prietenul trebuie sa-i spuna cu dragoste daca greseste. Asta nu inseamna ca-l judecam, daca-i spunem cu dragoste: ,,Fapta ta il supara pe Dumnezeu, frate. Si nisipul poate innegri haina Botezului.''

Daca milostenia materiala este acceptata cu usurinta, spunea un mitropolit, milostenia duhovniceasca este adesea primita cu impotrivire. Acest fapt nu trebuie sa-l descurajeze pe cel care vrea sa-si ajute prietenul sa lupte cu un anumit pacat.

A sta indiferent cand vezi ca altul se ineaca este un pacat. Si tot un pacat este sa incurajezi sau sa aprobi o fapta care-l supara pe Dumnezeu, indiferent cine ar savarsi-o. Nu aruncam cu piatra decat in pacat, fiind atenti sa nu cadem si noi in acel pacat sau in altul mai mare, dupa cum ne sfatuieste Noul Testament. Sa lasam orgoliile la o parte si, daca vrem mantuire, sa acceptam sa luptam cu noi insine.

Dumnezeu sa-i ajute pe toti preotii fumatori sa gaseasca fericirea cea nepieritoare inca din viata aceasta. Iar bucuria lor cea mai de pret sa fie a tamaia icoanele, casa lor si propriile trupuri cu tamaie sfintita nu cu ,,tamaia diavolului'' care este tigara.

Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa luptam cu pacatele pe care le avem.

[moshu]

În prealabil postat de antoniap

A dojeni pe cei fara de randuiala este o fapta de milostenie duhovniceasca. Un crestin care-si iubeste prietenul trebuie sa-i spuna cu dragoste daca greseste. Asta nu inseamna ca-l judecam, daca-i spunem cu dragoste: ,,Fapta ta il supara pe Dumnezeu, frate. Si nisipul poate innegri haina Botezului.''

Daca milostenia materiala este acceptata cu usurinta, spunea un mitropolit, milostenia duhovniceasca este adesea primita cu impotrivire. Acest fapt nu trebuie sa-l descurajeze pe cel care vrea sa-si ajute prietenul sa lupte cu un anumit pacat.

A sta indiferent cand vezi ca altul se ineaca este un pacat. Si tot un pacat este sa incurajezi sau sa aprobi o fapta care-l supara pe Dumnezeu, indiferent cine ar savarsi-o. Nu aruncam cu piatra decat in pacat, fiind atenti sa nu cadem si noi in acel pacat sau in altul mai mare, dupa cum ne sfatuieste Noul Testament. Sa lasam orgoliile la o parte si, daca vrem mantuire, sa acceptam sa luptam cu noi insine.

Dumnezeu sa-i ajute pe toti preotii fumatori sa gaseasca fericirea cea nepieritoare inca din viata aceasta. Iar bucuria lor cea mai de pret sa fie a tamaia icoanele, casa lor si propriile trupuri cu tamaie sfintita nu cu ,,tamaia diavolului'' care este tigara.

Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa luptam cu pacatele pe care le avem.

Sunt de acord, insa intre a spune parinte, e gresit ca fumezi si parinte, ori cele sfinte ori tigara! e cale muuult prea lunga. Si nu cred ca ai putea sa ajungi sa dojenesti un... preot, fata de care trebuie sa ai o mare smerenie si cuviinta si rusine. Dumnezeu sa ii ajute pe preotii fumatori sa lase acest viciu!

În prealabil postat de moshu

Sunt de acord, insa intre a spune parinte, e gresit ca fumezi si parinte, ori cele sfinte ori tigara! e cale muuult prea lunga. Si nu cred ca ai putea sa ajungi sa dojenesti un... preot, fata de care trebuie sa ai o mare smerenie si cuviinta si rusine. Dumnezeu sa ii ajute pe preotii fumatori sa lase acest viciu!

Odata am urmarit o slujba de Inviere foarte frumoasa. Numai ca preotul care pana atunci era carunt si cu barba, avea un par castaniu de toata frumusetea. Isi vopsise parul. Nu i-am spus in mod direct, insa l-am privit cu compasiune. Nu stiu daca numai eu. La sfarsitul Sfintei Liturghii, s-a justificat intr-un fel, si a cautat in privirile noastre aprobarea. N-a aflat-o, asa ca dupa un timp l-a vazut din nou cu parul sau carunt.

Smerenia si cuviinta sunt virtuti crestinesti pe care tindem sa le obtinem. In general ne smerim in fata lui Dumnezeu. Pe preot nu avem voie sa-l idolatrizam. Decat sa-l barfim pe preot, mai bine gasim o modalitate de a-l ajuta sa lupte cu pacatul respectiv: rugaciune, marturisirea gandurilor la spovedanie etc. Daca este induhovnicit si acesta e singurul lui pacat, atunci ne va multumi, daca nu imediat, atunci dupa un timp.

Unei femei i s-a intamplat sa mearga la un parinte care ii citea gandurile (parintele Gabriel Nicu). Stiind acest lucru, i-a spus in gand cu ce nu era de acord. Era vorba despre un pacat subtire, finut. In duminica urmatoare parintele a smerit-o, spunand ca o pacatoasa ii da sfaturi! Dupa un an, insa, tot public, a recunoscut ca o femeie l-a ajutat sa lupte cu un pacat.

Consider ca daca incurajam pacatul ni-l adaugam noua insine la ,,pacate straine''.