Incep sa-i inteleg pe pustnici...

[anna21]

Draga Sophia, imi pare rau ca nu gasesc cuvinte sa-ti alin durerea.
Ce sa-ti spun? Ca fiecare trece la un moment dat prin greutati? Mai ales partea cu fugitul de lume, cine nu a dorit asta la un moment dat?(Sa-ti spun de cate ori am stat eu noaptea pe net sa-mi caut bilete de avion sa ma intorc acasa la parinti? Dar apoi ma gandeam ca doar i-as intrista si pe ei).
(Si mie mi s-a parut ca preotul ma trateaza cu raceala...dar avea dreptate, am inteles mai tarziu. Si acum ma rog sa nu fiu smintita cand ma intalnesc cu un preot si sa nu gasesc "usi inchise", ca am si eu multa mandrie si judec cu usurinta. Dar precis ca in permanenta vrasmasul imi sufla in ureche sa nu merg la biserica pt ca ..aia si aia...).
Nu te lasa coplesita de suparari ca sa nu cazi in deznadejde (uite un articol bun, l-am gasit postat pe forum: http://www.crestinortodox.ro/editori...528-deprimarea).
Suntem toti vinovati unii fata de altii pt lipsa de iubire.
Dar uite ce frumos spune Andrei_im: sunt multi sfinti pe care-i poti face prieteni.
Si eu ma mir cat de greu imi da prin cap sa caut ajutorul acolo unde-l voi primi. Intai ma zbat mult timp fara rost, abia apoi ma gandesc sa ma rog.
Maica Domnului sa te ajute!


(colinde f frumoase: http://video.google.com/videoplay?do...ent=firefox-a# )