Nu aruncati margaritarele voastre...

[gavriil]

Toate mincarurile(ANIMALELE) au fost binecuvintate(viziunea lui PETRU) de DUMNEZEU.
Nu ce intra in gura il strica pe om ci ce iese pe gura.

[andreicozia]

Intradevar nu se pot discuta probleme legate de religie si duhovnicie cu oricine, insa nu inteleg de ce trebuie sa-i faci porci si ciini?

Foarte multa lume si-au pierdut dorinta de a mai vorbi despre Dumnezeu si cele sfinte in urma unor traume pe care le-au suferit de pe urma acestor influiente, insa asta nu inseamna ca o sa-i facem porci mizerabili si ciini

Pe voi nu v-a lasat sotul sau sotia cu copilul in brate pentru a fugi de responsabilitati la minastire sau la sectanti asa cum cunosc eu cazuri sau acele femei care au fost batjocorite psihic si traumatizate fizic de lucratorii duhovnicesti"...

Cum credeti ca vor mai vedea acesti oameni "cele sfinte"? Oare vor mai fi receptivi la discutii religioase?

Oare merita ele si ei sa fie numiti porci, scroafe si catele deoarece nu mai APRECIAZA discutiile duhovnicesti?
Hmmm?...nu prea cred!

[gavriil]

Ai dreptate.
Multi mai sint si mult rau fac iar eii cred ca fac bine.

[Noesisaa]

Always preach the Gospel, sometimes (sau "when necessary") use words. -- St Francisc de Assisi

"Margaritarele" nu sunt de aruncat niciodata, nici la porci, nici la altcineva. Daca te consideri urmas al lui Hristos, nu poate sa existe un timo in care nu mai faci ceea ce trebuie ca si crestin fiindca nu esti in companie potrivita...

Am avut pentru scurt timp in liceu un prof de religie, preot chair, care niciodata nu incepea/sfarsea ora cu o rugaciune pe motiv ca nu e atmosfera de rugaciune. Ce atmosfera de rugaciune vrei intr-un liceu? Dar asta nu inseamna ca nu poti sa spui un Tatal Nostru... Niciodata nu stii cand arunci o samanta care sa faca rod.

Cat despre vorbit cu ne-credinciosi despre credinta...nu sunt pentru manifestari excentrice de credinta, nici pentru trasul de maneca...greu cred ca atragi pe cineva care duce o viata seculara cu habotnicia. Dimpotriva, mai curand trezesti interesul manifestandu-ti discret credinta.

Apoi mi se pare foarte gresit sa ignori sau sa nu raspunzi la intrebarile despre credinta care vin din curiozitate sincera.

[elizabeta]

În prealabil postat de Noesisaa

Cat despre vorbit cu ne-credinciosi despre credinta...nu sunt pentru manifestari excentrice de credinta, nici pentru trasul de maneca...greu cred ca atragi pe cineva care duce o viata seculara cu habotnicia. Dimpotriva, mai curand trezesti interesul manifestandu-ti discret credinta.

Apoi mi se pare foarte gresit sa ignori sau sa nu raspunzi la intrebarile despre credinta care vin din curiozitate sincera.

Eu personal am patit-o odata, si m-am lecuit; eram cu sotul meu la o coada si in fata noastra astepta un cetatean turc, prietenos, de altfel. Sotul meu se ruga (ca de obicei) rugaciunea inimii, iar pe mine m-a mancat undeva sa intru in vorba cu omul asta, pentru ca parea abatut si cam nelinistit. Si, incet-incet, am ajuns si la religie, dupa vreo 20 de minute de conversatie, in care mi-a rezumat viata lui (cam trista, de altfel). Ei bine, inversunarea cu care m-a "atacat", pe mine si "religia mea gresita", m-a facut sa mi se faca aproape fizic rau. Am ripostat, evident, cu blandete, dar fermitate...In tot timpul asta, sotul meu se ruga, se ruga, se ruga si, din cand in cand, imi facea semne s-o las balta. Dar eu, capra cum sunt, nu l-am ascultat. Toata povestea asta mi-a lasat un gust foarte amar, asa ca am alergat la sfanta spovedanie cu prima ocazie; calugarul la care ma spovedesc mi-a spus (eu am voie sa vorbesc, sfintia sa nu!) ca singurul lucru pe care trebuie sa-l fac este sa ma rog pentru necredinciosi. Atat. Mai mult de-atat nu pot si nu trebuie sa fac...pentru ca nu pot sa risc sa pierd, cu nepriceperea mea, un suflet, facandu-l sa pacatuiasca.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de elizabeta

Eu personal am patit-o odata, si m-am lecuit; eram cu sotul meu la o coada si in fata noastra astepta un cetatean turc, prietenos, de altfel. Sotul meu se ruga (ca de obicei) rugaciunea inimii, iar pe mine m-a mancat undeva sa intru in vorba cu omul asta, pentru ca parea abatut si cam nelinistit. Si, incet-incet, am ajuns si la religie, dupa vreo 20 de minute de conversatie, in care mi-a rezumat viata lui (cam trista, de altfel). Ei bine, inversunarea cu care m-a "atacat", pe mine si "religia mea gresita", m-a facut sa mi se faca aproape fizic rau. Am ripostat, evident, cu blandete, dar fermitate...In tot timpul asta, sotul meu se ruga, se ruga, se ruga si, din cand in cand, imi facea semne s-o las balta. Dar eu, capra cum sunt, nu l-am ascultat. Toata povestea asta mi-a lasat un gust foarte amar, asa ca am alergat la sfanta spovedanie cu prima ocazie; calugarul la care ma spovedesc mi-a spus (eu am voie sa vorbesc, sfintia sa nu!) ca singurul lucru pe care trebuie sa-l fac este sa ma rog pentru necredinciosi. Atat. Mai mult de-atat nu pot si nu trebuie sa fac...pentru ca nu pot sa risc sa pierd, cu nepriceperea mea, un suflet, facandu-l sa pacatuiasca.

Interesanta aceasta postare a ta pt. ca in primul rind intelegem ca din cind in cind te poate ,,minca undeva" si deasemenea ca ai resurse sa fi si ca nu te dai indarat de la a fi ,,capra" uneori. Chiar daca este scris la modul dulce-strengareste nu pot sa nu pun aceste pasaje alaturi de altele din care transpiri un iz ortodox f. serios si sa caut sa vad daca exista macar o situatie in care cuvintele Mintuitorului nu se adeveresc : ,,... omul se judeca dupa faptele sale iara nu dupa vorbe " pt. ca desigur din vorbe suntem ,,mari" (desi uneori nici din vorbe !) dar din fapte ...nici pe departe !
Dar nu acesta este scopul pt. care am revenit ci altele doua : chiar daca eu sunt un pic mai acid cu tine (evident pt. anumite greseli ale tale)se vede ca ai si ca aveti duhovnic calugar si probabil ca este f. bun.Dar vreau sa mai adaug, strict la povestea ta, faptul ca in mod frecvent ortodoxii capata coportament eroic (nu este cazul tau decit oarecum) neoprotestant si atunci cind nici nu-ti da prin minte ii vezi explicind cu zel ,sustinind ortodoxia sau chiar incercind sa aduca la dreapta credinta lapsi sau credinciosii altor religii. Asa ceva nu este specific ortodoxiei si chiar daca aduci la dreapta credinta 100 de necredinciosi nu este sigur ca te si vei mintui indiferent ce vei mai face apoi. Dar, in cadrul poruncilor bisericesti (a se vedea indreptarul de spovedanie)avem datoria de a arata, a informa , a incunostiinta pe oricine care este dreapta credinta si de ce . Restul , ca acestia accepta , ca sunt sau nu de acord, ca vor chiar mai mult (adica sa imbratiseze ortodoxia) este cu totul altceva . Doar informam dar alegerea este a celuilalt ! Eu personal spun oricarui adult care este dreapta credinta si de ce este ea dreapta dar de la a treia contradictie , persiflare, atac sau ridiculizare renunt.
Cu copii am mai multa rabdare si staruinta... dar nu iluzorie . Pe infometatul de la malul lacului trebuie sa-l inveti sa pescuiasca dar daca pina la urma chiar va vrea sa pescuiasca sau nu este doar treaba lui !

[elizabeta]

În prealabil postat de zaharia_2009

caut sa vad daca exista macar o situatie in care cuvintele Mintuitorului nu se adeveresc : ,,... omul se judeca dupa faptele sale iara nu dupa vorbe " pt. ca desigur din vorbe suntem ,,mari" (desi uneori nici din vorbe !) dar din fapte ...nici pe departe !

Frate Zaharia, am incasat de la Mantuitorul o lectie foarte-foarte utila, si anume ca nu sunt si nu pot face absolut nimic fara Harul Lui. Punct. Orice as incerca sa fac fara acest har, este zero, multimea vida! Si m-a umilit, pentru ca meritam. Chiar incepusem sa ma cred cineva - uite cat ma rog, postesc, merg la biserica, fac pomeni, cine mai e ca mine si ca fariseul? Pai nu era mai bine sa fiu doar vamesul? Eu zic ca da!

Dar nu acesta este scopul pt. care am revenit ci altele doua : chiar daca eu sunt un pic mai acid cu tine (evident pt. anumite greseli ale tale)se vede ca ai si ca aveti duhovnic calugar si probabil ca este f. bun.

Probabil?!Pro-ba-bil?!...Frate Zaharia, de mine poti sa spui ce vrei, mai ales ca ai dreptate (din nefericire), dar de duhovnicul meu NU! Nu probabil, ci sigur este foarte bun! Si chiar daca n-ar fi asa, la spovedanie ne intalnim cu insusi Mantuitorul, sau nu-i asa, fratele meu mai mare?...

Dar vreau sa mai adaug, strict la povestea ta, faptul ca in mod frecvent ortodoxii capata coportament eroic (nu este cazul tau decit oarecum) neoprotestant si atunci cind nici nu-ti da prin minte ii vezi explicind cu zel ,sustinind ortodoxia sau chiar incercind sa aduca la dreapta credinta lapsi sau credinciosii altor religii. Asa ceva nu este specific ortodoxiei si chiar daca aduci la dreapta credinta 100 de necredinciosi nu este sigur ca te si vei mintui indiferent ce vei mai face apoi. Dar, in cadrul poruncilor bisericesti (a se vedea indreptarul de spovedanie)avem datoria de a arata, a informa , a incunostiinta pe oricine care este dreapta credinta si de ce . Restul , ca acestia accepta , ca sunt sau nu de acord, ca vor chiar mai mult (adica sa imbratiseze ortodoxia) este cu totul altceva . Doar informam dar alegerea este a celuilalt ! Eu personal spun oricarui adult care este dreapta credinta si de ce este ea dreapta dar de la a treia contradictie , persiflare, atac sau ridiculizare renunt.
Cu copii am mai multa rabdare si staruinta... dar nu iluzorie . Pe infometatul de la malul lacului trebuie sa-l inveti sa pescuiasca dar daca pina la urma chiar va vrea sa pescuiasca sau nu este doar treaba lui !

Acuma ma simt datoare sa mai fac o precizare: pentru aceeasi "vina", la spovedanie
- dupa ce preotul-calugar s-a asigurat ca am stat totusi "drept", eu am primit un canon de nu m-am vazut, fiindca m-am mandrit, crezand ca sunt cineva, dar defapt nefiind suficient pregatita si riscand, astfel, sa fac sufletului aceluia mai mult rau prin hulele pe care le-as fi provocat iar
- sotul meu? NIMIC! mai mult "mergi in pace, fiule! ai procedat corect" (oricum, el nu se simtea vinovat de nimic, dar de gura mea si ca nu cumva sa-i ramana vreo pata pe suflet, a spus si acest "potential pacat" si anume ca nu a inceput o polemica cu acest om)