Intrebari pentru adventisti, baptisti si penticostali

[MariS_]

Marturisesc ca raspunsul la intrebarea a sasea nu l-am stiut. Dar
recintind inca odata si inca o data cap.21 din Ioan mi se pare ca-l
intrezaresc. Cred ca Ioan, asa cum am spus ca incearca sa dea
pe langa povestire si o profetie, de data aceasta e sub forma de
avertisment: NUMAI iubirea recunoaste IUBIREA. Avertismentul
este inclusiv pentru Petru, deci pentru oricine se crede ierarhic
superior. Daca Iisus ar reveni acum pe pamant sub forma smerita,
doar cei ce-L iubesc cu adevarat L-ar recunoaste indiferent de
cata dogma ar cunoaste sau in ce ierarhie s-ar afla.
Acest avertisment Ioan il da de mai multe ori in acest capitol
special al evangheliei sale, asa cum vom vedea mai tarziu.
Daca sunteti de acord cu acest raspuns gasit pe moment sau
aveti alte pareri?

Maran atha, frumos nume, nu am timp acum sa ma uit pe material
dar il voi studia.

[Doriana]

În prealabil postat de MariS_

Daca Iisus ar reveni acum pe pamant sub forma smerita,
doar cei ce-L iubesc cu adevarat L-ar recunoaste indiferent de
cata dogma ar cunoaste sau in ce ierarhie s-ar afla.
.

Asa este. Asa s-a intamplat si la prima venire. Ei asteptau pe Mesia, dar cand a venit nu L-au recunoscut si L-au omorat. Si asa se intampla si acum, cand Iisus locuieste in oameni, prin Duhul Sfant. Insa cel ce este in Hristos si Il ibeste sincer Il va recunoaste inotdeauna pe Hristos, idiferent in cine alege El sa locuiasca.

[Danut7]

În prealabil postat de MariS_

Marturisesc ca raspunsul la intrebarea a sasea nu l-am stiut. Dar
recintind inca odata si inca o data cap.21 din Ioan mi se pare ca-l
intrezaresc. Cred ca Ioan, asa cum am spus ca incearca sa dea
pe langa povestire si o profetie, de data aceasta e sub forma de
avertisment: NUMAI iubirea recunoaste IUBIREA. Avertismentul
este inclusiv pentru Petru, deci pentru oricine se crede ierarhic
superior. Daca Iisus ar reveni acum pe pamant sub forma smerita,
doar cei ce-L iubesc cu adevarat L-ar recunoaste indiferent de
cata dogma ar cunoaste sau in ce ierarhie s-ar afla.
Acest avertisment Ioan il da de mai multe ori in acest capitol
special al evangheliei sale, asa cum vom vedea mai tarziu.
Daca sunteti de acord cu acest raspuns gasit pe moment sau
aveti alte pareri?

Maran atha, frumos nume, nu am timp acum sa ma uit pe material
dar il voi studia.

Din pacate prea multa lume are o perceptie gresita fata de Petru.Toti cei care au ceva impotriva lui Petru sunt niste bigoti religiosi.Probabil ca din pricina manipularii Petru este cel mai gresit interpretat personaj.Va recomand sa cititi omilia Sf Ioan Gura de Aur la Matei, sa vedeti ce zice el de Petru.Draga MariS nu te mai "alia" atata cu sectarii si nu le mai da apa la moara.De data aceasta la a doua venire Iisus Hristos care acum imparateste prin Biserica, va veni in slava si va fi venirea Sa cum se arata fulgerul dintr-o parte a Cerului in alta si toate neamurile pamantului il vor vedea.Stai linistit ca cei care nu implinesc poruncile Lui si care nu au traire nu pot sa-l recunoasca nici acum, de aia sunt "sectari".Dumnezeu este iubire si cine nu iubeste nu cunoaste pe Dumnezeu.Ai grija ca vorbesti cu Doriana , o fata posedata care a "vorbit in limbi" la penticostali, care e dead-again.Iar despre Maranatha nu am cuvinte rele de spus pana acum, chiar daca este de alta religie apreciez modul in care a postat si s-a raportat la acest forum,un om cu bun-simt cel putin, daca nu cu mai mult.Iar despre adventisti precum trices si vasalie-condor-si ce nume o mai avea pe acuma- ai grija ca sunt vicleni si parsivi.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de MariS_

Cred ca Ioan, asa cum am spus ca incearca sa dea
pe langa povestire si o profetie, de data aceasta e sub forma de
avertisment: NUMAI iubirea recunoaste IUBIREA. Avertismentul
este inclusiv pentru Petru, deci pentru oricine se crede ierarhic
superior. Daca Iisus ar reveni acum pe pamant sub forma smerita,
doar cei ce-L iubesc cu adevarat L-ar recunoaste indiferent de
cata dogma ar cunoaste sau in ce ierarhie s-ar afla.
Acest avertisment Ioan il da de mai multe ori in acest capitol
special al evangheliei sale, asa cum vom vedea mai tarziu.
Daca sunteti de acord cu acest raspuns gasit pe moment sau
aveti alte pareri?

Întrutotul de acord. Apostolul Ioan dă avertismente şi mai serioase în epistolele sale, probabil sesizase - asemenea apostolului Pavel- că iubirea (dintâi cum o numeşte în Apocalipsa) începea deja să se răcească printre creştinii primului secol. Avertizarea lui este cu privire la postura de anticrist în care poate ajunge oricine, lepădând iubirea divină (agape).

[MariS_]

Danut7 stai linistit, discutiile noastre nu implica dogme sau diferente
cultice. Sunt discutii personale si sincere intre oameni ce doresc sa
aprofundeze Biblia. Eu cred ca se poate purta dialoguri intre crestini
fara sa ne uram sau sa ne taiem in citate. Nu ecumenism, nu vreau
asta, ci doar simple dialoguri, iar daca Domnul ne va apropia, cu atat
mai bine.

Urmeaza o intrebare foarte grea legata de versetul 11 din acelasi capitol.

11. Simon-Petru s-a suit in corabie si a tras mreaja la tarm, plina de pesti mari: o suta cincizeci si trei, si, desi erau atatia, nu s-a rupt mreaja.

Ce m-a frapat la acest verset e numarul: 153. Ganditi-va cati ani
au trecut de la evenimentul relatat, si sa spui cu exactitate dupa
atatia ani ca s-au prins 153 de pesti mari. Nu o suta, nu peste o
suta sau peste o suta cincizeci, ci exact 153. O avea o semnificatie
speciala acest numar? Sau a fost intamplator si totusi tinut minte
de Ioan. Sau poate expresia de PESTI MARI se refera la viitor, la
ierarhi sau la sfinti?

A saptea intrebare: Ce semnificatie credeti ca are expresia lui
Ioan: 153 de pesti mari?

Cele bune.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de MariS_

Danut7 stai linistit, discutiile noastre nu implica dogme sau diferente
cultice. Sunt discutii personale si sincere intre oameni ce doresc sa
aprofundeze Biblia. Eu cred ca se poate purta dialoguri intre crestini
fara sa ne uram sau sa ne taiem in citate. Nu ecumenism, nu vreau
asta, ci doar simple dialoguri, iar daca Domnul ne va apropia, cu atat
mai bine.

Urmeaza o intrebare foarte grea legata de versetul 11 din acelasi capitol.

11. Simon-Petru s-a suit in corabie si a tras mreaja la tarm, plina de pesti mari: o suta cincizeci si trei, si, desi erau atatia, nu s-a rupt mreaja.

Ce m-a frapat la acest verset e numarul: 153. Ganditi-va cati ani
au trecut de la evenimentul relatat, si sa spui cu exactitate dupa
atatia ani ca s-au prins 153 de pesti mari. Nu o suta, nu peste o
suta sau peste o suta cincizeci, ci exact 153. O avea o semnificatie
speciala acest numar? Sau a fost intamplator si totusi tinut minte
de Ioan. Sau poate expresia de PESTI MARI se refera la viitor, la
ierarhi sau la sfinti?

A saptea intrebare: Ce semnificatie credeti ca are expresia lui
Ioan: 153 de pesti mari?

Cele bune.

În acelaşi context al misiunii creştine "pescari de oameni" apostolii au dus Evanghelia la toate neamurile şi popoarele cunoscute la data aceea. Se zice că acestea erau în număr de 153. Nu cunosc sursa după care reiese această contabilitate "pescărească", aşa am auzit-o şi eu.

[MariS_]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

În acelaşi context al misiunii creştine "pescari de oameni" apostolii au dus Evanghelia la toate neamurile şi popoarele cunoscute la data aceea. Se zice că acestea erau în număr de 153. Nu cunosc sursa după care reiese această contabilitate "pescărească", aşa am auzit-o şi eu.

Interesant. N-am stiut acest lucru. Asta confirma simbolismul
utilizat de Ioan in evanghelia sa. E plina de simboluri, si in plus
uziteaza de trei repetari in locurile cu importanta deosebita si
pe care le doreste subliniate si evidentiate. Asa cum este si
intrebarea pusa lui Petru si repetata de trei ori. Sigur, se stie
rostul ei, legatura cu cele trei lepadari ale lui Petru din noaptea
prinderii Lui Iisus. E vorba, desigur, de reabilitarea lui Petru, dar
eu cred ca e vorba si de repetarea acelui avertisment cu iubirea.
Importanta de a nu pierde iubirea e decisiva. Dar altceva m-a
pus pe ganduri: contraraspunsurile Mantuitorului.
1. Zis-a lui: Paste mieluseii Mei.
2. Zis-a Iisus lui: Pastoreste oile Mele.
3. Iisus i-a zis: Paste oile Mele.

Nu sunt aceleasi, desi foarte asemanatoare. Aici am meditat
mult fara nici un rezultat. Apoi mi-a trecut prin gand ca e o
profetie. O profetie care vine de la Mantuitorul Insusi. Aceasta
profetie m-a determinat sa dialoghez cu crestini din alte culte,
dar si sa vad daca nu cumva ma insel. Acum sunt foarte curios
daca ajungeti la aceeasi concluzie.

A opta intrebare: Ce semnificatie gasiti raspunsurilor Lui Iisus
date lui Petru, in versetele 15,16,17?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de MariS_

A opta intrebare: Ce semnificatie gasiti raspunsurilor Lui Iisus
date lui Petru, in versetele 15,16,17?

Am găsit două articole ce se referă la această chestiune, mie mi s-au părut relevante:

Petru a învăţat să… înveţe

"Iată pe Petru, care s-a lepădat de Domnul său. După ce a căzut şi a fost convertit, Domnul Isus i-a spus: „Paşte mieluşeii Mei”. Mai înainte ca picioarele lui Petru să alunece, el nu avea spiritul blândeţii cerut pentru a hrăni mieluşeii; dar după ce a devenit sensibil faţă de propriile sale slăbiciuni, el a ştiut cum să înveţe pe cei greşiţi şi căzuţi; el a putut ca să se apropie de ei cu o simpatie plină de blândeţe şi a putut astfel să-i ajute." (H.S. p.121)


Adevărata refacere ajunge la rădăcini

"Petru nu a uitat niciodată scena dureroasă a umilirii Sale. El n-a uitat că s-a lepădat de Domnul Hristos şi a gândit că, de fapt, nu era un păcat prea mare. Totul era pentru ucenicul greşit dureros de real. Durerea, necazul său pentru păcatul comis era aşa de apăsător, de intens cum a fost şi lepădarea sa. După convertirea sa, vechile declaraţii nu au mai fost făcute în spiritul şi modul vechi….
De trei ori, după învierea Sa, Domnul Hristos a încercat pe Petru: „Simone, fiul lui Iona”, a spus El, „Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, Ii-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei”. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele. ” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi i-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc. Isus i-a zis: Paşte oile Mele!”
Această întrebare cercetătoare de inimă era necesară în cazul lui Petru şi este necesară şi în cazul nostru. Lucrarea de refacere , renaştere nu va fi niciodată deplină dacă nu se ajunge până la rădăcina răului. Din nou şi din nou mlădiţele au fost tăiate, în timp ce rădăcina de amărăciune a fost lăsată să răsară din nou şi să mânjească pe mulţi, dar trebuie ajuns până la profunzimile ascunse ale răului, sentimentele morale trebuie judecate şi judecate din nou în lumina prezenţei divine. Viaţa zilnică va da mărturie dacă lucrarea este reală sau nu.
Când pentru a treia oară, Domnul Isus a spus lui Petru: „Mă iubeşti?” cercetarea a ajuns până în centrul sufletului. Judecându-se singur, Petru a căzut pe Stâncă, spunând; „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc. ”
Aceasta este lucrarea ce stă înainte fiecărui suflet care a dezonorat pe Dumnezeu, şi a întristat inima Domnului Hristos, prin tăgăduirea adevărului şi a neprihănirii. Dacă sufletul ispăşitor îndură acest proces al încercării, şi eul nu trezeşte la viaţă pentru a se simţi rănit şi insultat, jignit de această punere la probă, cuţitul probator va descoperi că sufletul este în adevăr mort faţă de eu, dar viu pentru Dumnezeu.
Unii fac afirmaţii că, dacă cineva, un suflet se poticneşte şi cade, el nu poate niciodată să mai recâştige poziţia de mai înainte; dar cazul din faţa noastră contrazice acest lucru. Mai înainte de tăgăduirea sa, Domnul a spus lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi. ” Încredinţând slujirii sale sufletele pentru care El Şi-a dat viaţa, Domnul Hristos a dat lui Petru dovada cea mai puternică a încrederii Sale în refacerea sa. Şi el a fost însărcinat să hrănească nu numai oile, ci şi mieluşeii – o lucrare mult mai lungă şi mai delicată decât lucrarea ce i-a fost dată până atunci. Nu numai că el trebuia să prezinte cuvântul vieţii altora, dar el trebuia să fie un păstor al turmei." (YI, 22 dec. 1898)

[MariS_]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Am găsit două articole ce se referă la această chestiune, mie mi s-au părut relevante:

Petru a învăţat să… înveţe

"Iată pe Petru, care s-a lepădat de Domnul său. După ce a căzut şi a fost convertit, Domnul Isus i-a spus: „Paşte mieluşeii Mei”. Mai înainte ca picioarele lui Petru să alunece, el nu avea spiritul blândeţii cerut pentru a hrăni mieluşeii; dar după ce a devenit sensibil faţă de propriile sale slăbiciuni, el a ştiut cum să înveţe pe cei greşiţi şi căzuţi; el a putut ca să se apropie de ei cu o simpatie plină de blândeţe şi a putut astfel să-i ajute." (H.S. p.121)


Adevărata refacere ajunge la rădăcini

"Petru nu a uitat niciodată scena dureroasă a umilirii Sale. El n-a uitat că s-a lepădat de Domnul Hristos şi a gândit că, de fapt, nu era un păcat prea mare. Totul era pentru ucenicul greşit dureros de real. Durerea, necazul său pentru păcatul comis era aşa de apăsător, de intens cum a fost şi lepădarea sa. După convertirea sa, vechile declaraţii nu au mai fost făcute în spiritul şi modul vechi….
De trei ori, după învierea Sa, Domnul Hristos a încercat pe Petru: „Simone, fiul lui Iona”, a spus El, „Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, Ii-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei”. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele. ” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi i-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc. Isus i-a zis: Paşte oile Mele!”
Această întrebare cercetătoare de inimă era necesară în cazul lui Petru şi este necesară şi în cazul nostru. Lucrarea de refacere , renaştere nu va fi niciodată deplină dacă nu se ajunge până la rădăcina răului. Din nou şi din nou mlădiţele au fost tăiate, în timp ce rădăcina de amărăciune a fost lăsată să răsară din nou şi să mânjească pe mulţi, dar trebuie ajuns până la profunzimile ascunse ale răului, sentimentele morale trebuie judecate şi judecate din nou în lumina prezenţei divine. Viaţa zilnică va da mărturie dacă lucrarea este reală sau nu.
Când pentru a treia oară, Domnul Isus a spus lui Petru: „Mă iubeşti?” cercetarea a ajuns până în centrul sufletului. Judecându-se singur, Petru a căzut pe Stâncă, spunând; „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc. ”
Aceasta este lucrarea ce stă înainte fiecărui suflet care a dezonorat pe Dumnezeu, şi a întristat inima Domnului Hristos, prin tăgăduirea adevărului şi a neprihănirii. Dacă sufletul ispăşitor îndură acest proces al încercării, şi eul nu trezeşte la viaţă pentru a se simţi rănit şi insultat, jignit de această punere la probă, cuţitul probator va descoperi că sufletul este în adevăr mort faţă de eu, dar viu pentru Dumnezeu.
Unii fac afirmaţii că, dacă cineva, un suflet se poticneşte şi cade, el nu poate niciodată să mai recâştige poziţia de mai înainte; dar cazul din faţa noastră contrazice acest lucru. Mai înainte de tăgăduirea sa, Domnul a spus lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi. ” Încredinţând slujirii sale sufletele pentru care El Şi-a dat viaţa, Domnul Hristos a dat lui Petru dovada cea mai puternică a încrederii Sale în refacerea sa. Şi el a fost însărcinat să hrănească nu numai oile, ci şi mieluşeii – o lucrare mult mai lungă şi mai delicată decât lucrarea ce i-a fost dată până atunci. Nu numai că el trebuia să prezinte cuvântul vieţii altora, dar el trebuia să fie un păstor al turmei." (YI, 22 dec. 1898)

Si eu le gasesc relevante. Sunt pline de semnificatii. Eu as mai
adauga inca una care, dupa parerea mea, va fi foarte greu de
digerat pentru foarte multi. Risc totusi sa o dau. Mai intai cateva
explicatii. Asa cum am mai precizat capitolul 21 din Ioan este nu
numai o istorisire ci si o profetie. Iisus ne arata chiar in aceste
pasaje ca PRESTIE viitorul. Prestie ruperea unicei Sale Biserici in
trei parti: doua mai vechi, BO si BC (oile) si o parte mai noua,
celelalte care s-au desprins dupa 1500 (mieluseii). Deci doar o
prestie, nu o provoaca pentru Iisus doreste sa fim una. El stie
ca din lipsa noastra de iubire, noi ne vom separa. Si insista cu
avertismentul iubirii. Sa avem grija sa nu cadem din iubire. O sa
vedem si mai departe.
Dar deocamdata sa vad reactiile. Nu va grabiti cu reprosurile,
incercati mai intai sa adanciti ipoteza. S-ar putea sa schimbe
multe in relatiile noastre. Macar sa nu ne mai incrancenam.

Cele bune.