Intrebari pentru adventisti, baptisti si penticostali

[MariS_]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Sunt într-adevăr diferenţe între Evanghelia lui Ioan şi evangheliile sinoptice. Acestea şi datorate
stilului personal dar şi prezentării nu neapărat cronologice în descrierea evenimentelor.
Nunta din Cana este într-adevăr relatată doar de Ioan şi este prima minune a lui Hristos, minune ce deschide practic activitatea Sa publică.
În Ioan 2 este relatată prima curăţire a Templului, cel dintâi act al Său de importanţă naţională. Prin ea El a făcut cunoscut dreptul Său de a administra treburile Templului şi a vestit misiunea Sa ca Mesia. A doua curăţire a avut loc trei ani mai târziu (Matei 21,12-17) ca o reamintire că pretenţia Sa era încă valabilă. A doua curăţire a Templului nu e amintită în Ioan, cum nu e amintită prima în celelalte evanghelii. Evangheliile se completează armonios (şi nu doar cu privire la acest episod).

A doua "actiune" a Mantuitorului, asa cum ai spus si tu, e intr-adevar
CURATIREA Templului. Mai adaug eu, in vederea primirii Duhului Sfant.
Duhul Sfant nu fusese dat pana atunci si intr-adevar Templul trebuia
curatit ca sa poata sa-L primeasca. Desigur Duhul nu era dat chiar atunci,
ci la cincizecime. Te rog, insa, sa te gandesti si o semnificatie la prefacerea
apei in vin la nunta din Cana. Eu cred ca si aceasta are o anume semnificatie.
In ceea ce priveste a treia "actiune", convorbirea cu Nicodim, cred ca esti de
acord cu mine, ca ea semnifica necesitatea schimbarii totale, din interior, a
credinciosului. A nasterii din nou, din apa si Duh.
Intr-adevar, evangheliile se completeaza reciproc, sunt de aceeasi parere.
Deci, gasesti si o semnificatie la prefacerea apei in vin la nunta din Cana?
Multumesc ca ai acceptat dialogul. Cele bune, trice.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de MariS_

A doua "actiune" a Mantuitorului, asa cum ai spus si tu, e intr-adevar
CURATIREA Templului. Mai adaug eu, in vederea primirii Duhului Sfant.
Duhul Sfant nu fusese dat pana atunci si intr-adevar Templul trebuia
curatit ca sa poata sa-L primeasca. Desigur Duhul nu era dat chiar atunci,
ci la cincizecime. Te rog, insa, sa te gandesti si o semnificatie la prefacerea
apei in vin la nunta din Cana. Eu cred ca si aceasta are o anume semnificatie.
In ceea ce priveste a treia "actiune", convorbirea cu Nicodim, cred ca esti de
acord cu mine, ca ea semnifica necesitatea schimbarii totale, din interior, a
credinciosului. A nasterii din nou, din apa si Duh.
Intr-adevar, evangheliile se completeaza reciproc, sunt de aceeasi parere.
Deci, gasesti si o semnificatie la prefacerea apei in vin la nunta din Cana?
Multumesc ca ai acceptat dialogul. Cele bune, trice.

Sunt perfect de acord cu ce spui referitor la necesitatea schimbării interioare, naşterea din nou. A fi botezat cu apă şi cu Duh asta înseamnă.
În ce priveşte semnificaţia prefacerii apei în vin, vreau să citez un pasaj edificator dintr-o lucrare apreciată ca fiind cea mai cuprinzătoare descrierii a vieţii lui Iisus:

"Darul lui Hristos la nuntă era un simbol. Apa reprezenta botezul în moartea Lui care avea să se reverse peste păcatele lumii. Apa cu care au fost umplute vasele era adusă de mâini omeneşti, dar numai cuvântul lui Hristos a fost în stare să-i dea putere dătătoare de viaţă. Tot astfel stau lucrurile cu ceremoniile care ţintesc către moartea Mântuitorului. Numai prin puterea lui Hristos, care lucrează prin credinţă, ele ajung să hrănească sufletul.
Cuvintele lui Hristos au asigurat cele necesare pentru sărbătoare. Tot atât de îmbelşugat este harul Său care şterge nelegiuirile oamenilor şi care înnoieşte şi susţine viaţa spirituală.
La cea dintâi sărbătoare la care El a luat parte împreună cu ucenicii, Isus le-a dat paharul în care era simbolizată lucrarea Lui pentru mântuirea lor. La cea din urmă cină, le-a dat din nou paharul, odată cu aşezămintele sfinte pe care urma să fie vestită moartea Lui, "până va veni El". (1 Cor. 11,26). Iar întristarea ucenicilor când s-au despărţit de Domnul lor a fost alungată de făgăduinţa că iar se vor întâlni, căci le-a zis: "De acum încolo nu voi mai bea din acest rod al vieţi, până în ziua când îl voi bea cu voi nou, în Împărăţia Tatălui Meu". (Matei 26,29)." Hristos Lumina Lumii p.45

[MariS_]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Sunt perfect de acord cu ce spui referitor la necesitatea schimbării interioare, naşterea din nou. A fi botezat cu apă şi cu Duh asta înseamnă.
În ce priveşte semnificaţia prefacerii apei în vin, vreau să citez un pasaj edificator dintr-o lucrare apreciată ca fiind cea mai cuprinzătoare descrierii a vieţii lui Iisus:

"Darul lui Hristos la nuntă era un simbol. Apa reprezenta botezul în moartea Lui care avea să se reverse peste păcatele lumii. Apa cu care au fost umplute vasele era adusă de mâini omeneşti, dar numai cuvântul lui Hristos a fost în stare să-i dea putere dătătoare de viaţă. Tot astfel stau lucrurile cu ceremoniile care ţintesc către moartea Mântuitorului. Numai prin puterea lui Hristos, care lucrează prin credinţă, ele ajung să hrănească sufletul.
Cuvintele lui Hristos au asigurat cele necesare pentru sărbătoare. Tot atât de îmbelşugat este harul Său care şterge nelegiuirile oamenilor şi care înnoieşte şi susţine viaţa spirituală.
La cea dintâi sărbătoare la care El a luat parte împreună cu ucenicii, Isus le-a dat paharul în care era simbolizată lucrarea Lui pentru mântuirea lor. La cea din urmă cină, le-a dat din nou paharul, odată cu aşezămintele sfinte pe care urma să fie vestită moartea Lui, "până va veni El". (1 Cor. 11,26). Iar întristarea ucenicilor când s-au despărţit de Domnul lor a fost alungată de făgăduinţa că iar se vor întâlni, căci le-a zis: "De acum încolo nu voi mai bea din acest rod al vieţi, până în ziua când îl voi bea cu voi nou, în Împărăţia Tatălui Meu". (Matei 26,29)." Hristos Lumina Lumii p.45

"La cea dintâi sărbătoare la care El a luat parte împreună cu ucenicii, Isus le-a dat paharul în care era simbolizată lucrarea Lui pentru mântuirea lor."
Foarte asemanatoare semnificatia cu cea pe care am gasit-o eu. Dupa
parerea mea vinul cel vechi era credinta dupa legea cea veche, iar vinul
cel nou e credinta dupa noul legamant, legamant intruchipat de nunta.
Legamantul iubiri asa cum legea cea noua e legea iubirii, iar nunta
simbolizeaza legatura iubirii. Vinul cel nou era mai bun decat vinul cel
vechi. Credinta cea noua inlocuieste credinta cea veche nemantuitoare.
Deci intr-adevar ea simbolizeaza lucrarea Lui pentru mantuirea noastra.
Ioan subliniaza de trei ori o idee importanta, vezi cap.1.
1. La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul.
La fel si aici in cap.2 si 3 se subliniaza importanta venirii Mantuitorului
pentru mantuirea noastra: ca sa innoiasca credinta noastra, sa innoiasca
Biserica (Casa Domnului) noastra, sa innoiasca omul credincios. Primele
trei lucrari ale Domnului tocmai acest lucru semnifica si Ioan tine sa
sublinieze acest lucru. A patra lucrare descrisa de Ioan este convorbirea
cu samariteanca, pe care o consider la fel de importanta, cu semnificatia
ca noul legamant se face nu numai cu poporul iudeu ci cu toate neamurile.

De ce am insistat pe aceste doua capitole din Ioan, tocmai pentru ca ne
atentioneaza ca Ioan este cel mai profund dintre evanghelisti, cu cea mai
mare densitate de semnificatii. Totul la Ioan are profunzime, nimic nu e
la intamplare. De aceea e bine sa luam aminte la restul scrierilor lui care
nu sunt usor de talcuit. De aici incolo am intrebari mult mai grele, la care
nu am decat umbre de pareri, ca in ghicitura, si la care solicit ajutor.
Dar pana atunci vreau sa te intreb pe tine trice si pe Doriana daca sunt
obiectii sau alte pareri la cele expuse mai sus.
Cele bune.

[Doriana]

Eu nu am obiectii; ma uit la voi si invat mai multe.

[MariS_]

În prealabil postat de Doriana

Eu nu am obiectii; ma uit la voi si invat mai multe.

Cu totii avem de invatat, Doriana.

[tricesimusquintus]

Postarea ta merită să fie pusă la topicul ”Ce avem comun” :) Excelente legăturile paradigmatice găsite în primele capitole din Ioan, și eu sunt întrutotul de acord cu ele. Poți continua, devine interesant...

[MariS_]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Postarea ta merită să fie pusă la topicul ”Ce avem comun” :) Excelente legăturile paradigmatice găsite în primele capitole din Ioan, și eu sunt întrutotul de acord cu ele. Poți continua, devine interesant...

Multumesc. De-acuma incepe greul. Capitolul 21 din Ioan mi se pare
cel mai misterios, cel mai interesant, cel mai profetic. Curios, pentru
ca el pare ca descrie ultima aratare a Lui Iisus, dupa invierea Sa, la
Marea Tiberiadei, in fata a sapte dintre ucenicii Sai. Si desi pare ca
descrie evenimente trecute, in acelasi timp ai impresia, cel putin asta
a fost impresia mea, ca intalnirea descrisa e atemporala.
Intai o observatie: desi la aceasta a treia aratare a Lui Iisus in fata
ucenicilor au luat parte mai mult de jumatate din ei, desi evanghelia
a fost scrisa ultima, la multi ani dupa celelalte si ar fi fost normal ca
primele evanghelii sa descrie aceasta intalnire si nu ultima, totusi ea
e mentionata doar de Ioan. Apoi, repetarea de trei ori a intrebarii Lui
Iisus catre Petru daca i-L iubeste, cu cele trei raspunsuri ale lui Petru,
toate arata densitatea de semnificatii pe care le contine capitolul.
Aceasta intalnire are o importanta colosala pentru mine, misterioasa
si enigmatica, pentru ca nu-mi explic cum de apare numai la Ioan.

A patra intrebare: Aveti o explicatie asupra acestui fapt?