Ce avem în comun?

În urmă cu cîteva săptămîni agenţiile internaţionale de presă anunţau vestea tristă că, la 13 mai a.c., marele profesor, istoric şi teolog ortodox american Jaroslav Jan Pelikan a trecut la cele veşnice. După o lungă şi grea suferinţă, cauzată de un cancer pulmonar, pe care a îndurat-o cu multă demnitate şi creştinesc curaj, Pelikan s-a stins din viaţă în locuinţa sa din Hamden, Connecticut, la vîrsta de 82 de ani.

Unanim recunoscut drept cel mai important istoric contemporan al Bisericii, J. Pelikan s-a născut la La nici 23 de ani, obţinea doctoratul la Universitatea din Chicago, ceea ce avea să-i deschidă calea spre o carieră universitară strălucită. A predat timp de peste 50 de ani la mai multe universităţi şi colegii de prestigiu (Valparaiso, Concordia, Chicago, Boston), dar mai ales la Universitatea Yale (1962-1996), unde a devenit decanul Facultăţii de Studii Graduate de Arte şi Ştiinţe (1973-1978).17 decembrie 1923, în Akron, Ohio, într-o familie de origine slovacă.A primit peste 40 de distincţii şi premii, şi un număr impresionant de titluri onorifice, printre care şi acela de "Legendă vie", acordat cu ocazia aniversării a 200 de ani de la fundarea Bibliotecii Congresului american. Iar în 2004 i s-a decernat Premiul John W. Kluge de 1 milion de dolari, echivalentul Premiului Nobel, atribuit ex-aequo lui Pelikan şi filosofului francez, Paul Ricoeur. Pelikan a donat Seminarului Teologic Ortodox "Sf. Vladimir" suma ce i-a revenit.
Eram probabil luteranul care cunoşteam cel mai bine Biserica Ortodoxă iar acum sînt ortodoxul care-l cunoaşte probabil cel mai bine pe Luther", ar fi spus Pelikan. (,I was probably the Lutheran who knew most about Orthodox Church, and now I am the Orthodox who probably knows most about Luther.") N-a fost pentru nimeni o surpriză, căci toată lumea ştia că este slavofil şi îi cunoştea simpatia pentru Tradiţia răsăriteană. Era o afecţiune izvorîtă din contactul cu scrierile Sfinţilor Părinţi, din aprofundarea gîndirii lor.putem spune fără teama de a greşi, că viaţa şi activitatea marelui istoric şi teolog ortodox pot fi aşezate sub semnul Pelicanului, adică al lui Hristos, pe care, ca un bun ucenic, Pelikan s-a străduit să-L imite. Cei care vor căuta sensul şi frumuseţea istoriei Tradiţiei creştine, studiindu-i opera dar mai ales monumentala sa lucrare cu acest titlu, aceia vor descoperi că "Tradiţia este credinţa vie a celor morţi", pe cînd "tradiţionalismul este credinţa moartă a celor vii!". Şi din carnea acestor cuvinte, din seva spiritului marelui profesor - asemeni sîngelui de pelican -, se vor hrăni generaţii şi generaţii de creştini, iubitori ai Istoriei Bisericeşti şi ai Patristicii, care vor face ca Tradiţia să rămînă vie. Să nu moară eşuînd în tradiţionalism. Prin ei spiritul marelui teolog şi istoric ortodox va continua să lumineze. Requiescat in pace!
http://www.romlit.ro/istoricul_i_teo...la_cele_venice