Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

Luptele cu propriul trup , cu lumea si cu diavolul sunt specifice crestinului in urcusul sau spre mantuire. Daca am biruit lupta cu gandurile, mai departe nu mai avem probleme. Dar daca lasam gandurile de desfranare sa-si faca loc in inima noastra, ba ne mai si imaginam pacatul, apoi se cheama ca deja am pacatuit cu gandul. Postul si rugaciunea ne pot ajuta mult, dar problema tot nu e rezolvata daca nu luptam cu gandurile.

A aparut un barbat frumos care-ti atrage privirea? In cartea Mantuirea pacatosilor de Agapie Criteanul (referindu-se la femei) suntem povatuiti in felul urmator. Sa nu lasam gandul murdar sa ne patrunda in suflet, ci sa-l inlocuim cu un antidot duhovnicesc. Sa ne inchipuim ca sub pielea aceea catifelata se afla un trup care, in caz ca acum va muri, peste o sapatamana se va imputi asa de tare de nu ne vom mai putea apropia de el. Iar pentru trupul nostru ne putem imagina flacarile iadului.

Sa nu uitam ca diavolul ne poate trimite si ganduri de desfranare. Nu intotdeauna cand ne vine un astfel de gand e chiar al nostru. Diavolul se lupta cu noi si prin propriile noastre ganduri. De aceea, sa luam aminte indiferent daca suntem barbati sau femei.

[Noesisaa]

Asta am impresia ca este pentru calugari, si nu pentru toti, ci pentru cei care chiar nu se pot stapani. Ma intreb unde ar ajunge lumea daca ne-am privi unii pe altii ca pe cadavre, nu ca pe oameni vii.

Antidotul duhovnicesc nu este sa iti imaginezi tot felul de lucruri macabre, ci de a lucra la a trece de la eros la agape, idealul dragostei crestine, adica de a ajunge la nivelul in care privesti oamenii cu dragoste frateasca. Nu-i usor, dar nu vad cum sa ajungi la agape vazand cadavre in jurul tau.

[Doriana]

Am auzit un sfat pentru asemenea situatii: Daca te simti atras de femeile de pe strada imagineaza-ti ca sunt surorile sau mama ta. Astfel iti va dispare orice gand. Cred ca e mai frumos decat sa ne imaginam cadavre.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de antoniap

Luptele cu propriul trup , cu lumea si cu diavolul sunt specifice crestinului in urcusul sau spre mantuire. Daca am biruit lupta cu gandurile, mai departe nu mai avem probleme. Dar daca lasam gandurile de desfranare sa-si faca loc in inima noastra, ba ne mai si imaginam pacatul, apoi se cheama ca deja am pacatuit cu gandul. Postul si rugaciunea ne pot ajuta mult, dar problema tot nu e rezolvata daca nu luptam cu gandurile.

A aparut un barbat frumos care-ti atrage privirea? In cartea Mantuirea pacatosilor de Agapie Criteanul (referindu-se la femei) suntem povatuiti in felul urmator. Sa nu lasam gandul murdar sa ne patrunda in suflet, ci sa-l inlocuim cu un antidot duhovnicesc. Sa ne inchipuim ca sub pielea aceea catifelata se afla un trup care, in caz ca acum va muri, peste o sapatamana se va imputi asa de tare de nu ne vom mai putea apropia de el. Iar pentru trupul nostru ne putem imagina flacarile iadului.

Sa nu uitam ca diavolul ne poate trimite si ganduri de desfranare. Nu intotdeauna cand ne vine un astfel de gand e chiar al nostru. Diavolul se lupta cu noi si prin propriile noastre ganduri. De aceea, sa luam aminte indiferent daca suntem barbati sau femei.

Frumos spus...

Doamne ajuta!

[sophia]

Corect.
Sa nu chinuim pe altul pentru slabiciunea noastra si sa-i cerem sa se acopere ea/el sau sa mai faca mai stiu eu ce impotriva vointei sale.
Sa respectam oamenii asa cum sunt, cu imbracaminte si dorinti in limita normalului, indiferent daca e vorba de femei sau barbati.

[costel]

În prealabil postat de sophia

Corect.
Sa nu chinuim pe altul pentru slabiciunea noastra si sa-i cerem sa se acopere ea/el sau sa mai faca mai stiu eu ce impotriva vointei sale.
Sa respectam oamenii asa cum sunt, cu imbracaminte si dorinti in limita normalului, indiferent daca e vorba de femei sau barbati.

Omului ii este mai usor sa spuna ca patimeste cand aproapele i se arata. Insa, pierde din vedere ca un om care nu are mintea curatita, patimeste si in absenta acestuia.