Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[glykys]

În prealabil postat de Fani71

Sigur, sigur, care s-au pocait. Dar ideea era ca dupa teoria asta a transmiterii parca le iei si sansa sa se pocaiasca. Cel putin asa suna.

Nu le iei sansa de a se pocai, in niciun caz. Doar ca ... le ingreunezi lupta si viata!

[AndruscaCIM]

Vad ca nimanui nu ii convine acest concept de predare a bagajului genetic negativ, insa nu am niciun dubiu ca nimeni nu ar avea ceva de obiectat referitor la faptul ca atunci cand exista un preot/calugar/unchi in neam care si-a petrecut viata in rugaciune si a murit linistit prevestindu-si sfarsitul cu cateva zile inainte...nu il deranjeaza deloc.

Oare exista acest sentiment de revolta pentru ca nu ne cunoastem neamul, sau pur si simplu pentru ca nu suntem de acord cu aceasta afirmatie?

Mie mi se pare foarte obiectiv acest concept de transmitere a bagajului genetic, dar mai mult decat atat...pe langa inclinatia spre anumite afectiuni mostenita de la parinti, trasaturi de caracter si trasaturi fizice, sa mostenim intr-o oarecare masura si structura lor sufleteasca. Cred ca parintii mai duri, mai insensibili, mai deloc religiosi...transmit aceste caracteristici sau lipsuri si copiilor lor. Mi se pare explicabil faptul ca unii indivizi nu au respect pentru viata, nu le tresare niciun muschi atunci chinuie animale, cand trec cu masina peste ele, cand devin violenti sau cand nu manifesta nicio latura religioasa...pentru ca toate acestea pot fi explicate de ce au transmis parintii.

Desi fiecare individ e original si vine cu ceva al lui, el este totusi in mare parte conturat prin ceea ce mosteneste de la parinti....cel putin eu constat acest lucru in ceea ce ma priveste, si sunt foarte mandra de acest lucru.

Nu cred ca mostenim pacate si blesteme, dar in schimb cred ca avem de luptat uneori cu anumite inclinatii...si cred ca asta consecinta stilului de viata adoptat de parinti, bunici de fapt.

[Noesisaa]

Nu de mult am citit despre un tanar de 27 de ani din Vatra Dornei care s-a sinucis. Tatal lui s-a sinucis si el acum multi ani. Bagaj genetic negativ? Adica ii era scris in frunte sa se sinucida? Ce fel de pedeapsa a lui Dumnezeu ar fi asta -- adica familia sa fie pedepsita intr--un asa fel incat sa isi piarda sansa de mantuire? Sau mai curand, avand exemplul tatalui, tanarul a pastrat in minte ideea ca sinuciderea este o solutie viabila daca se aduna prea multe probleme (se pare ca mama ii murise cu putin timp in urma, prietena il parasise, fusese mutat disciplinar la o alta unitate...), cumva raul produs de tata nu s-a vindecat in inima fiului, nu s-a apropiat de Dumnezeu, nu a incercat sa capete incredere in Dumnezeu...Ma gadesc ca daca se apropia de Dumnezeu nu ar fi facut un asemenea gest.

[glykys]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Vad ca nimanui nu ii convine acest concept de predare a bagajului genetic negativ, insa nu am niciun dubiu ca nimeni nu ar avea ceva de obiectat referitor la faptul ca atunci cand exista un preot/calugar/unchi in neam care si-a petrecut viata in rugaciune si a murit linistit prevestindu-si sfarsitul cu cateva zile inainte...nu il deranjeaza deloc.

Oare exista acest sentiment de revolta pentru ca nu ne cunoastem neamul, sau pur si simplu pentru ca nu suntem de acord cu aceasta afirmatie?

Mie mi se pare foarte obiectiv acest concept de transmitere a bagajului genetic, dar mai mult decat atat...pe langa inclinatia spre anumite afectiuni mostenita de la parinti, trasaturi de caracter si trasaturi fizice, sa mostenim intr-o oarecare masura si structura lor sufleteasca. Cred ca parintii mai duri, mai insensibili, mai deloc religiosi...transmit aceste caracteristici sau lipsuri si copiilor lor. Mi se pare explicabil faptul ca unii indivizi nu au respect pentru viata, nu le tresare niciun muschi atunci chinuie animale, cand trec cu masina peste ele, cand devin violenti sau cand nu manifesta nicio latura religioasa...pentru ca toate acestea pot fi explicate de ce au transmis parintii.

Desi fiecare individ e original si vine cu ceva al lui, el este totusi in mare parte conturat prin ceea ce mosteneste de la parinti....cel putin eu constat acest lucru in ceea ce ma priveste, si sunt foarte mandra de acest lucru.

Nu cred ca mostenim pacate si blesteme, dar in schimb cred ca avem de luptat uneori cu anumite inclinatii...si cred ca asta consecinta stilului de viata adoptat de parinti, bunici de fapt.

O postare echilibrata si de bun simt, pana la urma. Mi-a venit in minte si pilda aceea din Pateric des folosita in contextul suferintei in iad: calugarul care se stia fara pacate si, totusi, suferea de o boala grea incat spunea ca prefera 3 ore in iad decat inca 1 an pe pamant:

- Doamne, îngerul Domnului, tu care ştii necazurile mele, să mai zac eu un an pe pământ? Nu ştii că o noapte îmi pare un an şi că toate bolile mai cu seamă noaptea sunt grele? Deci cum am să mai rabd eu un an această groaznică boală? Şi pentru ce rabd eu? Că eu ştiu ca om, că m-am silit, de când am venit aici în Sfântul Munte, să fac voia lui Dumnezeu. Şi a zis îngerul Domnului:
- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad şi Dumnezeu te-a găsit pe tine şi voieşte prin osteneala şi suferinţa ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad". Că aşa se întâmplă dacă un călugăr bun îşi face datoria, mulţi din neamul lui se mântuiesc prin el.
Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu răsplăteşte păcatele părinţilor asupra copiilor până la al patrulea neam.
Deci, tu suferi pentru strămoşii tăi. Dar dacă vrei să ieşi şi tu din iad şi ei, să mai zaci un an pe pământ sau trei ceasuri în iad. dar ia seama ce spui, i-a spus îngerul, că în clipa aceasta ţi-am şi luat sufletul!

Evident, si eu m-as bucura foarte tare daca se va gasi cineva in neamul meu care sa ma scoata, prin rugaciunile si nevointa sa, din iad. Tot asa m-as bucura daca as reusi si eu sa fac ceva pentru mantuirea unui suflet. Insa asa suntem noi, oamenii, ca in exemplul acela al lui Fani, cu coaja de ceapa.

[emili76]

nu stiu de unde sa incep....cu un pacat cumplit ce imi apasa sufletul,desi e spovedit si-mi fac dupa putinta canonul.......am facut un avort.......avem o fetita si ne mai dorim un copil.......ma gandesc la pedeapsa divina,dar in acelasi timp si la Mila si puterea si Iubirea lui.....daca cel ce va veni va suferi pt pacatul nostru?daca nu va fi sanatos?

[Fani71]

În prealabil postat de emili76

nu stiu de unde sa incep....cu un pacat cumplit ce imi apasa sufletul,desi e spovedit si-mi fac dupa putinta canonul.......am facut un avort.......avem o fetita si ne mai dorim un copil.......ma gandesc la pedeapsa divina,dar in acelasi timp si la Mila si puterea si Iubirea lui.....daca cel ce va veni va suferi pt pacatul nostru?daca nu va fi sanatos?

Daca l-ai spovedit si faci pocainta, de ce te temi?
Dumnezeu este mare si bun.
Sa va dea Dumnezeu un copil sanatos si numai bucurii.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de glykys

O postare echilibrata si de bun simt, pana la urma. Mi-a venit in minte si pilda aceea din Pateric des folosita in contextul suferintei in iad: calugarul care se stia fara pacate si, totusi, suferea de o boala grea incat spunea ca prefera 3 ore in iad decat inca 1 an pe pamant:

- Doamne, îngerul Domnului, tu care ştii necazurile mele, să mai zac eu un an pe pământ? Nu ştii că o noapte îmi pare un an şi că toate bolile mai cu seamă noaptea sunt grele? Deci cum am să mai rabd eu un an această groaznică boală? Şi pentru ce rabd eu? Că eu ştiu ca om, că m-am silit, de când am venit aici în Sfântul Munte, să fac voia lui Dumnezeu. Şi a zis îngerul Domnului:
- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad şi Dumnezeu te-a găsit pe tine şi voieşte prin osteneala şi suferinţa ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad". Că aşa se întâmplă dacă un călugăr bun îşi face datoria, mulţi din neamul lui se mântuiesc prin el.
Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu răsplăteşte păcatele părinţilor asupra copiilor până la al patrulea neam.
Deci, tu suferi pentru strămoşii tăi. Dar dacă vrei să ieşi şi tu din iad şi ei, să mai zaci un an pe pământ sau trei ceasuri în iad. dar ia seama ce spui, i-a spus îngerul, că în clipa aceasta ţi-am şi luat sufletul!

Evident, si eu m-as bucura foarte tare daca se va gasi cineva in neamul meu care sa ma scoata, prin rugaciunile si nevointa sa, din iad. Tot asa m-as bucura daca as reusi si eu sa fac ceva pentru mantuirea unui suflet. Insa asa suntem noi, oamenii, ca in exemplul acela al lui Fani, cu coaja de ceapa.

Pai nu stiu, am auzit ca de exemplu un preot bun sau un calugar in familie care este bineplacut lui Dumnezeu bineinteles ( ca numai Dumnezeu ii stie)...conteaza mult in evolutia unui neam, si din cate am mai citit pana la al 7-9 lea neam, si chiar nu am auzit pe nimeni sa fie nemultumit de aceasta conceptie, ca si cum nu i-ar pica bine sau nu ar intelege cam cum stau lucrurile.

Nu cred ca ne scot neaparat, sau ca noi am sta linistiti pentru ca vezi Doamne am avut in familie oameni induhovniciti si mari rugatori...dar e cumva legat de ceea ce caracterizeaza un neam, de oamenii din care provii, care au sadit in sufletul copiilor lor credinta in Dumnezeu si moralitatea.

Indiferent de ce face un om pana la urma, ideea e ca totusi credinta in Dumnezeu si pocainta sterg pacatele savarsite de om si il tin aproape de Dumnezeu, pentru ca e clar ca nimeni nu e fara de pacat. In aceste conditii nu mai planeaza totusi contiinte incarcate, pacate, educatia deficitara, lipsa de pocainta, vieti duse fara Dumnezeu sau lipsa de credinta asupra generatiilor viitoare, toate acestea fiind suplinite totusi de o oarecare trezvie, de o relatie mai continua cu Dumnezeu...ceva de genul asta as intelege eu.

Nu ne raportam la ce au facut stramosii nostri si la ce au facut ei, dar totusi putem mai bine intelege cine suntem si de ce suntem intr-un fel sau altul...si constientizam ca si noi vom deveni viitori stramosi care isi vor pune amprenta asupra evolutiei unui neam prin exemplul dat si prin raportarea la Dumnezeu :)

[cristiboss56]

Vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". Aşa s-a întâmplat atunci ca eu însumi să-i duc pe câţiva din aceşti părinţi ce aveau copii cu probleme să-l vadă pe Stareţ. El spunea că acei copii aveau "dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească ordonată, adică să fie calmă, liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie . . .

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de cristiboss56

Vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". Aşa s-a întâmplat atunci ca eu însumi să-i duc pe câţiva din aceşti părinţi ce aveau copii cu probleme să-l vadă pe Stareţ. El spunea că acei copii aveau "dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească ordonată, adică să fie calmă, liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie . . .

Intru totul de acord...asa inteleg si eu repercusiunile asupra noii vieti concepute intr-o anumita stare duhovniceasca.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". Aşa s-a întâmplat atunci ca eu însumi să-i duc pe câţiva din aceşti părinţi ce aveau copii cu probleme să-l vadă pe Stareţ. El spunea că acei copii aveau "dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească ordonată, adică să fie calmă, liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie . . .

Recomand tuturor celor interesaţi , o carte foarte folositoare , ce aduce multe lămuriri la subiectul dezbătut pe acest topic . Cartea se intitulează "Părinţii Duhovnici şi Copiii" şi este semnată de G. Spiliotis şi cuprinde o culegere de texte folositoare . Cartea a apărut la Editura Cartea Ortodoxă - Ed. Egumeniţa. Din cuprins : -INAINTE DE NAŞTERE ; -FRICILE COPIILOR ; - CUPLU CU PROBLEME - COPIL CU PROBLEME ; - RASPLATA BUNEI CREŞTERI ; -COPIII CARE SUNT AFIEROSIŢI LUI DUMNEZEU ; -TRASATURI DE CARACTER MOŞTENITE ; - CASETELE NEÂNREGISTRATE ; -NEMULŢUMIREA PARINŢILOR ; - DESPRE ÎNGERUL PAZITOR ;- DILEMELE MORALE ŞI RUGĂCIUNEA ; JERTFELE PĂRINŢILOR PENTRU VINDECAREA COPIILOR LOR ; - MOARTEA COPIILOR ŞI VOIA LUI DUMNEZEU ; - ADORMIREA ÎNAINTE DE VREME - COPII CU HANDICAP MINTAL ; - COPIII ÎI APARŢIN LUI DUMNEZEU , etc. Este o carte uşor de parcurs , ce aduce multă lumină în mintea sufletul celui ce o citeşte . În rest, părerea mea, este bine să ne ferim de speculaţii fără a ne documenta în prealabil. Doamne ajută şi ne luminează întru ADEVARUL TAU ! Amin