Scoaterea religiei din scoli

[zxcvbnm]

În prealabil postat de antoniap

Asasinii economici si-au facut foarte bine treaba, reusind sa transforme Romania intr-o tara saraca. Filosofia trece prin stomac, si asta e adevarat. Se pare ca cineva isi doreste depopularea Romaniei, altfel cum poti sa explici prabusirea unor domenii in care aveam performante. Multi romani iau drumul strainatatii pentru a-si castiga strictul necesar. Suntem tara mica si incet si sigur trebuie sa observam ca suntem tara sub ocupatie. Daca n-am fost distrusi ca cu forte armate ca si sarbii, s-a gasit ac si pentru cojocul nostru. S-au gasit oameni potriviti dispusi sa faca exact ce li se spune impotriva intereselor acestui popor.

Revenind la cele spirituale, da, cred ca in aceste conditii cine este roman adevarat si crestin va observa cum merg lucrurile si se va gandi in primul rand cum sa-si salveze sufletul in aceste vremuri. Chiar daca-i apuca disperarea pe cei care vor sa renuntam la toate valorile crestine de dragul BANULUI, ca sa-l poata introna mai repede pe Antihrist.

Probabil te referi la genul acela de asasini din “Confesiunile unui asasin economic” de John Perkins.
Într-adevăr, statele dezvoltate subminează economia statelor aflate în dezvoltare, profitând din plin de avansul revoluţiei industriale, care le-a permis să crească într-un an cât alţii în 10, pe vremea când nu existau decretele privitoare la emisiile gazelor cu efect de seră, Protocolul de la Kyoto împotriva gazelor distrugătoare de ozon ...
Da, statele dezvoltate au obligaţia morală să le susţină pe celelalte, ceea ce nu se întâmplă la nivelul mult-aşteptat de cele din urmă.
Sau te referi la asasinii gen moguli – dar asta e altă problemă.

Legat de conspiraţia pentru scăderea populaţiei României, nu-ţi face griji. Există o teorie a “tranziţiei demografice” care postulează (dovedită - pentru sceptici) că, după ce explozia demografică, începută odată cu revoluţia industrială, se va tempera, o ţară va intra în rândul celor dezvoltate, iar natalitatea va scădea în mod firesc.
(http://en.wikipedia.org/wiki/Demographic_transition)

Nu doar în România populaţia scade (dramatic). Ci în toate ţările dezvoltate:
(http://en.wikipedia.org/wiki/List_of..._by_birth_rate)

De principiu: cu cât ţara este mai dezvoltată, natalitatea scade.
În cazul României, la depopulare se adaugă şi emigranţii spre Spania, Italia, Germania şi alte state din cauze economice, preponderent. (Doar în 1990 au emigrat 100.000 de români, iar în 2006 14.200 de români + toţi cei care au plecat fără acte oficiale).

Supravieţuirea în lumea contemporană îmbracă o haină dureroasă - sacrificiul tradiţiei, a dogmelor pentru o viaţă mai bună.
Nu poţi fi deopotrivă excesiv tradiţional şi cetăţean moral al planetei globalizate, al societăţii cosmopolite prezentă (tot mai des) în toate statele.
Lumea a ajuns la stadiul în care pentru supravieţuirea speciei Homo Sapiens pe Terra este strict legată de sacrificiile de natură morală (scăderea natalităţii, vezi modelul chinez), incinerarea morţilor (vezi China), lupta împotriva discriminării (România – [aproape] campioană negativă a UE, preponderent din cauza tradiţiei creştine), evitarea ciocnirii civilizaţiilor (vezi fundamentaliştii islamici şi creştini) şi schimbări în alte multe domenii.

Majoritatea schimbărilor globale necesare se izbesc de reticenţa tradiţiei. (doar un mărunt-mărunt exemplu. Zice românul: de ce să nu vâr jungherul până-n prăsele în jugulara porcină după cum făcea şi bunicul ? e dreptul meu)
Criza mondială prezentă este un preambul la schimbările necesare (şi permanent amânate) pentru perpetuarea speciei.
Ideal: Gândire globală, acţiune locală. Realitate: Gândire globală, reticenţă regională.

Dacă ducem algoritmul până la capăt ar putea să ajungem într-o finalitate cel puţin paradoxală.
Sfârşitul lumii poate să provină nu doar din cauza civilizaţiei umane (exclus apocalipse de genul filmului 2012, desigur), dar mai mult, tocmai din respectarea cu stricteţe a tradiţiilor regionale (religioase) care prin morala lor se constituie bariere în calea soluţiilor globale la problemele globale actuale.

Un român, creştin-ortodox (practicant sau nu), ateu sau agnostic, ar trebui să se gândească pe el însuşi în primul rând ca om, cetăţean al planetei Terra, apoi drept creştin-ortodox.
Să militeze pentru drepturile globale, supravieţuirea speciei şi apoi să-şi respecte tradiţiile.
Pentru că dacă vom ajunge spre finele civilizaţiei umane, planeta neputând să ne mai susţină, nu vom mai avea unde să ne îndeplinim îndatoririle impuse de religie – poate în viaţa de apoi.

Tristeţea lui Dumnezeu privitoare la auto-distrugerea Omului nu se poate exprima în cuvinte, dispariţia copiilor Lui nu neapărat din nerespectarea cuvântului Său, ci, paradoxal, ci respectarea LITERALĂ a cuvântului Său, transmis oamenilor prin diferite limbaje divine.

Dorinta omului de a se sfinti si de a fi un model pentru ceilalti este foarte placuta lui Dumnezeu. Pentru rugaciunile unor astfel de oameni Dumnezeu a facut multe minuni. Numai ca e din ce in ce mai greu sa gasesti astfel de crestini care au darul discernamantului si stiu cand sa spuna ,,da'' si ,,nu''. Mantuirea personala, chiar daca suna egoist, trebuie sa fie prioritara pentru un crestin. De crestini reci si caldicei e plina lumea si chiar si iadul.

Iata am mai gasit cea interesant pe aceasta tema:

Ca Dumnezeu nu este autorul relelor de Sf. Vasile cel Mare

[zxcvbnm]

Am impresia că nu vorbim aceeaşi limbă.
Simt că purtăm un dialog al surzilor.
Astfel că o să adopt un altfel de limbaj, cu ajutorul căruia sper să mă fac mai bine înţeles.


Odată ca niciodată un om murise. Ca orice om, de altfel.
A ajuns în paradis.
Nu se număra printre cei care cereau îndurare – prea puţine dovezi, Doamne, au fost prea puţine, iartă-mă – el fusese credincios, fidel religiei sale, care, ca orice idee religioasă de pe planetă, îi spusese că era singura şi cea mai adevărată dintre religii.
Totuşi el nu a încetat să caute întreaga viaţă Adevărul, nefiind convins de “egocentrismul” religiei pe care o îmbrăţişase.
Privitor la Religie, în esenţă, credea că teologia (teologiile lumii) nu mai păstraseră pentru Dumnezeu decât respectul majusculei, după cum zicea un francez (de origine română, în amurgul gândurilor).
Cuprins de îndoieli a cerut să facă un tur prin lumea de dincolo, căci toată viaţa meditase pe marginea acestei dileme, fără rezultate concrete pe final.
Alături de însoţitor ajunge la zona musulmanilor, printre munţii şi deşerturi, aceştia întindeau covoraşe, se rugau, sortau prudenţi alimentele interzise, dădau rotocoale unei pietre.
Ceva mai încolo un fluviu mare, Gangele; din el scoteau capul câţiva zei cu mai multe braţe, cu trompe de elefant, indieni care se îmbăiau, aduceau ofrande, se rugau.
Printre vulcani şi livezi nemaivăzute o japoneză îngrijea cu dragoste un bonsai, în apropiere alta meşterea la ikebana.
Vizitatorul, ghidat de un sfânt al paradisului, traversează o zonă cu statui de Buddha, printre care câţiva chinezi cântau fericiţi, aprinzând beţigaşe care parfumau împrejurimile.
Mai vizitează câteva locuri ciudate, unde este martor ba la un sacrificiu, ba la confecţionarea unui totem, la scrijelirea semnelor de yin-yang; în unele zone mai stătea oamenii şi degeaba, stăteau aşa pe jos printre măslinii atenieni, mângâindu-se unii pe alţii şi se gândeau ...
Ajung în cele din urmă la o margine de pustiu.
Dar ce este dincolo ? întreabă vizitatorul.
Dealuri, munţi, mări, jungle. Să vorbim în şoaptă, răspunde sfântul ghid.
De ce ? Care să fie motivul oare ?

Păi acolo, undeva, izolaţi cât de bine am reuşit noi, se află locul rezervat ortodocşilor, care sunt convinşi că paradisul este exclusiv al lor şi încercăm să le păstrăm iluzia, PENTRU CA II IUBIM ATAT DE MULT, LA FEL CA PE TOTI LOCATARII NOSTRI, DE ALTFEL.

[cristiboss56]

În prealabil postat de zxcvbnm

Am impresia că nu vorbim aceeaşi limbă.
Simt că purtăm un dialog al surzilor.
Astfel că o să adopt un altfel de limbaj, cu ajutorul căruia sper să mă fac mai bine înţeles.


Odată ca niciodată un om murise. Ca orice om, de altfel.
A ajuns în paradis.
Nu se număra printre cei care cereau îndurare – prea puţine dovezi, Doamne, au fost prea puţine, iartă-mă – el fusese credincios, fidel religiei sale, care, ca orice idee religioasă de pe planetă, îi spusese că era singura şi cea mai adevărată dintre religii.
Totuşi el nu a încetat să caute întreaga viaţă Adevărul, nefiind convins de “egocentrismul” religiei pe care o îmbrăţişase.
Privitor la Religie, în esenţă, credea că teologia (teologiile lumii) nu mai păstraseră pentru Dumnezeu decât respectul majusculei, după cum zicea un francez (de origine română, în amurgul gândurilor).
Cuprins de îndoieli a cerut să facă un tur prin lumea de dincolo, căci toată viaţa meditase pe marginea acestei dileme, fără rezultate concrete pe final.
Alături de însoţitor ajunge la zona musulmanilor, printre munţii şi deşerturi, aceştia întindeau covoraşe, se rugau, sortau prudenţi alimentele interzise, dădau rotocoale unei pietre.
Ceva mai încolo un fluviu mare, Gangele; din el scoteau capul câţiva zei cu mai multe braţe, cu trompe de elefant, indieni care se îmbăiau, aduceau ofrande, se rugau.
Printre vulcani şi livezi nemaivăzute o japoneză îngrijea cu dragoste un bonsai, în apropiere alta meşterea la ikebana.
Vizitatorul, ghidat de un sfânt al paradisului, traversează o zonă cu statui de Buddha, printre care câţiva chinezi cântau fericiţi, aprinzând beţigaşe care parfumau împrejurimile.
Mai vizitează câteva locuri ciudate, unde este martor ba la un sacrificiu, ba la confecţionarea unui totem, la scrijelirea semnelor de yin-yang; în unele zone mai stătea oamenii şi degeaba, stăteau aşa pe jos printre măslinii atenieni, mângâindu-se unii pe alţii şi se gândeau ...
Ajung în cele din urmă la o margine de pustiu.
Dar ce este dincolo ? întreabă vizitatorul.
Dealuri, munţi, mări, jungle. Să vorbim în şoaptă, răspunde sfântul ghid.
De ce ? Care să fie motivul oare ?

Păi acolo, undeva, izolaţi cât de bine am reuşit noi, se află locul rezervat ortodocşilor, care sunt convinşi că paradisul este exclusiv al lor şi încercăm să le păstrăm iluzia, PENTRU CA II IUBIM ATAT DE MULT, LA FEL CA PE TOTI LOCATARII NOSTRI, DE ALTFEL.

Pst ! Să vorbim şi noi încet, din respect pentru grupul tău , ca să-ţi păstrăm iluzia că eşti f. inteligent şi mai ales că deţi "Adevărul" . . .

Maretia Ortodoxiei se dezvaluie in smerenie celor ce sunt dispusi s-o inteleleaga. Dar despre viata in smerenie vorbeste mult mai bine decat as putea vorbi eu filmul Ostrovul.


Ostrovul (Insula)

[zxcvbnm]

În prealabil postat de cristiboss56

Pst ! Să vorbim şi noi încet, din respect pentru grupul tău , ca să-ţi păstrăm iluzia că eşti f. inteligent şi mai ales că deţi "Adevărul" . . .

Îmi pare rău că nu ai prins tâlcul pildei şi nu mă deranjează că eşti ironic.

[cristiboss56]

În prealabil postat de zxcvbnm

Îmi pare rău că nu ai prins tâlcul pildei şi nu mă deranjează că eşti ironic.

Incerc pe cat posibil , sa prind si sa dobandesc ce-mi este de folos si mai ales ceea ce-mi aduce liniste . Pana la urma , tot nu-mi este clar din "pilda " postata de tine , din ce grup faci parte ?

[zxcvbnm]

Din grupul celor care consideră că religia ar trebui să capete caracter opţional în cadrul curriculumului naţional liceal.