Cum sa ne impartim intre om si Dumnezeu in credinta?

[anna21]

Cred ca avem pb. foarte, foarte diferite, Sophia.
Eu ma confrunt in post cu:
- disperare, nemultumire, furie...
- sentimente de neputinta, convingerea ca nu voi fi mantuita, ca totul este degeaba..
- lipsa de ravna in rugaciune
- motivatie scazuta.. in general, abulie, akedie.. (spuneti-i cum vreti.)
- si mandria (bineinteles, intotdeauna prezenta)

[Noesisaa]

Sophia, nu o sa se prea inghesuie lumea sa iti raspunda, vrei detalii ale vietii intime care in general nu se discuta in public.

1. Cat timp alocati bisericii, rugaciunii? In detrimentul odihnei, a vietii de familie?

Merg la biserica duminica dimineata intotdeauna, de sarbatori, dar nu totdeauna si numai daca sunt in RO, cateodata merg vinerea seara la Sf Maslu, din nou, daca sunt in RO. Cat despre rugaciune particulara, din pacate nu mult, sau cel putin nu suficient, cred.

2. Cum considerati sotia, sora, mama, fiica etc. Este curata, sau o pacatoasa prin definitie? In biserica va distantati de acestea, stati separati?

Huh?? Cred ca este chiar erezie sa crezi ca omul, inclusiv femeia, este prin definitie, adica a fost facut, pacatos.

3. Cum faceti cu viata de cuplu? Impuneti postul trupesc? O/il refuzati sub pretextul credintei? Va accepta si este fericit(a)?

Nu sunt casatorita, nu pot sa spun exact. Dar stiu ca postul trupesc, dupa cum spune Sf Apostol Pavel trebuie facut cu buna intelegere intre cei doi, si numai pe o perioada scurta pentru intarirea rugaciunii. Deci daca celalalt nu vrea nici in ruptul capului, asta e. Cred eu.

4. Cum faceti cu postul alimentar? Il impuneti in familie?

Nu cred ca postul in general se poate impune. Dar mama intotdeauna gateste de post cand e post. Impunere sau nu, asta e. :D Si da, tin posturile si aici chiar daca nu sunt acasa.

5. Ce faceti la serviciu, sau intr-o vizita cand postiti? Refuzati?

Depinde de situatie. Daca sunt prieteni buni nu am sa am nici un fel de retinere sa le spun ca nu pot sa mananc anumite lucruri, dar de fapt daca sunt prieteni buni ei vor sti dinainte. Daca sunt invitata la o masa si mi se pune in fata friptura, si toata lumea mananca, si sunt intr-un cerc care nu prea le are cu biserica, ce sa fac, nu am sa las farfuria neatinsa, mi se pare chiar nepoliticos. Si nici nu imi place sa fac parada cu postul mancand aproape ostentativ broccoli si paine. Dar daca pot sa evit, incerc, sau macar sa evit carnea.

6. Ce faceti daca traiti in alte culturi? Ii considerati pe cei din jur eretici, dusmani din cauza religiei/confesiunii? Va impuneti credinta, postul, sarbatorile?

Eu nu pun asa problema. Oamenii sunt oameni, nu vad cum ar putea sa imi displaca cineva doar fiindca aflu ca e musulman, sau ateu sau agnostic. Nu stiu cum ai putea sa iti impui credinta si sarbatorile asupra unor oameni care nu le vor.

7. Ce faceti ca femei mai ales cu treburile casei? Spuneti sotului si copiilor: imi pare rau azi nu spal, nu calc, nu cos, pentru ca e sarbatoare si (eventual) merg la biserica?

Da, cu siguranta.

[sophia]

@Anna21, Noesisaa - eu nu inteleg ce nu intelegeti, respectiv ce anume am cerut legat de viata intima, incat sa nu mi se poata raspunde.
Nu ceream amanunte, ci chestiuni generale, de sentimente.

Am pus aceasta intrebare pentru ca eu nu stiu cum sa ma impart. Dupa judecata voastra severa aici, se pare ca nu fac destul pentru Dumnezeu, pe de alta parte am mereu teama ca pot sa lezez lumea din jur neglijand-o.
Am senzatia ca multora de aici le este f.usor in aceasta privinta si am dorit sa aflu cum reusesc ei.
Sa fiu sincera discutiile astea teoretice de pe forum, cu citate, canoane, etc. au rostul lor, dar asa cum am mai spus, problema cea mai dificila mi se pare sa aplici aceste cerinte si sa te imparti incat sa-i multumesti pe toti, inclusiv pe tine insuti.
M-am mai lovit zilele astea si de un citat pus de Geo, in care se spune ca acei copii conceputi in post vor avea probleme, sau platesc pentru pacatele parintilor.
In plus exista perioade din an, ca acum de ex. cand este o activitate intensa la biserica si atunci cam neglijezi familia.
Sunt niste lucruri delicate pentru ca nerespectand pe sotul/sotia, prietenii, colegii, risti sa ai conflicte, sa produci rupturi, cea mai grava fiind divortul.
Voi spuneti ca trebuie dat totul Lui, trebuie sa ne lepadam de noi si atunci...si de cei din jur?
Sunt surpriza ca nu va puneti asemenea probleme.

Anna21 - poate ca si eu am probleme din cele enumerate de tine, si as mai aduga si altele: oboseala, lipsa de forta si problemele de sanatate din timpul postului, foamea.
Nu ma gandesc la mantuire. Este ceva ce eu nu percep si nu pot stii ce se va intampla dupa moarte. In viata nu vad mantuire, n-are cum sa fie, toti suntem...asa cum suntem.

Si eu ma stradui sa ma organizez sa respect sarbatorile, dar nu intotdeauna reusesc, pentru ca trebuie..timp. Se intampla sa mai calc, sa mai gatesc. Altele nu.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Voi spuneti ca trebuie dat totul Lui, trebuie sa ne lepadam de noi si atunci...si de cei din jur?

De faprt, a-i da totul Lui nu inseamna a neglija aproapele - si in primul rand sotul/sotia si copiii.
Inseamna sa traiesti intreaga viata ca o jerfta, inclusiv cele mai mici gesturi. In toate, chiar facandu-le, sa ii dai intaietate lui Dumnezeu.
Asta este lucrul cel mai greu, mult mai greu, cred, decat sa iti faci un timp separat in zi ca sa te rogi, sa te duci la biserica.

[sophia]

Pai te contrazici singura Fani.
Daca ii dai intaietate Lui in orice gest, normal ca neglijezi omul, aproapele (sotul/sotia), pentru ca tot timpul ii pui pe locul doi, le acorzi mai putin timp si atentie si ganduri si sentimente.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Pai te contrazici singura Fani.
Daca ii dai intaietate Lui in orice gest, normal ca neglijezi omul, aproapele (sotul/sotia), pentru ca tot timpul ii pui pe locul doi, le acorzi mai putin timp si atentie si ganduri si sentimente.

Nu! Este vorba de unul din paradoxurile crestine. Punandu-l pe Dumnezeu inainte, ii iubesti si pe ei mai mult, mai profund, le acorzi mai multa importanta..
Toata credinta crestina este bazata pe paradoxuri: Dumnezeu este unul si trei, Hristos este Dumnezeu si om, Imparatia trebuie sa vina si a venit deja, etc.
O sa mai scriu, acum sunt f obosita.

[elizabeta]

În prealabil postat de sophia

Pai te contrazici singura Fani.
Daca ii dai intaietate Lui in orice gest, normal ca neglijezi omul, aproapele (sotul/sotia), pentru ca tot timpul ii pui pe locul doi, le acorzi mai putin timp si atentie si ganduri si sentimente.

Nu cred ca asta a vrut sa spuna, ci mai degraba faptul ca in gesturile marunte, de fiecare zi, in slujirea umila a celor din jur, de fapt Il slujim pe El.
Eu asa am inteles........si sunt de-acord intru totul.......

[Fani71]

În prealabil postat de elizabeta

Nu cred ca asta a vrut sa spuna, ci mai degraba faptul ca in gesturile marunte, de fiecare zi, in slujirea umila a celor din jur, de fapt Il slujim pe El.
Eu asa am inteles........si sunt de-acord intru totul.......

Da, se poate spune si asa, cred.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

@Anna21, Noesisaa - eu nu inteleg ce nu intelegeti, respectiv ce anume am cerut legat de viata intima, incat sa nu mi se poata raspunde.
Nu ceream amanunte, ci chestiuni generale, de sentimente.

Am pus aceasta intrebare pentru ca eu nu stiu cum sa ma impart. Dupa judecata voastra severa aici, se pare ca nu fac destul pentru Dumnezeu, pe de alta parte am mereu teama ca pot sa lezez lumea din jur neglijand-o.
Am senzatia ca multora de aici le este f.usor in aceasta privinta si am dorit sa aflu cum reusesc ei.
Sa fiu sincera discutiile astea teoretice de pe forum, cu citate, canoane, etc. au rostul lor, dar asa cum am mai spus, problema cea mai dificila mi se pare sa aplici aceste cerinte si sa te imparti incat sa-i multumesti pe toti, inclusiv pe tine insuti.
M-am mai lovit zilele astea si de un citat pus de Geo, in care se spune ca acei copii conceputi in post vor avea probleme, sau platesc pentru pacatele parintilor.
In plus exista perioade din an, ca acum de ex. cand este o activitate intensa la biserica si atunci cam neglijezi familia.
Sunt niste lucruri delicate pentru ca nerespectand pe sotul/sotia, prietenii, colegii, risti sa ai conflicte, sa produci rupturi, cea mai grava fiind divortul.
Voi spuneti ca trebuie dat totul Lui, trebuie sa ne lepadam de noi si atunci...si de cei din jur?
Sunt surpriza ca nu va puneti asemenea probleme.

Nu poti sa-i multumesti pe toti. Uneori cei din jur vor doar sa-si impuna punctul de vedere ca sa se indreptateasca pe ei (de. ex. sunt unii care tin mortis sa ma convinga sa nu tin post, pana la lucruri jenante: sa ma pacaleasca cu o mancare care nu este de post, dar ei sustin ca da..). O ruda ma tot ispitea spunandu-mi "Sunt alte feluri in care poti sa-ti arati credinta, nu tinand post!" Si atat imi repeta asta ca imi venea sa-i strig in fata: "Da, pocaindu-ma pentru avorturi!" ca stiam ca ea avea avorturi nemarturisite (iar eu nu o puteam ierta, ca ma gandeam ca pacatele ei pot sa cada asupra copiilor mei, fiind din familie). Era o ispita f mare, mai mare decat abtinerea de la mancare sau relatii trupesti.

Revenind la multumirea sotului.. sotul meu este ateu, crede in el, in inteligenta, in bani. L-ar face fericit sa ma "converteasca" la credinta lui. Cu adevarat fericit.
Partea cu lipsa relatiilor trupesti in post este o chestiune minora in familia noastra. Faptul ca inca eu pot duce copiii la biserica, eu o consider o minune. La fel, vad ca acum nu se mai impotriveste postului, ba mi-a cumparat multe legume si fructe.. sunt chiar recunoscatoare!
Eu le stiu pe ale mele, dar cred ca nu postul duce la divort.

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

M-am mai lovit zilele astea si de un citat pus de Geo, in care se spune ca acei copii conceputi in post vor avea probleme, sau platesc pentru pacatele parintilor.

Eh, daca ai sta sa te gandesti cati copii sunt de fapt conceputi in post, nu ai mai lua in seama lucrul asta. Stiai de exemplu ca se spune ca cei care se nasc de Craciun pe 25 decembrie sunt oameni pe care Dumnezeu ii ajuta mai mult? Si ce poate sa fie mai frumos decat sa iti sarbatoresti ziua de nastere impreuna cu Mantuitorul? Dar daca esti nascut pe 25 decembrie atunci ai fost conceput de Bunavestire, care intotdeauna cade in Postul Mare. La fel mai toti cei nascuti in decembrie, parte sau toti cei nascuti in ianuarie, cei nascuti in prima jumatate a lui aprilie, etc, etc, etc. Cred ca si eu e posibil sa fi fost conceputa in post, depinde cat de lung a fost postul Sf Apostoli in 1982. Dar nici nu ma intereseaza, fiindca nu conteaza. Dumnezeu mi-a dat nenumarate motive ca sa am sa fiu multumitoare, si nici nu am luat-o pe cai gresite precum par Arsenie Boca spune despre copiii conceputi in post.

Sophia, imi pare tare rau pentru tumultul prin care treci. Cred ca mai mult de flagelezi singura si iti inchipui ca toata lumea e mai buna decat tine. Sa stii ca nu e adevarat. Incearca sa iei faptul ca nu poti sa tii post asa cum ti-ar place tie, tot ca un fel de post, un sacrificiu al tau pentru pace si liniste in familie. Daca reusesti sa eviti cearta si neintelegerea e un lucru grozav, fiindca, cel putin in viata mea, cearta iti da un sentiment ca ti-ai stricat postul de 10 ori mai mare decat o bucatica de carne luata la o ocazie la ziua unei colege. Si mai ales, incearca sa nu te mai certi pe tine insati atata.