post/ copii

[Fani71]

În prealabil postat de lore86

vreau sa-ti spun povestea unui om caruia i-a lipsit o doaga :)

m-am casatorit acu(apropape) 7 ani, la o vreme cand nu aveam nici liceul terminat.
dupa trei ani jumate a venit fetita mea. a fost bucurie generala in familie.la 2 luni dupa ea am ramas iar insarcinata. mama cand a auzit s-a schimbat la fata. dupa nasterea baietelului , la alte cateva luni am ramas iar insarcinata. de data asta mama s-anecajit tare mult. asa a venit si al treilea.
situatia materiala:am schimbat vreo 8 locuinte(in 7 ani), am trait dintr-unsg salariu(eu eram la scoala). dar niciodata copiilor nu le-a lipsit nimic:haine au primit din toate partile, iar bani ptr mancare aveam intotdeauna. dupa nasterea celui de-al treilea Dumnezeu si-a revarsat din plin mila:am primit si o locuinta prin anl(chirie modica), m-am angajat si eu.
iar acum trag linia:3 copiii frumosi, o casa, o masina, 2 servicii bune.

dar sincer iti zic, daca as fi sta sa ma gandesc la toate astea de la inceput sigur nu as fi ajuns aici. de ce?simplu:de frica
dar ptr ca m-am lasat in grija Domnului totul a mers struna.

asa ca:nadejde! Dumnezeu nu ii lasa de izbeliste pe copiii sai, chiar daca le mai trimite greutati...:)

In Belgia exista un proverb: Un copil se naste cu o paine sub brat.

Felicitari, Lore, povestea ta m-a impresionat. Trebuie curaj si credinta ca sa te casatoresti asa de devreme si sa treci prin atatea greutati cu bine.
Sa va dea Dumnezeu si de aici inainte curaj, bucurie si intelegere - si copii sanatosi si care sa va aduca bucurii.

[costel]

Cred ca de multe ori il punem pe un loc secundar pe Dumnezeu. Daca Moise a lovit cu toiagul in stanca si din ea a izvorat apa, oare nu va putea Dumnezeu sa faca dintr-un pantece neroditor unul roditor? Sigur ca se poate. Numai ca omul trebuie sa I se daruiasca. Noi ne daruim cu jumatati de masura. Adica ne oprim de la mancaruri, dar nu si de la anumite fapte si cuvinte care nu ar trebui sa fie prezente in post. Nu spun sa tineti tot postul, minunat ar fi, spun sa tineti cat puteti, dar sa va daruiti lui Dumnezeu intru totul in acele zile. Si veti vedea ca nu veti ramane fara daruri din partea Sa.

[blueyesa82]

Va multumesc pentru mesajele si mai ales povestile voastre de viata....datorita voua incep sa prind curaj , stiu foarte bine ca aveti dreptate, sotul imi spunea adesea pana sa ma hotarasc si eu la un copilas, ca-l suparam pe Dumnezeu si ca El ne va pedepsi daca tot sustin sus si tare ca nu vreau copii, ca n-am cu ce-i creste, ca nu ma simt capabila (ca habar n-am cum se creste un copil, de asta mi se pare si atat de greu), pentru ca multumim Lui Dumnezeu nu murim de foame, suntem pe un nivel mediu.

Si la noi sotul e singurul salariat, eu in ianuarie termin studiile la master, dar din pacate slabe sanse sa-mi gasesc ceva de lucru, mai ales in domeniu, ca tot caut de 1 an si mai nimic...avatanjul meu e ca sotul ma intelege si prefera sa ma stie acasa bine, sanatoasa, ca destul umbla el toata ziua pe drumuri si vine acasa frant si are nevoie de liniste si binedispunere in casa...(zice el ca daca as lucra si eu pe oriunde amandoi am fi nervosi, stresati si unde am ajunge), pt el dar si pentru mine, bineinteles, familia e pe primul plan, am trecut prin multe impreuna si simtim ca unul fara altul (si fara dragostea lui Dumnezeu , pe care am simtit-o din plin)n-am putea realiza nimic...(ma incurajeaza adesea cand ma ingrijorez de lipsa unui servici ca nici nu e nevoie acuma pentru ca mai bine ma pregatesc pentru cariera de mamica :))....glumeste adesea pe tema asta)

Stiu 11111111 ca Dumnezeu va avea grija de copil asa cum a avut si de noi si stiu ca n-ar trebui sa-mi fie frica decat de Dumnezeu, dar nu stiu ce se intampla de gandesc asa, probabil ca si parintii mei ma descurajeaza de cate ori aduc vorba de copii, ca nu stiu cat de greu e si ce ma asteapta....si intotdeauna parerea parintilor a contat pt mine

....si adevarat ca pot fi bani cu carul si functii ca degeaba daca nu ai pe cei dragi langa tine.....grijile mele cele mai mari au inceput cu sotul....el face sute de km zilnic si frica sa nu-l pierd m-a facut sa fiu atat de negativista, dar ma rog zi de zi de cand pleaca dimineata de acasa pana seara cand ajunge sa fie bine si sa il aiba Dumnezeu in paza, si seara cand il vad acasa nu stiu cum sa-i multumesc Domnului ca a ajuns bine, sanatos....

lore86 te admir din toata inima pentru curajul si mai ales credinta ta , tare as vrea sa am si eu macar jumatate din puterea ta :) sa fii sanatoasa, si Dumnezeu sa aiba grija de tine si de familia ta....povestea ta iar imi confirma ca sotul are dreptate :), desi nu prea recunosc :) el imi spune adesea ca dupa ce apare copilul Dumnezeu protejeaza si mai mult familia si o ajuta....

offfffff iar m-am intins la vorbe....as putea scrie romane la cate as avea de povestit:) , mai ales ca am dat peste niste persoane (voi) atat de intelegatoare, saritoare, prietenoase , cu care simt ca pot discuta problemele mele, dar , totusi, nu vreau sa va innebunesc :)

va multumesc mult pentru raspunsuri si pentru atentia acordata :), de cand am primit primul raspuns ai pana acum ma simt mult mai linistita, mai putin panicoasa, mai optimista....(n-as fi crezut ca se poate ) si va multumesc pentru asta, experienta voastra de viata ma ajuta foarte mult ...