Despre mandrie

[oni91]

Iti multumesc pentru aceste vorbe, si eu mi-am adus aminte de curand de acest indemn si este adevarat ca daca Dumnezeu ne indeamna sa ne slujim intre noi, atunci cu atat mai mult ar trebui sa-L slujim pe El, insa poate ca ideea de Stapan al omului m-a deranjat, desi stiu si de conceptia ca acest Stapan se comporta ca un Tata...poate ca cel mai greu este sa-mi recunosc ignoranta si micimea fata de maretia lui Dumnezeu...

Ultimele cuvinte ale lui Valeriu Gafencu au fost ""Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul”"

Imi dau seama ca trebuie sa fie groaznica starea de care vorbesti...important e sa nu iti pierzi nadejdea....diavolul nu se va mantui niciodata fiindca s-a ridicat impotriva Stapanului neispitit dar omul in starea cazuta in care se afla dupa pacatul protoparintilor Adam si Eva oricat de rau ar cadea, atata timp cat e in viata se poate mantui...Mantuitorul a zis "de cate ori vei cadea scoala-te si te vei mantui"...deci nu uita..."atunci cand nu mai exista nici o scapare exista intotdeauna una"...cred ca trebuie sa nu uiti ca nu te poti ridica singura din aceasta stare si sa nu contenesti in a cere ajutorul lui Hristos....eu stiu din proprie experienta ca uneori poti cadea atat de rau incat iti lipseste puterea de a mai "vorbi" cu Dumnezeu...de aceea eu te indemn cu cea mai nezdruncinata convingere sa te rogi Maicii Domnului si sa nu contenesti in a ii inalta rugaciuni pana gand starea si raportarea ta nu se schimba...oricat de neimaginat poate parea o sa fie Lumina din nou..ma voi ruga si eu pt tine pt ca orice rugaciune conteaza.....Doamne ajuta!

[iustin10]

oni
Daca nu treci prin cele mai de jos,nu ai cum te ridica apoi.
Daca nu experimentezi pina la ultima limita caderea ,si nu ajungi la sila de tine,nu poti sa ajungi la comoara pocaintei. Acum raul te doare aproape fizic,si il simti ca pe o prezenta acuta,si evidenta in viata ta,in tine chiar. Acum sunt momentele in care psalmistul spune ca am fost aruncat in cele mai de jos,si 'viata mea s-a apropiat de locuinta mortilor'
Este momentul in care ori te accepti asa cum esti si te caesti de raul ce te apasa,ori cazi in deznadejde si in negare,si te pierzi in bratele lumii ,care atat asteapta,cautand uitarea.
Extrage partea cea buna,de fapt,in mijlocul mandriei,tu ai ajuns la smerenie si la pocainta.Caci iti vezi cu ochi limpezi rautatea si nimicnicia.
Acum daca te vei ruga,vei constata ca intelegi cu adevarat acele rugaciuni,pentru ca ele chiar depsre aceasta vorbesc:despre neputinta si pocainta.
Este vremea sa iesi din tine,nu mai ai ce face in casa,iesi ,paraseste cetatea aceasta .
Indreapta-te spre actiune :rugaciune ,biserica,fapte bune,grija fata de ceilalti .Si vei vedea cum caderea ta se va transforma in motorul tau,si smerenia nu te va mai parasi.
'Caci puterea Mea,in slabiciune este facuta desavarista"