Aproapele nostru invizibil

[windorin]

În prealabil postat de eclat_de_lune

daca mergi pe jos de la universitate pana pe la unirii in bucuresti treci pe langa zeci de astfel de cazuri. ce faci atunci? nu ai cum sa ajuti personal pe fiecare.

Priveste'i pe toti mai cu drag si zi in mintea ta: "Doamne, miluieste si mantuieste pe robul tau acesta."
Un gand sau un cuvant fac, uneori, mai mult decat un ban sau o paine.

[eclat_de_lune]

Uitasem raspunsul acesta.

Chiar asa Topcat....ar fi bine sa i reciclam(Doamne fereste) ..ma intreb eu ca prostul gandidu ma la ..ecologie?!

[adam000]

În prealabil postat de none

E bine sa-i cercetam pe cei ce se afla in necazuri si in nevoi elizabeta, daca mergi pe strada si il vezi pe un batran ca are nevoie de ajutor ii intinzi mana si il ajuti, dupa aceea il cercetezi daca nu cumva are nevoie de mancare de o paine ceva ai grija doar la cazul cand unii din ei sunt sub influenta alcoolului sau sunt bolnavi psihici(ma refer aici la epileptici).In rest numai bine

Dar ce, daca sint alcoolici sau bolnavi psihici nu merita ajutati macar cu o paine?
Ei nu sint tot oameni creati de Dumnezeu, ca si noi?

Am mai spus-o odata pe forum, o poveste care m-a impresionat

În prealabil postat de adam000

Am gasit pe un blog al unui domn care pare a fi psihiatru, o poveste care m-a impresionat profund:

http://dulce-mahala.tapirul.net/2008/05/15/titi/

Oare cati dintre noi ne-am pus macar vreo singura data intrebarea cat de ingrozitor de singur, cat de parasit si cat de ne-iubit se poate simti un om ca Titi din aceasta poveste. Cum ne-am simti si ce ne-am dori daca am fi in locul lor? Abea cand vom raspunde la aceste intrebari ne vom putea da seama de masura pacatoseniei noastre manifestata prin nepasare, dezinteres, lipsa de iubire, etc. Dumnezeu ne scoate in cale, tacut, in fiecare zi acesi oameni, iar noi nu-i vedem, nu-i observam, nu ne pasa, nu ne intereseaza, nu ii ajutam, trecem pe langa ei la fel de tacut ca si cand nu ar fi existat. Uneori, mai rau, ii judecam si ne osandim singuri prin judecatile pe care noi le-am facut. Alteori mergem duminica la biserica cu ceva mancare si in drum spre casa ne mandrim in sinea noastra ca mama ce grozavi de credinciosi santem, in timp ce poate trecem chiar in momentul ala, fara macar sa observam, pe linga unul din acesti oameni pe care Dumnezeu ni i-a scos tacut in cale.

În prealabil postat de elizabeta

Atentie! Epilepsia nu este boala psihica...

Elisabeta, nu avem cum sa stim noi care dintre epileptici este bolnav psihic si care este posedat. Un parinte spunea ca pina si parintele Arsenie Boca considera ca e foarte greu uneori sa faca aceasta diferenta.
Pina la urma chiar daca un om ar fi posedat, nu e tot om, nu merita milostenie? Macar o rugaciune?

Cel mai bun sfat este al lui Windorin:

În prealabil postat de windorin

Priveste'i pe toti mai cu drag si zi in mintea ta: "Doamne, miluieste si mantuieste pe robul tau acesta."
Un gand sau un cuvant fac, uneori, mai mult decat un ban sau o paine.

[heaven]

În prealabil postat de Nevrednicul

Chiar asa Topcat....ar fi bine sa i reciclam(Doamne fereste) ..ma intreb eu ca prostul gandidu ma la ..ecologie?!

Nu cred ca a fost atat de cinic,sper...
Probabil se gandea ca biserica sa ii ajute sa isi gaseasca niste joburi cu jumatate de norma in domeniul ecologiei.

Nu e vorba de joburi, e vorba ca exista atitia batrini care dupa pensie nu mai fac nimic, vegeteaza la televizor. In cel mai bun caz sint unii care stau si ii supravegheaza pe nepoti in parcuri unde pe jos sint gramezi de mizerii.
De ce nu organizeaza biserica activitati cu acesti oameni, voluntare pentru cei mai instariti si cu unele beneficii pentru cei mai amariti? Stim bin ca e rusinos sa faci asa ceva si biserica ar putea schimba niste mentalitati.
Dar cum sa schimbe mentalitati cind ea insasi e intr-un adinc marasm de automultumire?

[elizabeta]

În prealabil postat de topcat

Nu e vorba de joburi, e vorba ca exista atitia batrini care dupa pensie nu mai fac nimic, vegeteaza la televizor. In cel mai bun caz sint unii care stau si ii supravegheaza pe nepoti in parcuri unde pe jos sint gramezi de mizerii.
De ce nu organizeaza biserica activitati cu acesti oameni, voluntare pentru cei mai instariti si cu unele beneficii pentru cei mai amariti? Stim bin ca e rusinos sa faci asa ceva si biserica ar putea schimba niste mentalitati.
Dar cum sa schimbe mentalitati cind ea insasi e intr-un adinc marasm de automultumire?

Bine, dar Biserica suntem in primul rand noi, nu?
Nu este deloc rusinos sa-i ajuti pe ceilalti, sau cel putin mie nu mi se pare. Oricine poate avea necazuri la un moment dat.
Iar in ceea ce-i priveste pe pensionari, nu trebuie sa uitam ca au muncit toata viata lor, poate in conditii de care noi nici macar nu avem habar, si in plus poate ca atata pot si ei sa faca, dupa o viata de munca. Sa cresti un nepotel nu e treaba simpla, ma gandesc...

Asadar, daca ai vreo idee de cum i-am putea ajuta realmente pe oamenii mici, invizibili, de langa noi, te ascult cu muuuuult interes.

În prealabil postat de elizabeta

Bine, dar Biserica suntem in primul rand noi, nu?
Nu este deloc rusinos sa-i ajuti pe ceilalti, sau cel putin mie nu mi se pare. Oricine poate avea necazuri la un moment dat.
Iar in ceea ce-i priveste pe pensionari, nu trebuie sa uitam ca au muncit toata viata lor, poate in conditii de care noi nici macar nu avem habar, si in plus poate ca atata pot si ei sa faca, dupa o viata de munca. Sa cresti un nepotel nu e treaba simpla, ma gandesc...

Asadar, daca ai vreo idee de cum i-am putea ajuta realmente pe oamenii mici, invizibili, de langa noi, te ascult cu muuuuult interes.

Cred ca principala problema a pensionarilor este ca nu mai au un scop in viata, ca se simt inutili si biserica ar putea, pentru ca are timpul si resursele necesare, sa se implice. Daca vrea sa faca ceva util.