Despre vesnicia chinurilor iadului

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Lavrentiu

Aceasta discutie imi aduce aminte de ceea ce spunea Parintele Staniloae: suferinta este cu atat mai mare cu cat e conectata la o forta spirituala mai mare. Cu alte cuvinte, suferinta lui Hristos a fost maxima nu din cauza torturilor, ci din cauza faptului ca aceste torturi au fost traite de o Fiinta cu spiritualitate infinita (tot parintele spunea ca suferinta a reverberat pana in adancurile Sfintei Treimi).

Cum omul nu este nici pur material nici pur duhovnicesc, personal inclin sa cred ca chinurile spirituale se mainifesta si prin suferinta fizica, la fel cum torturile lui Hristos au fost resimtite mai ales spiritual.

off topic: Nu torturile l-au facut pe Mantuitor sa sufere cu adevarat, ci trairea in cateva ore a fiecarei morti a fiecarui om care a existat si va exista pe pamantul asta, trairea suferintei pentru fiecare pacat pe care intreaga omenire l-a comis impotriva Lui Dumnezeu. In sase ore de chin, Dumnezeu-Omul ne-a rascumparat pe toti din moarte, oferindu-ne viata ca posibilitate.