asta e deja cliseu, stiu... dar totusi...

[eclat_de_lune]

cred ca o sa ti se dea un raspuns "cliseu": vorbeste cu un duhovnic. sau ca, probabil, esti la o varsta in care astfel de crize existentiale sunt firesti.
Ma aflu si eu cam in aceeasi situatie. si am primit raspunsurile de mai sus. problema e ca nimeni nu o sa iti dea raspunsul pe care vrei sa il auzi si pe care, in fapt, il stii doar tu.

[Aionut]

tocmai asta e problema, am cam trecut de varsta cand e normal sa ai "crize existentiale". acum ar trebui sa stiu ce-i cu mine si cum sa nu fac umbra pamantului degeaba. Duhovnic inca n-am...

[Traditie1]

Nu-ti pune problema viitorului ci a prezentului. Ce vrea Dumnezeu sa faci în momentul de fata, cum ai putea sa-L slujesti mai cu râvna.

Problemele "existentiale" ignora-le, dupa un timp îti vor da pace. Înceteaza sa încerci sa-ti controlezi viata, preda-te lui Dumnezeu. Ava Pimen cel Mare spune ca voia omului e zid de arama între el si Dumnezeu. Si din aceasta voie a omului face parte si tendinta de a ne fundamenta doctrinar. E suficient sa nu adoptam teorii false ca mintea noastra sa fie în starea potrivita pentru ce vrea Dumnezeu sa faca cu noi.

[glykys]

În prealabil postat de Aionut

tocmai asta e problema, am cam trecut de varsta cand e normal sa ai "crize existentiale". acum ar trebui sa stiu ce-i cu mine si cum sa nu fac umbra pamantului degeaba. Duhovnic inca n-am...

Incearca sa te rogi mai mult si sa iti gasesti un duhovnic bun, neaparat! Fa o spovedanie generala, du-te duminicile la Sfanta Liturghie si sigur vei intelege ce ai de facut! Succese!

[windorin]

Ma minunez adesea gandind la faptul ca nu eu am hotarat sa ma nasc.
De asemenea, nici parintii nu hotarasc viata copilului. Adica, mama nu poate ramane insarcinata, copilul poate fi baiat sau fata, destept sau nepriceput, frumos sau mai uratel, sanatos sau bolnavicios, etc. Copilul este o minune ce isi are izvorul existentei si caracteristicile acorate intr'o vointa cu mult superioara omului.

Omul este rodul vointei lui Dumnezeu (in conlucrare cu omul). Iar Domnul nu face nimic fara rost.

Deci un rost mare exista. Noi, crestinii, vedem acest rost in mantuire.
Chiar daca nu vede omul necrestin un rost, aceasta nu inseamna ca el nu exista.
Cu cat se va stradui omul sa se apropie de Dumnezeu, cu atat va intelege mai bine toate Tainele Lumii si ale lui insusi.

[MariS_]

În prealabil postat de eclat_de_lune

cred ca o sa ti se dea un raspuns "cliseu": vorbeste cu un duhovnic. sau ca, probabil, esti la o varsta in care astfel de crize existentiale sunt firesti.
Ma aflu si eu cam in aceeasi situatie. si am primit raspunsurile de mai sus. problema e ca nimeni nu o sa iti dea raspunsul pe care vrei sa il auzi si pe care, in fapt, il stii doar tu.

Vreau s-o "contrazic" pe eclat_de_lune si incerc un raspuns "necliseu".
Nu stiu daca sunt firesti astfel de crize existentiale, cred ca mai degraba
nu, ele arata un suflet ales, interesat de teme mari, nu doar de cele de
suprafata. Te intrebi daca nu cumva ai venit si pentru altceva decat
propria mantuire. Da, eu cred ca da. Eu cred ca fiecare dintre noi are
de savarsit o LUCRARE si ca i s-au dat si talantii pentru a o duce la bun
sfarsit. Acesta lucrare la unii oameni e mai speciala. De exemplu la
profeti, prooroci, apostoli, sfinti, etc., aceasta lucrare are o importanta
deosebita in planul Lui Dumnezeu. Dar lucrarea nu e obligatorie. Omul
are libertatea de a si-o asuma sau nu. Nimeni nu e obligat s-o faca.
Dar facand-o, mantuirea e mult ajutata si rasplata e mai mare.
Cum iti dai seama care e lucrarea ta? Buna intrebare si grea totodata.
Sigur, exista la indemana raspunsul cu duhovnicul. E "cliseu" spune
eclat_de_lune. O sa dau altul "necliseu" (sper). Aionut, fiecare avem
in inima mintii noastre un locsor sfant. E locul pe unde se "uita" Hristos
in tine si "gura" cu care iti vorbeste: e constiinta ta. Dar poate ca e
acoperita de praful cotidian al pacatelor noastre zilnice, si atunci tu
trebuie s-o speli. S-o speli de tina cu lacrimi curate izvorate din inima
ta si atunci, ea, constiinta, iti va "vorbi". Ascult-o bine...

[Aionut]

va multumesc pentru raspunsuri si sugestii :)o sa incerc sa tin cont de ele. pentru inceput voi merge sa ma spovedesc, la un parinte care sper sa-mi ramana duhovnic ( apropo de asta, daca m-am spovedit la un preot, si apoi la altul , care sper sa-mi ramana duhovnic, trebuie sa-i spun si acestuia din urma ce i-am spus la spovedanie primului?). in rest...o sa ma rog ca Dumnezeu sa ma ajute sa-mi gasesc drumul si sa-l urmez cu succes.

[glykys]

În prealabil postat de Aionut

va multumesc pentru raspunsuri si sugestii :)o sa incerc sa tin cont de ele. pentru inceput voi merge sa ma spovedesc, la un parinte care sper sa-mi ramana duhovnic ( apropo de asta, daca m-am spovedit la un preot, si apoi la altul , care sper sa-mi ramana duhovnic, trebuie sa-i spun si acestuia din urma ce i-am spus la spovedanie primului?). in rest...o sa ma rog ca Dumnezeu sa ma ajute sa-mi gasesc drumul si sa-l urmez cu succes.

Mult succes, Aionut! Si eu ma spovedeam pana acum 1 an la ce preot nimeream, pana mi-am facut un singur duhovnic. Acum... pacatele deja marturisite nu ar mai trebui sa fie repetate, pentru ca te-ai spovedit deja, asta ar insemna sa pui la indoiala Sf. Taina a Spovedaniei. Insa este foarte posibil ca noul tau duhovnic sa doreasca sa stie cat mai multe despre tine. Pe mine m-a pus la prima spovedanie sa fac o marturisire generala, ca sa stie de la ce nivel ma ia.
Asta inseamna ca nu ii vei spune si pacatele deja spovedite decat daca iti cere asta. Eventual, il poti intreba tu daca este necesar sa le spui si pe acelea. Sa te ajute Dumnezeu sa ai parte de un duhovnic bun si apropiat sufletului tau!