Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[anna21]

În prealabil postat de lore86

sti povestioara cu Hristos e bun dar nu si prost?
sa sti ca El nu s-a lasat niciodata batjocorit.asa canici noi nu trebuie sa o facem,a fi crestin nu inseamna a fi bataia de joc a celorlalti
dar asta e sfatul unei persoane un pic cam(mult) mandre...

Iisus a fost batjocorit. Chiar si pe cruce.
(Pentru batjocura exista o vama speciala dupa moarte, din cate stiu. Este un pacat urat. Eu cred ca este opusul compasiunii si iubirii, vine din multa iubire de sine. Cine se pune in locul altuia nu poate batjocori).

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Iisus a fost batjocorit. Chiar si pe cruce.
(Pentru batjocura exista o vama speciala dupa moarte, din cate stiu. Este un pacat urat. Eu cred ca este opusul compasiunii si iubirii, vine din multa iubire de sine. Cine se pune in locul altuia nu poate batjocori).

Scuze, dar eu chiar nu inteleg..se vede ca iti place sa fii umilita, insa gandeste-te ca pe undeva poate fi si vina ta.

[lore86]

În prealabil postat de anna21

Iisus a fost batjocorit. Chiar si pe cruce.
(Pentru batjocura exista o vama speciala dupa moarte, din cate stiu. Este un pacat urat. Eu cred ca este opusul compasiunii si iubirii, vine din multa iubire de sine. Cine se pune in locul altuia nu poate batjocori).

Hristos nu s-a lasat batjocorit NICIODATA! Doar cand era pe cruce s-a lasat in mainile paganilor ca sa se implineasca Scripturile.nimeni nu iti cere sa fi la randul atu batjocoritoare ci doar sa iei atitudine.
citeste NT :vei vedea ca Hristos nu batjocorit pe nimeni dar nici nu S-a lasat calcat in picioare de farisei, saduchei s.a

În prealabil postat de anna21

Laur, multumesc pentru mesaj.
Chiar asa incerc sa ma port.. cu drag. Dar il enerveaza! Cred ca tocmai de aceea ma umileste in permanenta. Cred ca-i amintesc de mama lui, pe care el o considera "slaba", sacaitoare etc.. (desi femeia are o dragoste imensa fata de el).
Pentru Andrusca si Metanoia... chiar asta asteapta: sa-i raspund la fel. Nu se supara, dimpotriva, se amuza daca-mi bat si eu joc putin. Pot sa o fac, dar nu-mi place, pentru ca ma gandesc ca voi da socoteala pentru fiecare cuvintel.. si am deja prea multe si prea grele pentru care voi da socoteala.

Dar nu pot lasa lucrurile cum sunt ca fiecare cuvant cu care ma raneste ramane. Nu dispare in aer, ci ramane in mine. Nu sunt in stare sa iert, dar'mite sa uit. Pentru ca-mi face probleme imense.
De ex. imi tot repeta ca nu sunt in stare sa vorbesc engleza. In realitate merg prin strainate decand aveam 20 ani (21 nu e varsta mea reala) si niciodata nu am avut vreun complex legat de engleza mea, indiferent cate greseli faceam. Deci am ceva exercitiu. Dar dupa ce mi-a repetat de multe ori ca ma exprim inadecvat, intai m-am ferit sa mai vorbesc de fata cu el.. pana cand intr-o zi am deschis gura in fata unei vorbitoare native de engleza si asa am ramas.. cu gura deschisa! Mi-au disparut toate cuvintele! Cumva, ironiile lui au dat roade neasteptate.
Sau... ma acuza pe nedrept cand pierde cate ceva. Dar incep sa ma autoconving... da, probabil eu am luat acel obiect, dar unde l-am pus? Si imi amintesc vag ca am facut ceva, dar ce? ... Pana cand el scoate obiectul pierdut din buzunar. Nici scuze nu-si cere. Iar eu o iau razna asumandu-mi vini care nu sunt ale mele!

Si asa mai departe.
Si asta incerc sa fac.. ce vrea Dumnezeu. Dar ce? Ca dragostea lui Hristos eu nu o am!

Aaaa, sau puteti sa va imaginati cum cineva spune: "o sa versi supa", "o sa spargi aia" etc.. Si se intampla in acel moment. Sunt doar exemple, dar este fantastic ce se intampla. Imaginati-va cum cineva spune ca esti bun de nimic, dar in acelasi timp apasa un buton invizibil si te transforma in ce spune: cineva bun de nimic.
Am zis, Dumnezeu vrea sa ma puna la punct un pic, ca prea eram cu nasul pe sus. (In fond mi-am batut si eu joc de altii la vremea mea).
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.

Incearca si cu "satelitul Doamne"
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...telitul+doamne
ca sa gasiti o cale intre inimile voastre.
Si mie imi e cunoscuta situatia, tatal meu mereu facea asa cu mine, acum am depasit-o amandoi cumva. Eu nu cred ca Domnul vrea sa "ne puna la punct" tinandu-ne intr-o stare din asta de frustrare. Frustrarea nu ajuta.
Poate cel mai bine e sa il binecuvintezi in momentul in care te jigneste sau rade de tine (in sinea ta, aratandu-i-L Domnului), si sa fii mai tare la suprafata, cum zice Andrusca.

În prealabil postat de monica.miholca

Incearca si cu "satelitul Doamne"
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...telitul+doamne
ca sa gasiti o cale intre inimile voastre.
Si mie imi e cunoscuta situatia, tatal meu mereu facea asa cu mine, acum am depasit-o amandoi cumva. Eu nu cred ca Domnul vrea sa "ne puna la punct" tinandu-ne intr-o stare din asta de frustrare. Frustrarea nu ajuta.
Poate cel mai bine e sa il binecuvintezi in momentul in care te jigneste sau rade de tine (in sinea ta, aratandu-i-L Domnului), si sa fii mai tare la suprafata, cum zice Andrusca.

Minunat sfat duhovnicesc da aici Pr. Rafail Noica:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...telitul+doamne

[Noiembrie]

Necazul meu este ca mereu cred in binele si frumosul din sufletele unor semeni de-ai mei si mereu ma impiedic in neadevarul din ei si tot cad, incat peste tot port vanatai...Sigur , am reusit sa nu ma mai pedepsesc pe mine, pentru neputintele lor si asta zic eu , tot insemneaza ceva.

În prealabil postat de Noiembrie

Necazul meu este ca mereu cred in binele si frumosul din sufletele unor semeni de-ai mei si mereu ma impiedic in neadevarul din ei si tot cad, incat peste tot port vanatai...Sigur , am reusit sa nu ma mai pedepsesc pe mine, pentru neputintele lor si asta zic eu , tot insemneaza ceva.

Asa sunt si eu, daca te consoleaza cu ceva. :) Dar, stii tot consider ca nu ar trebui sa ne schimbam, lasa sa vedem noi frumosul in ei si sa ii iubim. E un mare lucru asta.

[laurschepsis]

În prealabil postat de anna21

Laur, multumesc pentru mesaj.
Chiar asa incerc sa ma port.. cu drag. Dar il enerveaza! Cred ca tocmai de aceea ma umileste in permanenta. Cred ca-i amintesc de mama lui, pe care el o considera "slaba", sacaitoare etc.. (desi femeia are o dragoste imensa fata de el).
....
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.

Se va schimba si el in bine. Depinde doar de dragostea si de rabdarea ta. Nu uita sa te rogi zilnic pentru el si sa treci cu bucurie prin toate, fie ca sunt bune, fie ca sunt rele.

Nu ai cum sa gresesti daca faci ce ii place Domnului.

Dar, atentie. Cu cat te vei apropia mai mult de El, e posibil sa intampini obsatcole mai mari. Cand el isi va regasi firea (cand vei fi trecut aceasta incercare), din alta parte pot sa apara obstacole si mai mari. Fii bucuroasa ca esti incercata. Si, nu uita ca, daca macar unul din cei doi este curat, prin el (ea) se sfinteste si celalalt.

Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Doamne-ajuta!

În prealabil postat de anna21

Dar nu pot lasa lucrurile cum sunt ca fiecare cuvant cu care ma raneste ramane. Nu dispare in aer, ci ramane in mine. Nu sunt in stare sa iert, dar'mite sa uit. Pentru ca-mi face probleme imense.
De ex. imi tot repeta ca nu sunt in stare sa vorbesc engleza. In realitate merg prin strainate decand aveam 20 ani (21 nu e varsta mea reala) si niciodata nu am avut vreun complex legat de engleza mea, indiferent cate greseli faceam. Deci am ceva exercitiu. Dar dupa ce mi-a repetat de multe ori ca ma exprim inadecvat, intai m-am ferit sa mai vorbesc de fata cu el.. pana cand intr-o zi am deschis gura in fata unei vorbitoare native de engleza si asa am ramas.. cu gura deschisa! Mi-au disparut toate cuvintele! Cumva, ironiile lui au dat roade neasteptate.
Sau... ma acuza pe nedrept cand pierde cate ceva. Dar incep sa ma autoconving... da, probabil eu am luat acel obiect, dar unde l-am pus? Si imi amintesc vag ca am facut ceva, dar ce? ... Pana cand el scoate obiectul pierdut din buzunar. Nici scuze nu-si cere. Iar eu o iau razna asumandu-mi vini care nu sunt ale mele!
Si asa mai departe.
Si asta incerc sa fac.. ce vrea Dumnezeu. Dar ce? Ca dragostea lui Hristos eu nu o am!
Aaaa, sau puteti sa va imaginati cum cineva spune: "o sa versi supa", "o sa spargi aia" etc.. Si se intampla in acel moment. Sunt doar exemple, dar este fantastic ce se intampla. Imaginati-va cum cineva spune ca esti bun de nimic, dar in acelasi timp apasa un buton invizibil si te transforma in ce spune: cineva bun de nimic.
Am zis, Dumnezeu vrea sa ma puna la punct un pic, ca prea eram cu nasul pe sus. (In fond mi-am batut si eu joc de altii la vremea mea).
Dar acum nu sunt sigura, poate gresesc undeva.

Gandurile ca cineva are o putere asupra ta, ca cineva te slabeste sau determina "caderile" tale sunt deseori inselatoare - cu cat le dai mai multa crezare, cu atat primesti mai multe raspunsuri de incurajare in greseala (faze precum: esti sigura ca a spus un cuvant ca sa sugereze nu stiu ce, crezarea ca nu te are la inima etc.). Prin ele, daca le asculti, nu-ti mai asumi vina si astfel incetezi sa te straduiesti sa devii mai buna. Daca tu nu poti ierta momentan si tocmai de asta ai nevoie pentru a-ti obtine linistea in aceasta situatie, inseamna ca esti pe calea binecuvantata a invataturii si grijii lui Dumnezeu pentru tine - a obtine o virtute nu e niciodata usor, deseori te poate aduce in tristeti si deznadajduire, in luni si poate chiar ani de lupta cu tine, insa pentru aceasta exista duhovnici, deci nu te poti pierde nicicum daca ceri ajutorul. Umilirea de sine, zdrobirea inimii sunt incercari grele pentru toti oamenii, dar rezultatele banuiesc ca sunt pe masura.
Doamne ajuta!