Care este scopul vietii?

Dumnezeu ne da si timp de pocainta daca gresim. Important este sa ne vedem greselile si sa incercam o schimbare. Doamne, ajuta-ne sa ne fixam niste scopuri in viata dupa voia Ta!

Cu fiecare fapta a noastra putem face voia lui Dumnezeu sau a celui rau. Un scop bine fixat ne ajuta sa gasim si calea pe care sa mergem pentru a-l atinge. Fiecare e liber sa opteze pentru ceea ce doreste. Numai ca Dumnezeu, e si mai liber sa ne arate inca de pe acum ca El este Stapanul si ca nu facem chiar tot ce vrem noi. Ne da libertatea sa alegem intre bine si rau, dar daca alegem prost, mai si platim. Achitam taxa pentru toate greselile noastre si pentru toate distractiile noastre.

Oameni care au gresit mult, constientizand greselile lor, s-au spovedit, s-au pocait si au dus o viata placuta lui Dumnezeu, devenind chiar sfinti. Iata ca prin pocainta si printr-o viata dupa voia lui Dumnezeu acestia au reusit sa obtina Duh Sfant, asa cum ne invita Insusi Mantuitorul: ,,Luati Duh Sfant!". Chiar Iisus Hristos ne indeamna sa ravnim la ,,darurile cele mai inalte".

[Ana-Maria N]

Scopul vietii cred ca este insasi alegerea binelui sau a raului. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a alege, nu ne-a impus nimic, nu vrea dragoste cu forta. Ne lasa chiar sa invatam din experientele proprii, precum copiii mici carora l-i se spune: ' Nu pune mana, ca frige.', iar dupa ce s-au fript, ei stiu de aici inainte ca nu este bine sa puna mana.

Iata cateva randuri dintr-o carticica:
' Domnul ne da libertatea de a ne lupta impotriva Lui si chiar de a-L izgoni din launtrul nostru, ca sa cunoastem din experienta cat suntem de nefericiti fara El si cat ne este El de trebuinta noua. Da, El ne este mai de trebuinta decat painea, aerul si apa! Domnul ne lasa si libertatea de a gandi ca putem sa dispunem singuri de noi insine, pana ce vom fi biruiti de intamplarile aspre ale vietii si pana ce ne vom vedea prinsi in cursele nevazutului vrasmas, ca sa incetam sa traim cu iluzia ca suntem autonomi, pentru a striga din tot sufletul dupa ajutor la Dumnezeu. Dumnezeu doreste chiar si prin comportarea noastra lipsita de credinta sa ne conduca pana la cunoasterea Lui, precum si prin ingaduirea noastra intr-u slujirea diavolului, spre a ne convinge de existenta lui. Cand exista intr-u noi credinta in Dumnezeu si incredintarea din experienta proprie ca exista iad si diavol, atunci vom cadea mai lesne in genunchi inaintea lui Dumnezeu si cu cainta Il vom chema:'Doamne si Stapanul vietii mele!' Insa, daca nu avem credinta in Creatorul nostru, foarte lesne diavolul ne face slugi oarbe ale lui.' (Arhimandrit Serafim Alexiev)

[tigerAvalo9]

Sa faci bine,sa iubesti si sa fii iubit si mai ales MANTUIREA,lupta pentru MANTUIRE!Asta cred eu.

[Tangun]

Scopul vietii oricarei fiinte umane este gasirea si reintregirea sinelui.

Fiecare om este disfunct prin natura sa, caracterizat de dualitate.
Egiptenii numeau aceste doua parti ale omului ba si ka; grecii - psuche si thumos; israelitii - ruwach si nephesh; persanii - urvan si daena; islamistii - ruh si nafs; hindusii - atman si jiva; chinezii - hun si po; haitienii - gros bon ange si ti bon ange; primii crestini - suflet si spirit iar lista poate continua. Toti aveau un singur scop spiritual - acela de a reuni cele doua parti ale sinelui si a ajunge astfel la unitate.
Din partea stiintei, Freud si Jung au descoperit faptul ca orice om are mintea scindata in doua emisfere - stanga si dreapta. Emisfera stanga tine de partea rationala, constienta, liniara, unde se atribuie inteligenta constienta, vointa, curiozitatea,liberul arbitru.Emisfera dreapta este partea inconstienta unde se stocheaza amintirile, emotiile, simturile, aici se atribuie tot ce inseamna identitate de sine(eu exist, eu sunt etc).

Primi crestinii, cat si multe alte culte religioase, numeau spirit acea parte caracterizata de emisfera stanga, care de fapt este si partea nemuritoare din om, si pe care filozofiile orientale considerau ca se poate reincarna.

Partea dreapta era considerata ca fiind sufletul ce se poate pierde de la o viata la alta. Dupa ce survine moartea omului, prin pierderea sufletului se pierde identitatea de sine, odata cu ea toate amintirile si tot ceea ce a realizat omul in viata.
Partea dreapta, caracterizata de emotie si simtire,dar inconstienta si lipsita de vointa, se separa complet dupa moarte de partea stanga caracterizata de constienta, gandire,ratiune, vointa. In timpul vietii cele doua puteau comunica uneori pentru gasirea echilibrului, dar odata survenita moartea, cele doua parti ale sinelui se scindeaza complet.
De asemenea, partea dreapta, caracteristica sufletului va ramane singura cu toate emotiile si simtirile pe care le-a avut in timpul vietii, traindu-le si simtindu-le la nivel maxim, extrem, fara jumatati de masura.In lipsa gandirii constiente si vointei, ce provenea de la partea stanga,sufletul nu va mai putea fi ignorat si va ramane prins in propria-i traire emotionala avuta in momentul mortii.Daca omul in viata lui a fost impacat si a acordat atentie sufletului ,dupa momentul scindarii va experimenta un vis frumos, sau dimpotriva daca nu, va ramane prins intr-un cosmar infernal de emotii si simtiri negative, ignorate si inabusite in timpul vietii cu ajutorul gandirii constiente.Crestinismul numeste in mod popular acestea doua raiul si iadul.

In toata viata lor, majoritatea oamenilor se zbat intre cele doua parti fara sa le poata integra si sa pastreze astfel integritatea sinelui.Lupta interioara a fiecarui om in parte este mesajul ca sinele lui devine scindat si se imparte in doua; ajutat de ratiune el inabusa si neaga existenta inconstientului, a sufletului , dincolo de pragul mortii separarea devenind fara cale de intoarcere.De multe ori se face o alegere spre o singura cale(in majoritatea cazurilor se alege partea rationala) in detrimentul celeilate.Oamenii isi identifica sinele cu mintea si gandurile lor.Astfel se naste egocentrismul.Astfel si-a cladit omul societatea in care traieste acum.S-a bazat pe un sine fals numit ego.
Scopul vietii este pastrarea integritatii Sinelui.

În prealabil postat de Tangun

Scopul vietii oricarei fiinte umane este gasirea si reintregirea sinelui.

Fiecare om este disfunct prin natura sa, caracterizat de dualitate.
Egiptenii numeau aceste doua parti ale omului ba si ka; grecii - psuche si thumos; israelitii - ruwach si nephesh; persanii - urvan si daena; islamistii - ruh si nafs; hindusii - atman si jiva; chinezii - hun si po; haitienii - gros bon ange si ti bon ange; primii crestini - suflet si spirit iar lista poate continua. Toti aveau un singur scop spiritual - acela de a reuni cele doua parti ale sinelui si a ajunge astfel la unitate.
Din partea stiintei, Freud si Jung au descoperit faptul ca orice om are mintea scindata in doua emisfere - stanga si dreapta. Emisfera stanga tine de partea rationala, constienta, liniara, unde se atribuie inteligenta constienta, vointa, curiozitatea,liberul arbitru.Emisfera dreapta este partea inconstienta unde se stocheaza amintirile, emotiile, simturile, aici se atribuie tot ce inseamna identitate de sine(eu exist, eu sunt etc).

Primi crestinii, cat si multe alte culte religioase, numeau spirit acea parte caracterizata de emisfera stanga, care de fapt este si partea nemuritoare din om, si pe care filozofiile orientale considerau ca se poate reincarna.

Partea dreapta era considerata ca fiind sufletul ce se poate pierde de la o viata la alta. Dupa ce survine moartea omului, prin pierderea sufletului se pierde identitatea de sine, odata cu ea toate amintirile si tot ceea ce a realizat omul in viata.
Partea dreapta, caracterizata de emotie si simtire,dar inconstienta si lipsita de vointa, se separa complet dupa moarte de partea stanga caracterizata de constienta, gandire,ratiune, vointa. In timpul vietii cele doua puteau comunica uneori pentru gasirea echilibrului, dar odata survenita moartea, cele doua parti ale sinelui se scindeaza complet.
De asemenea, partea dreapta, caracteristica sufletului va ramane singura cu toate emotiile si simtirile pe care le-a avut in timpul vietii, traindu-le si simtindu-le la nivel maxim, extrem, fara jumatati de masura.In lipsa gandirii constiente si vointei, ce provenea de la partea stanga,sufletul nu va mai putea fi ignorat si va ramane prins in propria-i traire emotionala avuta in momentul mortii.Daca omul in viata lui a fost impacat si a acordat atentie sufletului ,dupa momentul scindarii va experimenta un vis frumos, sau dimpotriva daca nu, va ramane prins intr-un cosmar infernal de emotii si simtiri negative, ignorate si inabusite in timpul vietii cu ajutorul gandirii constiente.Crestinismul numeste in mod popular acestea doua raiul si iadul.

In toata viata lor, majoritatea oamenilor se zbat intre cele doua parti fara sa le poata integra si sa pastreze astfel integritatea sinelui.Lupta interioara a fiecarui om in parte este mesajul ca sinele lui devine scindat si se imparte in doua; ajutat de ratiune el inabusa si neaga existenta inconstientului, a sufletului , dincolo de pragul mortii separarea devenind fara cale de intoarcere.De multe ori se face o alegere spre o singura cale(in majoritatea cazurilor se alege partea rationala) in detrimentul celeilate.Oamenii isi identifica sinele cu mintea si gandurile lor.Astfel se naste egocentrismul.Astfel si-a cladit omul societatea in care traieste acum.S-a bazat pe un sine fals numit ego.
Scopul vietii este pastrarea integritatii Sinelui.

In pledoaria ta am vazut ca raiul si iadul sunt doar in mintea ta ( in cele doua emisfere, sau doar in una se inghesuie ?!) scopul tau este pastrarea integritatii Sinelui..dar pe Dumnezeu unde l-ai lasat???

[Tangun]

În prealabil postat de Melissa

In pledoaria ta am vazut ca raiul si iadul sunt doar in mintea ta ( in cele doua emisfere, sau doar in una se inghesuie ?!) scopul tau este pastrarea integritatii Sinelui..dar pe Dumnezeu unde l-ai lasat???

Integritatea Sinelui = sufletul inconstient unificat cu lumina constiintei Divine, tocmai desavarsirea omului catre Dumnezeu.
Din punct de vedere al religiei sufletul este confuz si pierdut fara spiritul Divin.

Stiintific s-a demonstrat ca orice fiinta umana e alcatuita din doua parti egale dar opuse, o parte constienta si o parte inconstienta, reprezentate de cele doua emisfere ale creierului, stanga si dreapta.Prin emisfera stanga au loc toate procesele liniare, constiente, rationale, gandirea logica dar lipsite fiind emotiile, amintirile, simtirile. Prin emisfera dreapta au loc procesele care tin de orice emotie, simtire si care intra in sfera inconstientului.

Sine dezintegrat : separarea sufletului inconstient de constiinta Divina si scindarea in doua parti 1.- un suflet pierdut, confuz, blocat ca o fantoma in propriile simtiri si in propria inconstienta; 2.- un spirit constient dar lipsit de identitate de sine care si-a abandonat eul;

[Tangun]

În prealabil postat de Melissa

In pledoaria ta am vazut ca raiul si iadul sunt doar in mintea ta ( in cele doua emisfere, sau doar in una se inghesuie ?!) scopul tau este pastrarea integritatii Sinelui..dar pe Dumnezeu unde l-ai lasat???

Multi oameni nu inteleg ce este ego-ul si de unde vine el, si se pare ca nici tu. Nu inteleg nici ca el se hraneste prin identificare si diferentiere, separare intre oameni.
Ce inseamna o critica adusa altei persoane? Este identificarea cu ego-ul, sinele fals.Prin critica adusa altei persoane sau judecarea ei, se potenteaza sinele fals.Egoul se identifica cu a avea, dar satisfactia pe care i-o procura ceea ce are este relativ superficiala si de scurta durata.Adanc in el ramane ascuns un sentiment de nemultumire, de incomplet, de insuficient. De asemenea, egoul se hraneste cu nevoia de a se simti distinct, special.
De ce egoul are nevoie de a critica pe cineva? Pentru a sustine gandul corespunzator lui eu, egoul are nevoie de gandul opus corespunzator lui "celalalt".Conceptul de "eu" fals nu poate supravietui fara conceptul de "altul".Ceilalti reprezinta in cel mai inalt grad ideea de altcineva, atunci cand ii percep drept dusmani ai mei.Pe scara acestui sablon egoist inconstient, la unul din capete se afla deprinderea imperativa de a critica si/sau de a se plange de ceilalti.
Atunci cand suntem in stapanirea unui astfel de ego, a ne lamenta devine un obicei; ne plangem in special de ceilalti oameni si, desigur, obiceiul este inconstient, ceea ce inseamna ca nu stim ce facem.Aplicarea de etichete mentale negative oamenilor, fie deschis, fie, cel mai adesea, atunci cand le vorbim altora despre ei sau cand doar ne gandim la ei, este in mod frecvet o parte componenta a acestui sablon.
Resentimentul este emotia care insoteste lamentarea si etichetarea in minte a oamenilor si care hraneste mai mult egoul.Nemultumirea, mahnirea fata de ceilalti, de ceea ce fac, de ceea ce spun, este cea mai ascunsa manifestare a propriului ego.


Prin nota critica de care dai dovada, se intelege ca tu inca nu ai reusit sa scapi de ego.Intai scapa de el si apoi vei da lectii oamenilor despre Dumnezeu.

În prealabil postat de Tangun

Multi oameni nu inteleg ce este ego-ul si de unde vine el, si se pare ca nici tu. Nu inteleg nici ca el se hraneste prin identificare si diferentiere, separare intre oameni.
Ce inseamna o critica adusa altei persoane? Este identificarea cu ego-ul, sinele fals.Prin critica adusa altei persoane sau judecarea ei, se potenteaza sinele fals.Egoul se identifica cu a avea, dar satisfactia pe care i-o procura ceea ce are este relativ superficiala si de scurta durata.Adanc in el ramane ascuns un sentiment de nemultumire, de incomplet, de insuficient. De asemenea, egoul se hraneste cu nevoia de a se simti distinct, special.
De ce egoul are nevoie de a critica pe cineva? Pentru a sustine gandul corespunzator lui eu, egoul are nevoie de gandul opus corespunzator lui "celalalt".Conceptul de "eu" fals nu poate supravietui fara conceptul de "altul".Ceilalti reprezinta in cel mai inalt grad ideea de altcineva, atunci cand ii percep drept dusmani ai mei.Pe scara acestui sablon egoist inconstient, la unul din capete se afla deprinderea imperativa de a critica si/sau de a se plange de ceilalti.
Atunci cand suntem in stapanirea unui astfel de ego, a ne lamenta devine un obicei; ne plangem in special de ceilalti oameni si, desigur, obiceiul este inconstient, ceea ce inseamna ca nu stim ce facem.Aplicarea de etichete mentale negative oamenilor, fie deschis, fie, cel mai adesea, atunci cand le vorbim altora despre ei sau cand doar ne gandim la ei, este in mod frecvet o parte componenta a acestui sablon.
Resentimentul este emotia care insoteste lamentarea si etichetarea in minte a oamenilor si care hraneste mai mult egoul.Nemultumirea, mahnirea fata de ceilalti, de ceea ce fac, de ceea ce spun, este cea mai ascunsa manifestare a propriului ego.


Prin nota critica de care dai dovada, se intelege ca tu inca nu ai reusit sa scapi de ego.Intai scapa de el si apoi vei da lectii oamenilor despre Dumnezeu.

Intrebare : ce te-a facut sa imi dai acest mesaj, dupa 2 ore jumate dupa ce mi-ai mai dat unul la aceiasi replica a mea, si sa ma etichetezi mental negativ ,materializand gandurile prin cuvinte "grele"?:-)) Resentimentul? Sa inteleg ca ii era foame ego-ului tau?Si i-ai dat sa pape?

PS- nu te supara pe mine, eu te intrebasem DOAR, unde l-ai lasat pe Dumnezeu!:-)