Tendinta

[Anna]

Sensul vietii e la mintea copiilor. E simplu, fara multa filozofie si toti il cauta...Sensul vietii este acela de a fi fericit. Pana la urma toate spre asta duc. Dar, nu poti gasi sensul vietii pana nu esti viu Asa ca mai intai trebuia sa avem Viata ca sa putem fi fericiti. Hristos a venit sa ne dea Viata. El este Viata. Ceva mai simplu vreti?

[glykys]

În prealabil postat de Anna

Sensul vietii e la mintea copiilor. E simplu, fara multa filozofie si toti il cauta...Sensul vietii este acela de a fi fericit. Pana la urma toate spre asta duc. Dar, nu poti gasi sensul vietii pana nu esti viu Asa ca mai intai trebuia sa avem Viata ca sa putem fi fericiti. Hristos a venit sa ne dea Viata. El este Viata. Ceva mai simplu vreti?

Anna, mi-ai adus aminte de frumoasele ore de filosofie cu sensul vietii. Da, da, fericirea e sensul vietii, asta era definitia, dar sunt multiple cai si multiple intelesuri ale fericirii. Altfel vede un hedonist fericirea si altfel un stoic, altfel un ateu si altfel un crestin... Pana la urma, toate converg intr-acolo, inspre Dumnezeu, dar ne complacem in multe intrebari si uitam esentialul.

Fericirea nu este sensul vietii pentru ca nu exista nici o regula generala ca sa indice acest lucru.

Daca omul ar fi fericit permanent nu ar avea nevoie sa fie activ. Fericirea este o stare scurta de absenta a suferintei, sa faci din fericire un tel in viata e inutil pentru ca nu dureaza decat foarte putin (sa nu se confunde fericirea cu confortul).

Un om prost care nu are capacitatea sa inteleaga multe poate fi foarte fericit in viata sa. Asta nu e deloc ceva de dorit.

[glykys]

În prealabil postat de flegmatic

Fericirea este o stare scurta de absenta a suferintei, sa faci din fericire un tel in viata e inutil pentru ca nu dureaza decat foarte putin (sa nu se confunde fericirea cu confortul).

Un om prost care nu are capacitatea sa inteleaga multe poate fi foarte fericit in viata sa. Asta nu e deloc ceva de dorit.

In primul pasaj este exact, dar exact conceptia filosofilor stoici despre fericire. Poti intelege fericirea si ca mantuire, si stii ca in strofa a doua din "multi ani traiasca" se spune, in varianta laica: "intru credinta si fericire", iar in varianta ... crestina, sa-i zicem: "intru credinta si mantuire"... Si uite asa nu ne intelegem si uite asa ii dam motive lui Topcat sa zica ca nu stim nimic... Te rog sa ma ierti daca te-am suparat, mi-am spus si eu parerea...

[Traditie1]

ASI

În prealabil postat de flegmatic

Fericirea nu este sensul vietii pentru ca nu exista nici o regula generala ca sa indice acest lucru.

Daca omul ar fi fericit permanent nu ar avea nevoie sa fie activ. Fericirea este o stare scurta de absenta a suferintei, sa faci din fericire un tel in viata e inutil pentru ca nu dureaza decat foarte putin (sa nu se confunde fericirea cu confortul).

Un om prost care nu are capacitatea sa inteleaga multe poate fi foarte fericit in viata sa. Asta nu e deloc ceva de dorit.

Ai tendinta de a filozofa abstract si a crede propriile productii. Lucrurile nu sunt asa cum ti se par.

Sensul vietii îl stie Dumnezeu care ne-a creat. E fericirea, dar nu o fericire limitata si trecatoare ci fericirea care vine din plinatatea existentei, din unirea omului cu Dumnezeu.

Cât despre relatia între inteligenta si fericire, cu cât un om este mai inteligent cu atât traieste mai profund si e mai multumit de viata sa, chiaar daca are necazuri. Domnul ne porunceste sa fim inteligenti, nu prosti. Un om limitat în cunostinte (si implicit în capacitatea de întelegere) e limitat si în aspiratii si nu simte dorinta sa cuprinda mai mult, dar nu se poate spune ca e fericit, dimpotriva, sufletul lui e chinuit.

În prealabil postat de Traditie1

ASI

Ai tendinta de a filozofa abstract si a crede propriile productii. Lucrurile nu sunt asa cum ti se par.

Sensul vietii îl stie Dumnezeu care ne-a creat. E fericirea, dar nu o fericire limitata si trecatoare ci fericirea care vine din plinatatea existentei, din unirea omului cu Dumnezeu.

Cât despre relatia între inteligenta si fericire, cu cât un om este mai inteligent cu atât traieste mai profund si e mai multumit de viata sa, chiaar daca are necazuri. Domnul ne porunceste sa fim inteligenti, nu prosti. Un om limitat în cunostinte (si implicit în capacitatea de întelegere) e limitat si în aspiratii si nu simte dorinta sa cuprinda mai mult, dar nu se poate spune ca e fericit, dimpotriva, sufletul lui e chinuit.

Ba lucrurile sunt asa cum mi se par, aparenta si esenta sunt aceiasi.
Daca e o fericire permanenta sigur nu e in viata asta efemera pe care o avem noi.

Relatia dintre inteligenta si fericire e indirect proportionala.
Omul inteligent sufera mai mult din cauza ca poate constientiza mai mult si isi da seama de efemeritatea si neinsemnatatea vietii acesteia.

Omul prost nu e chinuit de probleme majore si traieste viata de pe azi pe maine, similar cu un animal, astfel ca nu sufera la fel de mult.

[Anna]

N-ati inteles ce-am zis? Pentru un crestin, scopul vietii omului este fericirea, iar fericirea e numai Hristos.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de flegmatic

Ba lucrurile sunt asa cum mi se par, aparenta si esenta sunt aceiasi.
Daca e o fericire permanenta sigur nu e in viata asta efemera pe care o avem noi.

Relatia dintre inteligenta si fericire e indirect proportionala.
Omul inteligent sufera mai mult din cauza ca poate constientiza mai mult si isi da seama de efemeritatea si neinsemnatatea vietii acesteia.

Omul prost nu e chinuit de probleme majore si traieste viata de pe azi pe maine, similar cu un animal, astfel ca nu sufera la fel de mult.

Eu gandesc ca un crestin are implicit motive sa fie fericit. Insemnatatea vietii acesteia este foarte importanta si nicidecum de neglijat. Exista doua tipologi de oameni : pesimistii care simt o tristete in suflet indiferent de evenimentele din viata lor, si indivizii optimisti, care apreciaza viata, creatia lui Dumnezeu, frumosul din ea si se bucura din plin de momentele frumoase din viata
Imi este imposibil sa gandesc ca aceasta viata este numai tristete si ca este neinsemnata ...cand pentru mine toate au sens si farmec, am avut si am parte de momente frumoase in fiecare zi si in prostia mea ma bucur de viata ca de un dar si nicidecum ca de o pedeapsa amara! Cu totii avem si momente nu intotdeauna fericite in viata, numai ca e pacat ca sufletul sa nu poata percepe frumosul vietii.

Imi amintesc si acum de intrebarea unui Preot Profesor adresata unei colege " De ce esti atat de trista, de ce nu zambesti, il cunosti pe Hristos, cum poti sa nu simti bucuria?" Pe langa acest profesor " prost" mai exist si eu, alt crestin prost caruia ii place sa vada oameni -crestini care emana buna dispozitie, lumina, bunatate, seninatate...

Cum poti spune ca numai cei prosti se pot bucura in aceasta viata? Ai citit Acatistul de multumire " Slava lui Dumnezeu pentru toate", sa vezi inteligenta si bogatia sufleteasca a omului care poate vedea cat de frumoasa e viata?

[Fani71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Eu gandesc ca un crestin are implicit motive sa fie fericit. Insemnatatea vietii acesteia este foarte importanta si nicidecum de neglijat. Exista doua tipologi de oameni : pesimistii care simt o tristete in suflet indiferent de evenimentele din viata lor, si indivizii optimisti, care apreciaza viata, creatia lui Dumnezeu, frumosul din ea si se bucura din plin de momentele frumoase din viata
Imi este imposibil sa gandesc ca aceasta viata este numai tristete si ca este neinsemnata ...cand pentru mine toate au sens si farmec, am avut si am parte de momente frumoase in fiecare zi si in prostia mea ma bucur de viata ca de un dar si nicidecum ca de o pedeapsa amara! Cu totii avem si momente nu intotdeauna fericite in viata, numai ca e pacat ca sufletul sa nu poata percepe frumosul vietii.

Imi amintesc si acum de intrebarea unui Preot Profesor adresata unei colege " De ce esti atat de trista, de ce nu zambesti, il cunosti pe Hristos, cum poti sa nu simti bucuria?" Pe langa acest profesor " prost" mai exist si eu, alt crestin prost caruia ii place sa vada oameni -crestini care emana buna dispozitie, lumina, bunatate, seninatate...

Cum poti spune ca numai cei prosti se pot bucura in aceasta viata? Ai citit Acatistul de multumire " Slava lui Dumnezeu pentru toate", sa vezi inteligenta si bogatia sufleteasca a omului care poate vedea cat de frumoasa e viata?

.. Da, asa vad si eu lucrurile!
Steinhardt spunea ca bucuria e datoria crestinului. El este un exemplu, desi stim ce viata a avut. Unde a gasit fericirea si libertatea? In inchisoarea comunista, sub un sistem tiranic..
Sunt de acord si cu Traditie cand spune ca este vorba mai ales de fericirea ca rezultat final, insa si pe parcurs, in masura in care participam de aici la imparatia lui Dumnezeu, putem avea parte de ea.
Iar placerea lumeasca, revin, este buna daca este o manifestare intr-un plan a acestei fericiri. Este ca atingerea unei aripi de inger.

Si nu, Traditie, nu am de loc o conceptie legalista despre pacat, nu ai inteles ce vroiam sa spun. Eu spuneam ca in masura in care un lucru este facut 'pasional', adica in uitare de Dumnezeu, este pacat, iar daca este facut cu multumire si pace, neuitand lucrurile cu adevarat importante, este cale spre Dumnezeu.
Noi toti suntem majoritatea in pacat. Nu in sensul legalist, si nu in sensul ca ar trebui sa ne spovedim la fiecare 5 minute ca sa fim 'curati', insa prin credinta si participarea la taine si efortul de a ne indrepta viata catre Dumnezeu ne putem vindeca. Insa cu ajutorul lui Dumnezeu. Duhul sfant este in noi si lucreaza, daca il lasam.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Eu gandesc ca un crestin are implicit motive sa fie fericit. Insemnatatea vietii acesteia este foarte importanta si nicidecum de neglijat. Exista doua tipologi de oameni : pesimistii care simt o tristete in suflet indiferent de evenimentele din viata lor, si indivizii optimisti, care apreciaza viata, creatia lui Dumnezeu, frumosul din ea si se bucura din plin de momentele frumoase din viata

sa fi optimist e sa fi miop, de obicei apare in randul celor care blocheaza gandurile "negative" in mintea lor pentru ca nu vor sa accepte situatia.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Imi este imposibil sa gandesc ca aceasta viata este numai tristete si ca este neinsemnata ...cand pentru mine toate au sens si farmec, am avut si am parte de momente frumoase in fiecare zi si in prostia mea ma bucur de viata ca de un dar si nicidecum ca de o pedeapsa amara! Cu totii avem si momente nu intotdeauna fericite in viata, numai ca e pacat ca sufletul sa nu poata percepe frumosul vietii.

A spus cineva ca suferinta in viata e pedeapsa amara? nicidecum. suferinta are beneficiile ei.
Iar cu fericirea in viata, e irelevanta si foarte scurta.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Imi amintesc si acum de intrebarea unui Preot Profesor adresata unei colege " De ce esti atat de trista, de ce nu zambesti, il cunosti pe Hristos, cum poti sa nu simti bucuria?" Pe langa acest profesor " prost" mai exist si eu, alt crestin prost caruia ii place sa vada oameni -crestini care emana buna dispozitie, lumina, bunatate, seninatate...

Cum poti spune ca numai cei prosti se pot bucura in aceasta viata? Ai citit Acatistul de multumire " Slava lui Dumnezeu pentru toate", sa vezi inteligenta si bogatia sufleteasca a omului care poate vedea cat de frumoasa e viata?

eu fac distinctia intre confort si fericire.
si un animal poate fi fericit, dar este el mai inteligent decat un om?

Cand iti dai seama ca esti in viata? atunci cand suferi, atunci esti constient cel mai mult.