Familia crestina

[Bautar]

Ai foarte mare dreptate marius.
Familia este rasadnita de virtuti si izvor de intarire morala. in sanul ei isi primeste copilul primele indrumari de viata, care ii raman intiparite in suflet pentru totdeauna. Caci, daca temelia bunei cresteri a copilului este dragostea si intelegerea firii sale, lucrul acesta se face mai intai si cel mai bine in familie. Numai parintii au dragoste fata de copiii lor in masura cea mai mare si numai ei au prilej potrivit si indelungat sa inteleaga deplin firea fiecarui copil al lor.

Pentru a-si putea indeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a creste oameni cinstiti in orice privinta, familia crestina trebuie sa se calauzeasca dupa indrumarile morale sanatoase care se gasesc in invatatura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, pastratoarea adevarurilor vesnice.
Eu cred ca insusirile unei familii crestine sunt dragostea si buna invoire dintre soti,curatia,sfintenia si trainicia,adica ce "Dumnezeu a legat omul sa nu desfaca"
Daca gresesc corectati-ma!

[E_my]

Ma bucur tare mult sa vad ca se pune problema familiei crestine..

Am o relatie de 3 ani si jumatate si in general ne luptam sa ne infranam de la relatii trupesti, eu fiind cea care a luat decizia abstinentei..Acum, dupa 2 ani de la aceasta decizie, prietenul meu imi spune ca este absurda ideea mea si ca canoanele bisericii sunt invechite, respectiv imi cere sa ii arat un cuplu care vrea sa se casatoreasca curati

De asemenea, ne certam frecvent pentru ca eu imi doresc o casnicie crestina, cu abstinenta in zilele "interzise", fara utilizarea mijloacelor contraceptive, cat de cat fara un contact direct cu mizeria umana (in ultimii 7 ani nu am avut TV si nu simt nevoia. Daca stau la TV chiar si pt o emisiune buna, inevitabil ma mai uit si la altceva, astfel ca mai bine retez "raul" fara parere de rau, decat sa cad in altele). Imi doresc sa facem milostenie, si avem de unde, sa ne rugam impreuna, sa ne acceptam si sa sporim duhovniceste ambii, etc

Mi-am pus de multe ori intrebarea : cum ar trebui sa arate o familie crestina si unde o voi gasi in societate, ca sa o pot avea exemplu..
Poate impreuna vom reusi sa invatam si sa deslusim oglinda unei familii crestine in societatea de azi..

Am citit din Sfantul Ioan Gura de Aur despre cresterea copiilor si despre familia crestina, dar sunt multe aspecte care nu isi mai au locul in societatea noastra. De asemenea, recent am citit Calauza ortodoxa in societate scrisa de Ioanichie Balan si la fel, sunt cateva aspecte pe care eu nu le mai vad in societatea noastra, in mare parte pentru ca acum nu mai avem "robi" , dar si pentru ca in zilele noastre femeia nu mai este casnica, ci are un serviciu, la fel ca si sotul, deci nu mai are cum sa se ingrijeasca de copii ca si cum ar fi casnica, nu are cum sa fie "cea care imblanzeste" pentru ca nu este mai putin stresata ca sotul ei care "aduce bani in casa"

[lotus31]

În prealabil postat de Bautar

Ai foarte mare dreptate marius.
Familia este rasadnita de virtuti si izvor de intarire morala. in sanul ei isi primeste copilul primele indrumari de viata, care ii raman intiparite in suflet pentru totdeauna. Caci, daca temelia bunei cresteri a copilului este dragostea si intelegerea firii sale, lucrul acesta se face mai intai si cel mai bine in familie. Numai parintii au dragoste fata de copiii lor in masura cea mai mare si numai ei au prilej potrivit si indelungat sa inteleaga deplin firea fiecarui copil al lor.

Pentru a-si putea indeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a creste oameni cinstiti in orice privinta, familia crestina trebuie sa se calauzeasca dupa indrumarile morale sanatoase care se gasesc in invatatura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, pastratoarea adevarurilor vesnice.
Eu cred ca insusirile unei familii crestine sunt dragostea si buna invoire dintre soti,curatia,sfintenia si trainicia,adica ce "Dumnezeu a legat omul sa nu desfaca"
Daca gresesc corectati-ma!

Vorbim de familie...La mine este urmatoarea situatie: parintii mei si-au unit destinele de tineri, dar au facut doar cununia civila. Cea religioasa nu a mai avut loc. Are acest aspect vreo consecinta asupra familiei noastre? Are vreo influenta asupra mea? Eu tin sa spun ca in ultima vreme am tendinta de a ma separa de parintii mei.

[elisei]

Mantuirea celui ce duce viata de familie sta in virtutile de familist.Problema nu este sa facem totul la modul nemaipomenit,ci sa facem tot ce tine de noi.Daca vom reusi asta,n-avem de ce sa ne chinuim cu gandurile.Sigur,nu trebuie nici sa ne lasam pe tanjeala,dar nu trebuie nici sa ne chinuim,ci sa ne incredintam cu totul in voia Domnului.La desavarsire se poate ajunge si pe calea vietii de familie,totul este sa stingem si sa dezradacinam patimile,spre asta sa ne intoarcem toata luarea-aminte.Domnul a inceput in noi lucrarea innoirii duhovnicesti.Credeti si nadajduiti ca Cel care a pus inceput va si desavarsi(vezi Filipeni1,6),daca veti pazi ravna vie si nu va veti lasa de ostenelile potrivite,ravna este lucrare a harului si marturie a faptului ca acest har adasta in noi nedespartit,atata vreme cat este ravna,este si harul Sfantului Duh,El este foc,focul este hranit cu lemne,lemnul duhovnicesc este rugaciunea...Indata ce harul se atinge de inima,ia nastere intoarcerea mintii si a inimii catre Dumnezeu,care-i samanta rugaciunii.Dupa aceea vine petrecerea gandului in cele Dumnezeiesti.Harul lui Dumnezeu intoarce luarea-aminte a mintii si a inimii catre Dumnezeu si o tine acolo,de vreme ce mintea nu sta fara sa lucrare,cand e intoarsa catre Dumnezeu,la Dumnezeu se si gandeste.Ca atare,aducerea-aminte de Dumnezeu este adevarata insotitoare a starii harice...Aducerea-aminte de Dumnezeu nu ramane in nelucrare,ci duce negrasit in starea de vedere duhovniceasca a desavarsirilor Dumnezeiesti si a lucrurilor Dumnezeiesti: a bunatatii,a dreptatii,a purtarii de grija,a rascumpararii,a judecatii si rasplatirii;toate acestea alcatuiesc impreuna lumea Dumnezeiasca,altfel spus taramul duhovnicesc.Cel ravnitor petrece in acest taram si nu iese din el:aceasta este insusirea aparte a ravnei.Vreti sa va pastrati ravna?Sa aveti intotdeauna la indemana lemne duhovnicesti si indata ce veti baga de seama ca focul ravnei slabeste,luati un butuc din lemnele duhovnicesti si puneti-l pe focul duhovnicesc,si totul va merge bine.Din suma tuturor acestor miscari duhovnicesti iese frica lui Dumnezeu-starea evlavioasa inaintea lui Dumnezeu in inima...neincetat dati viata acestei stari,si vii veti fi...de veti face asa,veti fi intodeauna numai in starea omului inviat.Sa multumim Domnului!

[E_my]

Cu adevarat trebuie sa facem toate cate ne sunt in putinta ca sa dobandim aceasta familie crestina, restul "punand Dumnezeu de la Sine".. Fara nadejde, credinta si dragoste, ne indreptam inspre nicaieri..

In cartea Patericul mirenilor scrisa de Danion Vasile sunt date pilde din viata oamneilor obisnuiti, de unde putem deduce cam cum ar trebui sa fie familia crestina in zilele noastre. Va recomand cu caldura sa il cititi, va va folosi..

Doamne ajuta!

[Bautar]

Va multumesc ca ati inceput sa postati pentru acest subiect.
Azi putem vedea cat de expusa si amenintata este coeziunea si armonia in familia crestinai,datorita crizei economice(saracie,somaj,nesiguranta),datorita crizei morale (libertinaj,prostitutie,trafic de copii,divorturi,droguri,).
Pe de alta parte,credinta crestina este intotdeauna un izvor de speranta si putere spirituala care ne ajuta sa biruim greutatile si incercarile vietii.
In fata a tot ce se intampla azi,trebuie sa adancim prin invatatura,prin viata de rugaciune si cultura a sufletului semnificatia sau rostul credintei,a legaturii omului cu Dumnezeu,in organizarea si propasirea familiei crestine.
Familia trebuie privita ca o icoane a Bisericii,ca o icoana a iubirii lui Hristos fata de umanitate,asa cum reiese si din Sfanta Scriptura.

[Bautar]

Omul incepe din copilarie sa descopere taina iubirii si unitatii inlauntru acestei mici biserici ,care este familia.Virtutile cu ,care el va fi deprins de catre parinti:credinta,ascultarea ,buna cuviinta,cumpatarea,harnicia ,cinstea si mila nu sunt decat semne imbucuratoare ale virtutii supreme care este iubirea.
Totdeauna din invatatura primita de la parinti s-a invata respectul fata de aproapele tau si cinstirea fata de cele Sfinte.

[Jamaica]

Buna seara. Am o problema in familie si anume tatal meu este dependent de mama sa. Mereu a fost asa, a refuzat sa isi ia casa si sa traiasca cu familia lui, chiar i-a spus mamei mele ca daca vrea casa separata sa isi ia copii si sa se mute ca el nu o paraseste pe mama lui, iar bunica i-a zis sa se mute ea singura ca nu ii da nepotii . De aici o multime de conflicte. Bunica o barfeste pe mama la toate rudele, cand ea ii face de mancare, spala, calca si tine toata casa, iar rudele ne suna sa ne faca observatie ca nu avem grija de bunica (?)
O alta problema si mai delicata tine de ...igiena, sau mai bine zis de bunul-simt. Bunica ia de pe jos si pune pe masa, scuipa in oala cu mancare, linge lingura si o pune la tacamuri curate, pune canile cu cafea in dulap si multe alte lucruri extrem de scarboase care nu pot fi mentionate. Casa mea e ca o cocina oricat as incerca sa tin ritmul curateniei cu ei.
Tata este la fel ca ea, neglijent din cale afara si nu te poti intelege cu el. Daca foloseste un anumit lucru nu il pune la loc nici daca il rogi, dar data urmatoare cand are nevoie de el tipa si devine agresiv ca noi l-am luat. Este o dezbinare in familie palpabila, iar tensiunea o tai cu cutitul. Tata nu vorbeste cu nimeni inafara de mama lui, daca ii spui ceva nu aude, parca nu existi, iar noi nu putem vorbi nimic cu bunica fara ca el sa sara ca un leu sa o apere fara sa mai conteze pe cine jigneste.

Am incercat sa vorbesc cu bunica sa o fac sa inteleaga ca trebuie sa fim uniti nu sa ne iscodim unul pe altul la rude sau vecini, si sa fie mai atenta la curatenie ca obosesc mereu facand curat dar nu am cu cine discuta, uneori ma enervez cand vad imputiciunea si lipsa de interes si reactionez in consecinta, apoi sare tata si mai avem putin si ne batem. Iar istoria se repeta ciclic.
Tata nu poate lua nicio decizie fara mama lui, si nu tine cont decat de parerea ei. Mama doarme in sufragerie de 15 ani si abia isi vorbesc, oricat incerca in trecut sa comunice cu el si sa il faca sa inteleaga anumite lucruri, intervenea bunica iar el paraliza, nu zice decat da mama.
Cu cat imbatraneste cu atat strange latul si mai tare iar tata nu ii poate zice nimic, il chinuie, il alearga toata ziua pt nevoile ei, il cicaleste iar asta se resimte numai cand incercam sa vorbim noi cu el : tipa nu are rabdare si e suprasolicitat.Doar cand bunica este plecata la tara avem intelegere in casa.

Am nevoie de sfaturi, practice , pt ca am incercat pana acum sa vorbesc cu ei , si sa ignor problema dar nu am avut succes. Cum as putea sa rezolv relatia dintre tata si noi si cea legata de curatenie. Nu mai zic ca deja urasc (toti) barbatii, vad negru in fata ochilor cand o vad pe bunica, si orice imi cere sa o ajut fac cu scarba, astea sunt detalii.

Ce pot sa fac , ca sa imbunatatesc situatia ? Multumesc