Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[windorin]

În prealabil postat de Alexandru08

Mantuirea nu-i ca o stampila,daca nu ai o credinta sanatoasa ci strambata de tot felul de pareri de sine nu te mantuiesti.

Sa nu spui vreodata despre vreun om "nu te mantuiesti". Nu avem nici mintea si nici inima lui Hristos, spre a putea "vedea" lucrurile.

Mult mi'a placut un cuvant care zicea cam asa: "Cand Biserica anatemiza un om pentru invatatura lui, la care nu renunta, nu insemna ca acela este destinat iadului sau diavolului, ci mai ales ca acela nu mai este in Bisrica, in unitatea de duh si credinta, ci este lasat in voia lui Dumnezeu, in mila si pronia Lui."

[Alexandru08]

Departe de mine de ai spune cuiva "nu te mantuiesti".
Dar la fel de rau este a spune cuiva din afara Bisericii ca se mantuieste.
Nu vorbesc de inima omului pe care numai Dumnezeu o stie,numai ca Biserica nu ne invata exceptiile care intr-adevar tin de pronia Lui.
In felul asta nici un ortodox nu stie sigur daca se mantuieste :"tine-ti mintea-n iad si nu deznadajdui"-asta e in duhul ortodox care te poate feri de mandrie,spre deosebire de neoprotestanti care se cred deja mantuiti.
In 1054 cand s-a produs Mare Schizma oare din momentul in care s-a produs nu se mai mantuia Apusul?Pt. ca nu cunoastem noi inimile oamenilor precum Dumnezeu,pt. a fi protejati,Biserica invata ca in afara ei nu este mantuire.
De ce sa impartim noi firul in 7?
Cei care trambiteaza ca si in afara Bisericii se mantuieste cineva,garanteaza ei pt. sufletul acelui om?
Oare nu vor raspunde ei de acel om pe care l-au lasat sa creada ca e pe drumul cel bun?

[windorin]

În prealabil postat de Alexandru08

Cei care trambiteaza ca si in afara Bisericii se mantuieste cineva,garanteaza ei pt. sufletul acelui om?
Oare nu vor raspunde ei de acel om pe care l-au lasat sa creada ca e pe drumul cel bun?

Cel mai bine este a spune, despre cei din afara Bisericii: "Nu stiu ce va fi cu ei, Domnul stie, in grija Lui sunt."

[MariS_]

Se spune ca era un pustnic neintrecut in smerenie si foarte inaintat
duhovniceste. Veneau la el multi tineri sa ia cuvant de folosinta. Si
mai veneau si neortodoxi. Unul din acestia il intreba pe avva daca
el se poate mantui. Si avva raspunde ca da. Dupa plecarea aceluia,
ucenicul care auzise ce raspuns a dat avva, il intreba: Parinte, da
noua ne spuneai ca numai ortodoxii se mantuiesc si acelui crestin
neortodox i-ai spus ca se poate mantui si el. Cum vine asta? Pai,
sa-ti spun: M-am rugat mult la Dumnezeu sa-mi raspunda la asa
problema, ca tare m-a framantat si pe mine. Si intr-o noapte am
avut un vis. Se facea ca un ortodox si un neortodox au ajuns la
poarta Raiului si acolo ii astepta Sfantul Petru. Sfantu' Petru cand
ii vazu se uita in catastif sa vada daca erau scrisi, apoi le spuse
ca are trecut un singur suflet pe ziua aceea. Ortodoxul spuse
atunci: Sfinte Petre, ala nu poate fi decat sufletul meu caci eu
sunt ortodox, cestalalt nu e. Bine, zise Sfantul Petru, totusi ma
duc sa intreb pe Domnul nostru, ca sa nu fac vreo gresala. Si
pleca. Intre timp ortodoxul il apostrofa pe neortodox de ce mai
asteapta, ca raspunsul e evident, el fiind neortodox. Se intoarce
Sfantul Petru si ii spune celui neortodox sa intre. Ortodoxul se
uita cu nedumerire si spune: Sfinte Petre, da cum ramane cu
faptul ca numai ortodoxii se mantuiesc, ca asa ne-au spus cei
mai inaintati. La care Sfantul Petru scoase o stampila aurita si
o aplica pe acel suflet neortodox. No, acuma e ortodox - zise
Sfantul.

[Fani71]

Ce frumos!
Imi aminteste de povestea cu vamesul si fariseul.

[glykys]

Oare cum ar putea cineva sa isi doreasca ca numai el sa se mantuiasca si altii nu?

[MariS_]

Se spune ca talharul cel de-a dreapta Mantuitorului s-a
mantuit nu pentru marea sau dreapta sa credinta, ci
pentru ca atunci cand Mantuitorul ASTEPTA credinta de
la cei AI SAI care se jurasera, tocmai atunci s-a gasit
UNUL SINGUR sa-L MARTURISEASCA!!!

În prealabil postat de glykys

Oare cum ar putea cineva sa isi doreasca ca numai el sa se mantuiasca si altii nu?

apropo de asta, mi-am adus aminte de o povestioara care circula pe mail la un moment dat:

Un om si cainele lui mergeau de-a lungul unui drum. Omul admira imprejurimile,cand deodata isi dadu seama ca nu mai este pe pamant, ci in lumea celor drepti.Isi aduse aminte cum a murit si ca prietenul sau necuvantator murise de cativa ani. Se mira si merse mai departe,gandindu-se unde duce drumul pe care mergea.Dupa putin timp, ajunsera la o stanca alba si inalta ce se intindea pe o parte a drumului. Parea ca este facuta dintr-o marmura foarte fina. La capatul unui deal, stanca era impartita in doua de un arc care stralucea in lumina apusului. Cand ajunse in fata arcului, vazu o poarta imensa, iar strada pe care mergea era facuta din aur.Omul se indrepta spre poarta si in timp ce se apropia vazu un om care statea la un birou in fata intrarii. Cand ajunse destul de aproape ii striga omului:
- "Scuzati-ma, unde ma aflu?"
- "Acesta este Raiul, domnule" raspunse omul de la birou.
- "Wow! Imi puteti da si mie niste apa, va rog?"
- "Bine-nteles. Intrati va rog, si o sa va aduca cineva apa imediat."
Omul de la poarta facu un semn si poarta se deschise.
- "Prietenul meu poate intra si el?" intreba calatorul si arata spre cainele sau.
- "Imi pare rau dle, nu aveti voie cu animale."
Calatorul se gandi o clipa si apoi se intoarse si isi continua drumul pe care mergea impreuna cu cainele sau. Dupa o buna bucata de vreme si dupa ce strabatu o distanta considerabila, ajunse la un drum noroios care ducea spre o ferma, poarta fermei aratand ca si cum nu ar fi fost niciodata inchisa. Nu erau garduri,si cand se apropie vazu inauntru un om sprijinit de un copac, citind o carte.
- "Scuza-ti-ma, aveti putina apa?" intreba calatorul.
- "Da sigur, este o pompa chiar aici, intrati va rog."
- "Dar prietenul meu, poate intra?"
- "Cred ca este un castron langa pompa."
Calatorul intra impreuna cu cainele sau si gasi o pompa veche,de mana,cu un castron langa ea. O umplu, bau pana se satura si apoi o dadu cainelui sau. Dupa aceea, calatorul se indrepta catre omul care citea in continuare o carte langa copac si il intreba: "Cum se numeste acest loc?"
- "Acesta este Raiul", raspunse omul.
- "Hmm, este destul de ciudat, omul de mai inainte mi-a spus,de asemenea,ca acela este Raiul."
- "Ahh, locul acela cu poarta de sidef si drumul pavat cu aur? Acela este Iadul."
- "Si nu va deranjeaza ca se folosesc de numele dvs?"
- "Nuu, ne bucuram ca ei departajeaza oamenii:cei buni de cei care si-ar lasa cel mai bun prieten in urma."

În prealabil postat de MariS_

Se spune ca era un pustnic neintrecut in smerenie si foarte inaintat duhovniceste. Veneau la el multi tineri sa ia cuvant de folosinta. Si mai veneau si neortodocsi. Unul din acestia il intreba pe avva daca el se poate mantui. Si avva raspunde ca da. Dupa plecarea aceluia, ucenicul care auzise ce raspuns a dat avva, il intreba: Parinte, da noua ne spuneai ca numai ortodocsii se mantuiesc si acelui crestin neortodox i-ai spus ca se poate mantui si el. Cum vine asta? Pai, sa-ti spun: M-am rugat mult la Dumnezeu sa-mi raspunda la asa problema, ca tare m-a framantat si pe mine. Si intr-o noapte am avut un vis. Se facea ca un ortodox si un neortodox au ajuns la poarta Raiului si acolo ii astepta Sfantul Petru. Sfantu' Petru cand ii vazu se uita in catastif sa vada daca erau scrisi, apoi le spuse ca are trecut un singur suflet pe ziua aceea. Ortodoxul spuse atunci: Sfinte Petre, ala nu poate fi decat sufletul meu caci eu sunt ortodox, cestalalt nu e. Bine, zise Sfantul Petru, totusi ma duc sa intreb pe Domnul nostru, ca sa nu fac vreo gresala. Si pleca. Intre timp ortodoxul il apostrofa pe neortodox de ce mai asteapta, ca raspunsul e evident, el fiind neortodox. Se intoarce Sfantul Petru si ii spune celui neortodox sa intre. Ortodoxul se uita cu nedumerire si spune: Sfinte Petre, da cum ramane cu faptul ca numai ortodocsii se mantuiesc, ca asa ne-au spus cei mai inaintati. La care Sfantul Petru scoase o stampila aurita si o aplica pe acel suflet neortodox. No, acuma e ortodox - zise Sfantul.

foarte frumoasa povestea si plina de invataminte, pentru cine vrea sa priceapa. Judecata nu este a oamenilor, ci a lui Dumnezeu.