Despre PARINTI

[MarinaAlca]

Va multumesc dragii mei ptr tot!... si cer iertare chiar daca ideile noastre nu au fost mereu la unison...

[Thheo]

Condoleante, Marina.....ma rog la Maica Domnului sa-ti dea multa putere acum in aceste momente....Dumnezeu sa-l ierte pe tatal tau.......

În prealabil postat de MarinaAlca

Dumnezeu sa odihneasca in pace sufletul robului sau Vasile.... unde nu este durere nici intristare, nici suspin... sa ii ierte toate greselile ce le-a facut in aceasta viata plina de patimi... si sa primeasca raspuns bun la Judecata.Dumnezeu sa il ierte!

Dumnezeu să-l odihnească pe robul său Vasile şi să aşeze sufletul lui în loc luminat.

[MarinaAlca]

va multumesc din nou ptr gandurile voastre bune.. chiar daca a fost f dureros, mama este multumita ca la inmormantare totul s-a derulat ff bine si dupa randuiala.. . Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat!

[ory]

Condoleante!,Marina draga,sper sa fie iertat in ceruri,tatal tau,care a gresit,poate,in aceasta viata,ca un om.
...si tatal meu este decedat de 7 ani,si am fost foarte afectata,mai ales pentru faptul ca eu eram departe de casa...dar am venit la inmormantare.
O sa treaca,ai sa vezi,pentru ca totul trece...si noi cu acestea.

[costel]

In lumea de astazi spunem simplu: suntem obositi. De aceea nu mai dam un telefon, nu mai mergem in vizita, nu mai facem daruri, ... uitam si imbratisarile de altadata. E o oboseala nu neaparat fizica, fiindca de asta poti scapa, ci una sufleteasca. Din nefericire cam asa ne raportam la parinti. Iar aceasta raportare este cea a unui om bolnav. Si, ca orice om bolnav, trebuie sa cautam leacuri, caci trebuie sa iesim din neputinta de a iubi, de a imbratisa, de a intampina, de a fi cu celalalt.

[Bautar]

Sincere condoleanate marina si din partea mea.Eu sunt noua si nu am postat des,dar incerc sa fac si eu fata.
Despre parinti putem posta pagini intregi caci sunt lucruri ata de frumoase de vorbit.
Mama este femeia care se oferă lui Dumnezeu şi planurilor Lui; ea este umanitatea consacrată puterii creatoare, "colaboratoarea actului creator". Deplina femeie nu-i decât aceea care este mamă. Aşa cum iubirea este ultimul cuvânt al Legii Noi, la fel maternitatea este ultimul cuvânt al femeii, plinirea şi desăvârşirea ei. Niciodată femeia nu-i atât de aproape de Dumnezeu ca atunci când este mamă; niciodată nu-i rug de iubire, rug al tuturor iubirilor mari şi sacre, ca atunci când este mamă; viaţa însăşi nu se înnoieşte decât atunci când femeia devine mamă. Toate caracterele substanţiale ale
femeii se plinesc prin urmare în mamă.
Fiecare mama este regina pentru fiii ei.
Copiii sunt aureola şi gloria femeii mame; prin ei învinge timpul şi moartea. Aşa se rezumă istoria şi biruinţele unei femei, a unei mame.
Mama este o aşteptare, este o devenire, cea mai sfântă şi preţioasă dintre aşteptările pământului. Aşteptarea ei nu se împlineşte în bărbatul soţ, ci în copil.
<br><a href="http://recadosdaweb.com/pt/anjos/"><img src="http://i509.photobucket.com/albums/s332/kirecado/mensagens/anjos/62.gif" border=0><br><br><img src="http://recadosdaweb.com/logo.gif" border=0>

[ory]

În prealabil postat de costel

In lumea de astazi spunem simplu: suntem obositi. De aceea nu mai dam un telefon, nu mai mergem in vizita, nu mai facem daruri, ... uitam si imbratisarile de altadata. E o oboseala nu neaparat fizica, fiindca de asta poti scapa, ci una sufleteasca. Din nefericire cam asa ne raportam la parinti. Iar aceasta raportare este cea a unui om bolnav. Si, ca orice om bolnav, trebuie sa cautam leacuri, caci trebuie sa iesim din neputinta de a iubi, de a imbratisa, de a intampina, de a fi cu celalalt.

Mare, mare dreptate in cele scrise, gasesc si eu...si sunt asemenea celor bolnavi sufleteste si ma zbat in aceiasi ignoranta si neputinta emotionala .
Nu stiu, nu stiu unde vor ajunge astfel, oamenii, nu stiu unde voi ajunge eu gemand de nepasare in acelasi timp in care am atata nevoie de a darui si primi afectiune. Cu adevarat am obosit, dar, parca toti au obosit si, chiar daca avem tot mai mult timp, el se diminueaza odata cu hazardul launtric la care suntem supusi in asta lume " moderna ".

[elena1971]

Nu stiu de ce marea majoritate a parintilor vor ca macar primul nascut sa fie baiat(cred ca are legatura cu "sa nu piara neamul").La fel gandea si sotul meu inainte sa se nasca primul nostru copil(care este fata).Cand a aflat ca avem fetita a zis "sa-ti traiasca".Cu greu i-am iertat aceea replica dar in timp mi-a demonstrat ca poate sa fie un tata grozav ,atent, grijuliu,iubitor si care are o relatie speciala cu cele doua fete ale noastre (intre timp s-a mai nascut una).Asadar cred ca este minunat sa te bucuri de copilul tau indiferent daca este baiat sau fata si sa-l cresti in credinta lui Dumnezeu.

[speranta1970]

În prealabil postat de Askeladd

Grea e iubirea... imi pare rau pentru cele traite Traditie. Ai desigur dreptate. Faptul simplu ca unii pot sa faca copii nu inseamna ca ar si trebui sau ca se descurca. Am citit o statistica in care zicea ca 60% dintre copii sunt "accidente", facuti fara intentia de a avea un copil.

Nici eu nu am crescut intr-o familie foarte fericita. Se bateau ai mei... inca mai sunt impreuna, dar au un fel de relatie patologica, imatura. Tot ii iubesc, desi nu inteleg de ce. Poate sindromul Stockholm.:D

inteleg de unde vii cu copiii accidente. si ai mei doi copii au fost accidental facuti ( adica nu i-am planuit) daca accident se poate numii miracolul daruit de TATAL din Ceruri. dar imi iubesc copiii foarte mult, ei sint lumea mea, fara ei nu stiu cum as traii viata.

familia cu dragostea ce ne-o poarta ne ridica mult, fara familie , fara dragoste sintem nimic. numai parintii pot daruii dragostea nelimitata asa cum daruieste dragostea lui fata noi Tatal nostru. e bine ca-ti iubesti parintii, si nu are importanta de ce ai iubesti, iubirea pe care o porti pentru ei cu timpul te va face pe tine o persoana mai buna. intelesul cred ca vine cu timpul la fel ca si intelepciunea