Minunile din viata noastra !

[MarinaAlca]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu ştiu dacă este bine să scriem sau să povestim despre minunile care ni se întâmplă(căci acestea se petrec fără dor şi poate mereu)deoarece spunându-le, harul lui Dumnezeu pleacă de la noi.Eu am povestit şi îmi pare tare rău.

Sa nu-ti para rau!!! Harul lui Dumnezeu e dragostea nemarginita pe care El o are ptr noi!
Dumnezeu nu este un batranel capricios cu barba lunga ca omatul, care iti da harul ca pe jucaria preferata iar apoi iti aplica corectia(luandu-ti darul inapoi) doar ptr ca ai indraznit sa marturisesti si altora iubirea Lui.
Eu cred ca mai degraba asta este o superstitie!
Avem nevoie de minuni, in viata de zi cu zi, cateodata nu sunt deajuns cele descrise atat de frumos in carti, .. mult bine ne face sa avem in jurul nostru oameni care sa depuna marturie pentru cat de minunat lucreaza Dumnezeu in viata lor...acestea ne intaresc credinta, ne fac sa nu mai fim atat de sovaitori... de slabi... de "Toma".Eu personal, in momentele de slabiciune(care din pacate sunt prea multe.... prea dese) alerg la cartile cu minunile Sfantului Nectarie, ale parintelui Arsenie Boca...si asta imi da putere sa merg mai departe.
Pe 24 august, o zi de mare incercare in viata mea... Sfantul Nectarie a fost cu mine... l-am simtit.. nu povesti, nu istorie ci REAL, VIU!!! mi-a vorbit prin carti... prin oamenii trimisi pentru a-mi netezi calea.

[MarinaAlca]

"In viata mea nu se intampla minuni ca-s prea pacatos insa exista in viata altora" spune Caminaris....
Draga Mihai, la urma urmei nici unul dintre noi nu este vrednic ptr minunile pe care Dumnezeu le savarseste in viata noastra.
Poate ca tocmai noua, celor mai pacatosi , poate tocmai ptr putina noastra credinta, pentru pasii nostri nesiguri... ne ofera toiagul de sprijin, ptr a ne continua calatoria.

În prealabil postat de MarinaAlca

Sa nu-ti para rau!!! Harul lui Dumnezeu e dragostea nemarginita pe care El o are ptr noi!
Dumnezeu nu este un batranel capricios cu barba lunga ca omatul, care iti da harul ca pe jucaria preferata iar apoi iti aplica corectia(luandu-ti darul inapoi) doar ptr ca ai indraznit sa marturisesti si altora iubirea Lui.
Eu cred ca mai degraba asta este o superstitie!
Avem nevoie de minuni, in viata de zi cu zi, cateodata nu sunt deajuns cele descrise atat de frumos in carti, .. mult bine ne face sa avem in jurul nostru oameni care sa depuna marturie pentru cat de minunat lucreaza Dumnezeu in viata lor...acestea ne intaresc credinta, ne fac sa nu mai fim atat de sovaitori... de slabi... de "Toma".Eu personal, in momentele de slabiciune(care din pacate sunt prea multe.... prea dese) alerg la cartile cu minunile Sfantului Nectarie, ale parintelui Arsenie Boca...si asta imi da putere sa merg mai departe.
Pe 24 august, o zi de mare incercare in viata mea... Sfantul Nectarie a fost cu mine... l-am simtit.. nu povesti, nu istorie ci REAL, VIU!!! mi-a vorbit prin carti... prin oamenii trimisi pentru a-mi netezi calea.

Da Marina ai dreptate avem nevoie de minuni şi ele se întâmplă aproape în fiecare zi cu noi toţi ,numai că noi întunecaţi de atâtea păcate nu prea le vedem.Am poposit pe acest topic căci de ce să nu recunosc mi-ar plăcea foarte mult să spun tuturor câte lucruri minunate mi s-ai întâmplat de când merg pe cale dar, nu le voi spune căci îmi este teamă să nu cad în mândrie deşartă.
Cea mai mare minune însă sunt chiar eu care, dintr-un om rău şi foarte lumesc sunt astăzi ca un însetat care bea într-una din izvorul ortodoxiei şi tot însetată sunt (sper că nu am fost patetică).

Minunile ne insotesc mereu. Tocmai m-a sunat o amica si, printre altele, mi-a spus cum s-a apucat de calcat, punand in functiune si masina de spalat. Cand a terminat de calcat, a verificat masina, caci conductele anuntau printr-un zgomot specific ca apa a fost intrerupta. Masina, insa isi terminase cu bine treaba cu putin inainte ca apa sa fie intrerupta. Coincidenta? Cred ca Dumnezeu ne poarta de grija mai mult decat suntem noi dispusi sa observam.

caminaris = In viata mea nu se intampla minuni ca-s prea pacatos insa exista in viata altora

Nu exista om care sa nu fi avut niciodata parte de o minune in viata lui, ci doar cele pe care nu le-a perceput ca fiind minuni.
Nu exista persoana care sa se roage si sa nu aiba parte de minunea de care are nevoie, indiferent de cat de pacatoasa se crede. Exista doar indoiala ca "nu suntem indeajuns de buni in fata Lui Dumnezeu!" Ceea ce vine din alta... directie!
Minunile primite si povestite la "coltul strazii" ca o lauda nu sunt deloc bine-vazute la Dumnezeu. Dar daca intr-o imprejurare prielnica, de unde se pot trage invataturi, povestim despre acea minune, pentru ca si altii sa creada si sa se roage la Dumnezeu, mie mi se pare a fi chiar in regula. Pentru ca prin noi, cei ce povestim, oamenii care au indoiala in suflet, se pot intari in credinta si astfel pot incepe oricand sa verifice pe propria lor situatie. Pentru ca nu cred ca e cineva pe lumea aceasta care sa nu aiba chiar nimic sa-i ceara Lui Dumnezeu. (Si nu ma refer la castiguri la loto, vile si masini de lux, ci la sanatate, intelepciune, rabdare, pace si buna intelegere, serviciu, casatorie, etc!)

[onyx235]

Si eu am avut parte de o minune de la Dzeu, si prin mijlocirea Parintelui Cleopa si a Macii Sfinte: un om extraordinar, as putea sa ii spun binefacatorul meu, era incoltit de vrasmasi,era pe punctul de a fi data afara de la serviciu, din cauza minciunilor unora. Am rugat pe Domnul sa nu il lase si sa il scape de ei si ce credeti: in plina sedinta, cei care l-au sapat si au mintit impotriva lui, si-au cerut iertare si au recunoscut ca au gresit.

Slavit fie Domnul, intru slava lui!

[rainbow]

Minunea Sfantului Fanurie!

Am aflat dupa Paste ca bunicul meu este bolnav de o forma foarte severa de cancer la plamani. Cuvintele nu pot descrie ce durere in suflet am avut, doctorii nu ii dadeau prea multe sanse si auzisem ca bolnavii care sunt in asa stadiu avansat al bolii mai traiesc putin, boala avanseaza prea repede.
Am aflat de Sfantul Fanurie si m-am rugat sa faca o minune, sa se roage pentru el sa se faca bine. Am citit acatistul Sfantului si am facut acele painici si le-am impartit la saraci. In tot acest timp bunicul meu se lupta cu boala, a trecut prin momente critice si a stat mai mult in spital, au fost clipe in care nu stiam daca mai traieste pana a doua zi, boala fiind foarte agresiva.
De cateva zile am aflat ca se simte mult mai bine, a fost externat si chiar tumorile au inceput sa se retraga! Multumesc din suflet Sfantului Fanurie! Dumnezeu a facut o minune!

Multumesc si Sf Nectarie, Sf Xenia si Maicii Domnului!

[georgiana.gabriela]

As vrea sa va spun si eu despre o minune care s-a intamplat cu un var de-al meu. El nu prea credea in Dumnezeu si nu isi cinstea parintii, desi mama lui il iubeste foarte mult. La un moment dat i-a jicnit foarte tare, iar fratele lui, l-a trimis sa locuiasca singur la vechea lor casa, din alta localitate. Totusi, el a tinut si tine legatura cu mama lui si vorbesc la telefon aproape zilnic. Acum vreo trei zile, a sunat-o si i-a spus ceva inspaimantator:
se pusese in pat sa doarma si a stins becul, probabil a mai stat ceva timp fara sa-l ia somnul, dar l-a apucat deodata o frica inexplicabila. S-a uitat pe perete si a vazut un cap de taur, dar a zis ca era atat de urat, incat tremura de frica. Si venise langa el o ganganie mare si neagra, pe care a omorat-o. A incercat sa se inchine, dar isi simtea mana grea si nu putea s-o ridice, a incercat sa-si faca si cruce cu limba in gura (cum auzisela cineva) dar nu stia cum. Apoi s-a gandit la "sfantul la care se ruga mereu M. (fratele sau)" - este vorba despre Parintele Arsenie - si a disparut imediat capul acela de taur. Dimineata, cand s-a trezit, a gasit langa pat gangania pe care o omorase seara si zicea ca avea picioruse cu copite. Sa ne pazeasca Dumnezeu de asa ceva!

Parintele Arsenie Boca este intr-adevar un sfant, desi necanonizat. Am auzit despre multe minuni de ale lui, si chiar am trait multe, desi poate unora li s-ar parea insignifiante, dar eu tot minuni le consider, pentru ca ne-a scapat din multe, si pe mine, si pe cei din familia mea. Si tatal meu era odata sa moara din cauza ca fusese operat, si i se marise vezica de vreo tri ori cat normalul din cauza excesului de apa neeliminat, era sa se verse urina in sange. Dar s-a rugat la Parintele pentru mijlocire catre Dumnezeu si a scapat.

Doamne ajuta!