parerea BOR fata de o sarcina oprita in evolutie

[cristina2012]

Eu zic sa mai mergeti la inca un medic si la inca un ecograf bun, ca sa fiti cu inima impacata. In cazul in care copilul este mort, biserica nu are nimic impotriva eliminarii sarcinii. Importanta este salvarea mamei. Dupa chiuretaj, timp de 40 de zile nu se intra in biserica, apoi se face o molitva la usa bisericii, femeia este inbisericita. Se poate spovedi, dar, de regula, timp de un an este totusi retinuta de al sf. impartasanie. Aici oricum duhovnicul hotaraste dupa cum este cazul.

Acesta era primul control la ginecolog pentru aceasta sarcina? Ma gandesc sa nu cumva sa fi aparut vreo dereglare a ciclului si sarcina sa fie mult mai mica. In fine, putin probabil, dar nu 100% exculs. Mai mergeti la alt medic si discutati absolut toate probabilitatile.

Aceasta intamplare trista este un exemplu pentru cat de necesar este pentru o femeie care vrea sa faca copii sa isi cunoasca foarte bine ritmurile fertilitatii. Daca stim fara dubiu ca perioada de ovulatie a fost cu 7 saptamani inainte (=sarcina de 9 saptamani pentru ca se calculeaza sarcina de la data ultimei menstruatii), si la dopler si ecograf nu exista batai cardiace, iar ecograful arata o sarcina cu varsta mai mica, nu mai avem de asteptat nici o singura zi. Copilul e mort si trebuie salvata mama si functie ei reproducatoare. Daca copilul sta mort mai mult timp, el intra in putrefactie si riscul septicemiei si al mortii materne este iminent.

Am avut si eu o prietena care a avut o astfel de sarcina. Si a asteptat vreo 2 saptamani. Desi nu exista nici un ecou cardiac, doctorii nu o puteau asigura 100% ca copilul este mort. Asa ca ea a asteptat. eu am insistat sa mearga urgent la spital, s-a internat, dar nici acolo nu se hotara ce sa faca. Pana la urma a avortat spontan in spital si a facut chiuretaj dupa aceea. A scapat ieftin fata de riscul imens la care s-a supus.

[melb26]

Va dati seama ca tragedia era si mai mare daca sarcina ar fi fost intr-o faza mai avansata, 5, 7 sau 8 luni.
Ingrozitor, fiindca in asemenea cazuri se induce nasterea, si e mult mai dureros atat fizic dar mai ales psihic.
P.S. Un echo.vag.a facut sotia ta?V-am scris si PM.

Dumnezeu si Maica Domnului sa va intareasca!
"Voia Lui nu este si voia noastra, iar judecatile Lui nu sunt precum judecata noastra".

[georgeval]

Acest avort, ca si avortul spontan nu se poate incrimina din punct de vedere moral. Insa ar fi indicat repetarea investigatiei medicale.

[Fani71]

Doamne ajuta, si aveti incredere, ca Dumnezeu stie de ce lasa sa se stinga unii copii asa devreme si va va da altul la timpul potrivit.

O intrebare pentru cristina:

În prealabil postat de cristina2012

Eu zic sa mai mergeti la inca un medic si la inca un ecograf bun, ca sa fiti cu inima impacata. In cazul in care copilul este mort, biserica nu are nimic impotriva eliminarii sarcinii. Importanta este salvarea mamei. Dupa chiuretaj, timp de 40 de zile nu se intra in biserica, apoi se face o molitva la usa bisericii, femeia este inbisericita. Se poate spovedi, dar, de regula, timp de un an este totusi retinuta de al sf. impartasanie. Aici oricum duhovnicul hotaraste dupa cum este cazul.

De ce nu se poate impartasi un an o femeie care a pierdut sarcina? Nu a pierdut-o din voia sau vina ei, pur si simplu copilul a murit.
Stiu ca exista regula asta cu 40 de zile, care este din aceeasi categorie cu cea cu femeia la ciclu sau femeia lauza, din cauza sangelui pierdut (nu vreau sa discut despre asta aici). Dar de ce sa se opreasca de la impartasanie?
Am mai auzit ca se poate face o rugaciune de iertare, sau spovedanie si maslu, pentru cazul in care avem si noi partea noastra de vina, eventual nestiuta, si pentru ca, chiar fara sa vrem, in noi a murit o fiinta. Dar nu auzisem ca se opreste si de la impartasanie.

[melb26]

În prealabil postat de Fani71

O intrebare pentru cristina:
De ce nu se poate impartasi un an o femeie care a pierdut sarcina? Nu a pierdut-o din voia sau vina ei, pur si simplu copilul a murit.

Asa cum ati spus si dvs, uneori facem greseli pe care nu le constientizam si de aceea e mai bine sa se opreasca de la impartasanie.
Nu stiu zic si eu...

[cristina2012]

Fani, mie mi se pare tare nedreapta aceasta regula. Sf. Impartasanie este si spre ajutor, vindecare (a trupului dar mai ales a sufletului greu incercat de o astfel de pierdere), deci dupa mintea mea subreda, ar fi de mare ajutor impartasirea cu Sf. Taine dupa perioada de 40 de zile necesara curatirii. Poate unii duhovnici, care cerceteaza cu atentie cazurile respective, nu obliga la o retinere atata de lunga, tocmai a cuiva care are mai mare nevoie de ajutorul Lui Hristos.

De ce nu se da?!? Imi dau si eu cu presupusul: una ar fi posibila vina a mamei, chiar fara sa stie ca a gresit, alta ar tine de tulburarea din sufletul mamei, revolta, deznadejde, etc... In ambele cazuri mi se pare ca ar fi corect ca retinerea sa-i priveasca pe ambii soti. Tulburarea, dar mai ales vina ii poate privi in egala masura. Adesea, mai ales in mediu rural, sau in familii mai sarace, mai slab educate, sarcinile se pierd din cauza sotilor care isi pun nevestele al munci grele, le tin in conditii neprielnice frig/caldura excesiva/soare... Ca sa nu mai vorbim de contacte sexuale lipsite de delicatetea necesara unei astfel de situatii si nici de suferinte psihice. Toate cele enumerate mai sus sunt adesea facute sub pavaza bibliei de soti care chiar isi doresc copilul, dar nu pot intelege ca nevasata lor poate e mai firava decat mama-sa sau nu-stiu-care matusa care a nascut pe camp la coasa, sau are un psihic mai delicat...

Cred ca cel mai frecvent motiv de pierdere a sarcinii se datoreaza unor infectii cu transmitere sexuala. De multe ori barbatii le iau in tinerete dar sunt asimptomatici sau chiar nici la analize nu le iese si totusi isi infecteaza sotia, care apoi pierde sarcina dupa sarcina. Exemple de astfel de infectii sunt Chlamydia (cea mai raspandita BTS in randul tinerilor), Citomegalvirus, ca sa nu ne gandim la altele mai grozave.
Tinand cont de cele zise mai sus, ar trebui ca toti viitorii soti si toate viitoarele sotii care au avut vreo relatie inaitne de casatorie (chiar si protejata cu prezervativ pentru ca acesta e permeabil pentru destui virusi de dimensiuni mai mici) sa mearga frumusel la un ginecolog/urolog (pt barbati) si sa isi faca niste analize.

[Fani71]

Si mie mi se pare ca nu ar trebui sa fie oprita nici femeia de la impartasanie. Unele femei au mereu pierderi de sarcina, chiar si daca se menajeaza si au grija barbatii de ele. Sunt tot felul de motivede pierdere a sarcinii: tot felul de disfunctii in organism, varsta inaintata, greseli genetice ale embrionului, diverse boli.. Majoritatea nu implica nici o vina a mamei sau a tatalui.
Si ai dreptate, avem tocmai atunci nevoie de Hristos. Numai pacatul ar trebui sa ne desparta de El (aici nu sunt de acord cu cele 40 de zile de curatire, dar cum ziceam, ar fi bine sa nu reincepem aici discutia asta, ca ne-ar duce prea departe). de altfel pacatele mai mici, zilnice, se iarta si se vindeca si prin impartasanie.
Ce sa faca o femeie care are in continuu sau des pierderi de sarcina? Nu se mai impartaseste niciodata??
Exista si pericolul sa culpabilizam femeia care si asa, saraca, sufera din cauza acestor pierderi.

[sophia]

Nu stiu exact la ce parere se refera cel care intreaba.
Voi v-ati dat parerea lumeasca.
Este o problema delicata, dureroasa, o drama pentru parinti.
Sincera sa fiu nu inteleg partea in care spuneti ca mor femei din aceasta cauza, in ziua de azi, cand exista ecograf, CT si etc.
Si ma doare sa tot vad/citesc/ aud cum sunt invinovatiti mereu si mereu parintii (ca pacte, ca greseli, ca etc.).
Eu ma gandesc, fiindca alte sfaturi nu pot sa dau, la alta fata a intrebarii: parerea lui Dumnezeu si de ce se intampla.
Asta de ne dorim de fapt sa aflam toti cei in situatii din acestea dramatice. Toti ne intrebam de ce si venim aici sau la preot sa intrebam de ce vrea Dumnezeu asa, ca sa inteleg si noi, ce vrea de la noi de fapt.
Si nimeni nu stie raspunsul. Numai Dumnezeu stie.
In perioada asta ajut la lucrul la un caz social und un copil sufera din cauza parintilor si ma intreb de ce il au, de ce li s-a dat tocmai lor copil.
Si ca ei sunt multi care avorteaza, care ii maltrateaza, sa nu spun mai rau, care fac zeci de copii si traiesc cu ei in mizerie sau ii abandoneaza.
Si de ce unei familii bune, cuminti, nu le da nici unul, sau il ia inapoi la numai cateva saptamani, sau mai stiu eu?
Eu asta incerc sa inteleg si nu reusesc.
Mai multe nu ami spun, desi as avea.
M-am retras din forum dar astfel de subiecte nu ma lasa sa nu intervin.

Celui care a pus intrebarea si traieste acest necaz: va doresc multa putere ca sa treceti peste aceasta durere si speranta ca veti avea alti copii (desi stiu ca nu se pot inlocui). Sperati si luptati, nu abandonati. Mergeti si la medic sa aflati cauza. Poate trebuie un tratament hormonal ca sa tineti sarcina (adica sotia).
Rugati-va la Dumnezeu si la ce sfinti credeti voi. Mai mult nu se poate face.
Si daca nu va merge si nu va merge, va veti gandi si la alte solutii medicale, sau adoptie. Dar eu va doresc sa reusiti sa ii aveti pe ai vostri.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Nu stiu exact la ce parere se refera cel care intreaba.
Voi v-ati dat parerea lumeasca.
Este o problema delicata, dureroasa, o drama pentru parinti.
Sincera sa fiu nu inteleg partea in care spuneti ca mor femei din aceasta cauza, in ziua de azi, cand exista ecograf, CT si etc.
Si ma doare sa tot vad/citesc/ aud cum sunt invinovatiti mereu si mereu parintii (ca pacte, ca greseli, ca etc.).
Eu ma gandesc, fiindca alte sfaturi nu pot sa dau, la alta fata a intrebarii: parerea lui Dumnezeu si de ce se intampla.
Asta de ne dorim de fapt sa aflam toti cei in situatii din acestea dramatice. Toti ne intrebam de ce si venim aici sau la preot sa intrebam de ce vrea Dumnezeu asa, ca sa inteleg si noi, ce vrea de la noi de fapt.
Si nimeni nu stie raspunsul. Numai Dumnezeu stie.
In perioada asta ajut la lucrul la un caz social und un copil sufera din cauza parintilor si ma intreb de ce il au, de ce li s-a dat tocmai lor copil.
Si ca ei sunt multi care avorteaza, care ii maltrateaza, sa nu spun mai rau, care fac zeci de copii si traiesc cu ei in mizerie sau ii abandoneaza.
Si de ce unei familii bune, cuminti, nu le da nici unul, sau il ia inapoi la numai cateva saptamani, sau mai stiu eu?
Eu asta incerc sa inteleg si nu reusesc.
Mai multe nu ami spun, desi as avea.
M-am retras din forum dar astfel de subiecte nu ma lasa sa nu intervin.

Celui care a pus intrebarea si traieste acest necaz: va doresc multa putere ca sa treceti peste aceasta durere si speranta ca veti avea alti copii (desi stiu ca nu se pot inlocui). Sperati si luptati, nu abandonati. Mergeti si la medic sa aflati cauza. Poate trebuie un tratament hormonal ca sa tineti sarcina (adica sotia).
Rugati-va la Dumnezeu si la ce sfinti credeti voi. Mai mult nu se poate face.
Si daca nu va merge si nu va merge, va veti gandi si la alte solutii medicale, sau adoptie. Dar eu va doresc sa reusiti sa ii aveti pe ai vostri.

Scurta ta pauză, nu ţi-a dat posibilitatea de a lectura cele de folos , dar pentru că astăzi este Sărbătoarea Sfinţilor Părinţi ai Maicii Domnului, trebuie subliniat că această sărbătoare demonstrează că orice viaţă vine de la Dumnezeu prin rugăciune şi că orice rodire de prunc este un răspuns şi un dar al Lui Dumnezeu pentru neamul omenesc. De nu ţi-a oferit ţie sau altcuiva acest dar, este Judecata şi Voia LUI Dumnezeu, iar soluţia înfierii este poate cea mai bine plăcută lui, pentru ca şi pruncii fără de părinţi să aibă o familie şi o viaţă decentă . Nu este cu nimic mai prejos de a avea un copil în adopţie. Toate sunt orânduite mai presus de mintea noastră şi orice judecată şi întristare nu-şi au locul într o minte sănătoasă şi un suflet curat.

[cristina2012]

În prealabil postat de zaharia_2009

O mica greseala este totusi : ovulatia nu este simultana cu menstra ci la 1/2 jumatatea ciclului ovulatoriu (menstrual). Desi ai facut aceasta mica greseala de exprimare calculul de vechime al unei sarcinii l-ai facut corect.

Vaaaai, am tot recitit mesajul meu si nu m-am prins cum de se intelege ca ovulatia ar fi in acelasi timp cu menstra. Cunoasterea fertilitataii cam pot sa-i zic ca este meseria mea, ar fi rusinos petru mine sa scriu pe un forum public o astfel de ineptie, la fel cum ar fi rusinos sa nu fiu in stare sa scriu inteligibil pentru oricine,referitor la acest subiect.

Aici sa fie buba?

În prealabil postat de cristina2012

Daca stim fara dubiu ca perioada de ovulatie a fost cu 7 saptamani inainte (=sarcina de 9 saptamani pentru ca se calculeaza sarcina de la data ultimei menstruatii), si la dopler si ecograf nu exista batai cardiace, iar ecograful arata o sarcina cu varsta mai mica, nu mai avem de asteptat nici o singura zi.

Cand m-am referit la cunoasterea fertiltataii, nu ma refeream strict la notarea in calendar a zilelor cand vine ciclul. Ma refeream, la ceva mult mai serios si mai sanatos, adica urmarirea glerei cervicale, a colului, a temperaturii, durerilor de ovulatie, constricitei mamare, in fine, tot ceea ce poate o femeie observa care sa o ajute sa identifice cat mai corect perioada ovulatiei (cu o marja de eroare de cateva zile) si instalarea sarcinii (platoul inalt de temperatura continuu). Altfel stim ca pot aparea surprize, gen ovulatie amanata din diverse cauze sau platou inalt de temperatura cazut si aparitia unei noi perioade ovulatorii, sau intrarea intr-un nou ciclu fara aparitia sangerarii menstruale, toate acestea ducand, in cazul aparitiei sarcinii la prezenta unei sarcini uneori mult mai mici decat se considera conforma calcului uzual dupa data ultimei menstrautii.