Drumul spre schimbare

[zaharia_2009]

Sa nu desnadajduiesti in lupta cu pacatele cit de greu ar fi (Hristos si Maica Sa nu lasa pe nimeni neajutorat), sa-ti cauti un duhovnic si sa faci ce te va sfatui .
Sa incepi si sa citesti cartile parintelui Paisie aghioritul ,sunt extraordinare, cu un limbaj simplu si cu multa caldura duhovniceasca. Te vei folosi mult de ele . In rest, sa fi binecuvintata si sa ai pace in suflet !

[sophia]

As spune concret ca este f.greu drumul in credinta.
Pentru ca nu prea ai cine sa te indrume.
Eu de aceea am ajuns in acest forum si intreb si cercetez.
Nu prea gasesti nici materiale concrete din care sa gasesti raspuns. Eu am greutati in a intelege aceste texte greoaie si filozofice. Sunt adepta explicatiilor concrete, la obiect.
Ca sa intri in credinta trebuie sa-ti faci o imagine mai intai asupra ei, asupra a ceea ce a fost atunci.
De aceea pe mine pe langa Biblie (N.T) m-au ajutat mult si filmele (mai ales acela a lui Zeffirelli la care si acum plang in hohote vazand suferinta Lui, a Mariei, toata epoca si evenimentele biblice), documentare din locurile acelea (Israelul de azi).
Acel film mi-a aratat multe si m-a ajutat sa inteleg. Cuvintele...mai greu.
Pe urma depinde de multe lucruri personale, de fire, de temperament.
Multi sunt tari, tind spre asceze puternice fara greutate, altii dimpotriva.
Fiecare cum a fost creat de Dumnezeu.
Unii se duc spre manastire chiar. Cine poate.
Credinta este si vazuta diferit de oameni, am mai spus asta.
De ex. pentru mine credinta este mai putin teologie, dogma, slujbe nesfarsite la biserica (dar merg la ele), post (limitat la mine), ci mai mult sa traiesti cum trebuie si sa ajuti si pe cel de langa tine, sa ai ochii deschisi la suferinta oamenilor (la fel ca EL) si sa ajuti cum poti. Sa cauti sa faci viata mai buna.
Eu vad credinta pentru om si nu invers. Mantuirea este pentru mine un mod de viata si nu un tel. La altii multi este invers.
Si este f.greu in ziua de azi sa fii credincios.
Este multa deruta, multa ispita, nu ai cu cine te sfatui si pe cine intreba. Preotii nu mai fac fata, calugarii sunt retrasi si ei iti spun despre asceza lor si nu cum sa te descurci in lumea asta grea.
Toti vorbesc despre Sf.Evanghelie si pilde si filozofii nesfarsite legate de duhovnicie si dogme si reguli.
Eu si altii vrem sa stim numai simplu: " eu cum sa fac in viata de zi cu zi, intrebari concrete". Ma uit pe forum, oamenii in sufletul lor or vrea sa fie crestini buni, dar mai au indoilei, framantari si nu gasesc raspuns:
"cum sa fac cu prietenul/prietena, cu sotul/sotia, cum sa ma rog pentru a sta sau aia, am necazuri in familie, n-am serviciu, boli nu mai spun, cum sa botez copilul, cum sa ma marit, da de ce sa nu lucrez duminica, sau am voie sa calc nu stiu cand etc."
Ei lucrurile astea nu ti le spune nimeni nici in biserica nici nicaieri. Ai duhovnic, esti trimes la el. Asta este alta problema: gaseste-ti. Pai cum? Si cercul vicios, ca-ti da Dumnezeu, ca du-te la biserica, sau la manastire, sau alege-l. Pai cum? Dar sa nu-l schimbi! Da, dar cu ce ma ajuta? Ce sa discut si cum sa discut cu el? Nu stie nimeni.
Credinta este ceva care iti schimba si dirijeaza toata viata.
Mi-am facut cumparat ceva carti, mai am un listoi de cumparat, ce am aflat pe acest forum, ca la biserici nu exista biblioteci. Oi vedea ce gasesc dintre ele si in ele.
Credinta este numai o lupta, o suferinta, o renuntare si o cautare.
De aceea fa-o, du-te spre ea numai daca sufletul tau vrea si poate. Cu forta este mai greu, poate chiar imposibil.
Si Dumnezeu si Sf.Fecioara sunt cu tine, ei sunt importanti. Dar oamenii ingreuiaza totul si te deruteaza fara margine.
Si atunci:
Eu traiesc normal, cuminte, si imi vad de credinta mea asa cum o vad si o percep eu, cu ajutor de la Domnul.

[teatru-copii]

Cred ca literatura cu vietile sfintilor (numita Pateric) este pentru inceput cea mai ziditoare. Acolo se gasesc exemple concrete. Acum se poate face acest lucru pe net. Cauta sfintii zilei si vezi ce au facut. Mai tarziu, Dumnezeu este cel ce iti calauzeste pasii.

Cel putin asa mi s-a intamplat mie. Cativa ani - cred ca cei mai fericiti ai vietii mele - calatoream pe negandite, fara sa cheltuiesc si poposeam la biserici si manastiri, parca eram la scoala, invatam fara nici un efort... Doar rugaciuni si dorinta de a-L cunoaste.

Am trait multe minunatii, unele cu ajutorul foarte evident al Maicii Domnului.

Dumnezeu ne mai lasa sa cadem pentru a ne lupta continuu, pana in clipa mortii. Altfel obisnuinta sfinteniei adoarme spiritul. Ne credem sfinti.

Doamne ajuta!

[cristiboss56]

Omul cade în înşelăciune fie din lipsă de experienţă, fie din trufie. Şi dacă este din lipsă din experienţă , Domnul îl vindecă degrabă pe cel ce s-a rătăcit. Dacă este însă din mândrie, atunci sufletul va suferi mai mult timp, până când va învăţa smerenia , si atunci va fi vindecat de Domnul. Sfântul Siluan Atonitul spune : "Cădem în înşelăciune atunci când credem că suntem mai înţelepţi şi mai experimentaţi decât ceilalţi, chiar si decât părintele nostru duhovnicesc. Aşa am gândit şi eu din lipsa mea de experienţă, şi de aceea am şi pătimit. Îi mulţumesc adânc lui Dumnezeu, pentru că m-a povăţuit astfel şi m-a smerit , şi n-a luat mila Sa de la mine. Şi acum mă gândesc că fără mărturisire la duhovnic, nu este cu putinţă să scăpăm de înşelăciune, pentru că duhovnicul i-a dat Dumnezeu harul , < să lege şi să dezlege > " .