curentul emo

[hmiron]

Adevarul e ca adolescenta e boala grea si adolescentul este predispus la mici si mari depresii. Care in mod normal trec, insa daca ajungi s-o dai pe "I hate this world" efectul este contrar.

Pana la urma este eclusiv vina parintilor pentru ca pana la pubertatea odraslei au stat cu mainile in san si nu i-au pregatit pentru asa ceva. Unii oameni chiar n-ar trebui sa aiba voie sa lase urmasi, pentru ca habar nu au sa-i educe.

[windorin]

În prealabil postat de hmiron

Adevarul e ca adolescenta e boala grea si adolescentul este predispus la mici si mari depresii. Care in mod normal trec, insa daca ajungi s-o dai pe "I hate this world" efectul este contrar. Pana la urma este eclusiv vina parintilor pentru ca pana la pubertatea odraslei au stat cu mainile in san si nu i-au pregatit pentru asa ceva. Unii oameni chiar n-ar trebui sa aiba voie sa lase urmasi, pentru ca habar nu au sa-i educe.

"Tineretea este o mandrie, rareori o virtute."

Parintii au o misiune din ce in ce mai grea. Iar noi, cei ce poate vom ajunge parinti, vom avea o misiune pe care nu o vom putea indeplini cum trebuie decat cu multa rugaciune si nadejde in Dumnezeu. Raul va fi intotdeauna mai molipsitor decat binele, chiar daca binele patrunde intotdeauna mai adanc decat raul, in sufletul omului.

[hmiron]

În prealabil postat de windorin

"Tineretea este o mandrie, rareori o virtute."

Parintii au o misiune din ce in ce mai grea. Iar noi, cei ce poate vom ajunge parinti, vom avea o misiune pe care nu o vom putea indeplini cum trebuie decat cu multa rugaciune si nadejde in Dumnezeu. Raul va fi intotdeauna mai molipsitor decat binele, chiar daca binele patrunde intotdeauna mai adanc decat raul, in sufletul omului.

Sa zicem ca poate unii parinti si-au supraestimat calitatile parintesti. Eu n-am vazut pe nimeni care sa spuna: "e vina mea, eu am gresit", din contra: peste tot unde ma uit numai parinti care sunt surzi, muti si orbi, care se intreaba mereu "unde am gresit?" sau isi spun mereu "nu am ce sa-i fac, e scapat de sub control". Cu alte cuvinte oricine sau orice altceva e de vina, numai ei ca parinti nu. Ei, saracii, au facut tot posibilul.

Am o cunostinta care nu a ajuns tocmai bine pe plan emotional, si parintii lui mi se plang: "nu stim ce sa mai facem cu el, i-am dat tot ce-a vrut, nu i-a lipsit nimic", uitand ca el n-a stiut ce-i aia familie in copilarie, cand parintii munceau ca niste sclavi de dimineata pana seara ca sa tina gospodaria pe cat mai mult profit. Altul s-ar lasa impresionat de asemenea parinti dedicati, eu sunt dezgustat de ei pentru ca in opinia lor fericirea si dezvoltarea corecta a copilului consta in niste cifre de atins. Cand copilul tau e un numar pentru tine, tu ce meriti sa fii?

Cand le-am spus acelor parinti ce v-am spus si voua aici mi-au raspuns: "dar ce era sa facem? Daca n-am fi muncit ca sclavii, n-am fi avut ce avem acum". Corect, dar pe de alta parte ati pierdut altceva. E un troc. Ati jucat la loto cu vietile voastre si nu v-a interesat in ce lume aduceti acel copil, daca veti putea sa-i satisfaceti nevoile de baza, v-ati gandit numai la voi. Sa fiti in randul lumii, sa va remobilati apartamentul, sa faceti un copil, sa faceti un leasing la o masina, toate astea pentru ca asa face toata lumea.

O fi comerciala societatea in care traim, dar daca ajungi sa crezi tot ce vezi la televizor, anume ca daca muncesti de dimineata pana seara ca sa faci bani cu care sa cumperi produsele din reclame iti asiguri bunastarea, se numeste ca esti prost si meriti orice consecinta a acestui fapt.

Reiterez ideea pe care am mentionat-o in mesajul precedent: astfel de oameni n-ar trebui sa lase urmasi.

[windorin]

În prealabil postat de hmiron

Sa zicem ca poate unii parinti si-au supraestimat calitatile parintesti. Eu n-am vazut pe nimeni care sa spuna: "e vina mea, eu am gresit", din contra: peste tot unde ma uit numai parinti care sunt surzi, muti si orbi, care se intreaba mereu "unde am gresit?" sau isi spun mereu "nu am ce sa-i fac, e scapat de sub control". Cu alte cuvinte oricine sau orice altceva e de vina, numai ei ca parinti nu. Ei, saracii, au facut tot posibilul.

Stii ce trebuie sa le raspunzi unora ca acestia ?!

Sa le zici asa: "Ati crezut ca voi singuri va educati copiii? Cat de amarnic v'ati inselat si cat de triste sunt roadele acestei mandrii. Cum oare sa poata face omul ceva, de nu va intari Domnul?! Pentru ca v'ati increzut in (ne)priceperea voastra, Domnul nu a mai avut acceptul vostru de a interveni in cele de trebuinta. Prin urmare, priviti'va si duceti'va roadele increderii in puterile proprii."

Ne e de folos sa citim, din cand in cand, Psalmul 126, care zice: "De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste. In zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu, voi care mancati painea durerii, daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai Sai. Iata, fiii sunt mostenirea Domnului, rasplata rodului pantecelui. Precum sunt sagetile in mana celui viteaz, asa sunt copiii parintilor tineri. Fericit este omul care-si va umple casa de copii; nu se va rusina cand va grai cu vrajmasii sai in poarta."

Omul trebuie sa se smereasca si sa zica: "Doamne, eu fac tot ce pot, dar nu ma lasa, unde gresesc eu, plineste Tu. Ai mila, Doamne, de lucrarea aceasta si da'mi sa o pot face cum trebuie, spre slava Ta si bucuria noastra."

Omul nu are putere sa pazeasca, sa zideasca, sa creasca bine copilasii, doar de unul singur.

[anita]

În prealabil postat de hmiron

Sa zicem ca poate unii parinti si-au supraestimat calitatile parintesti. Eu n-am vazut pe nimeni care sa spuna: "e vina mea, eu am gresit", din contra: peste tot unde ma uit numai parinti care sunt surzi, muti si orbi, care se intreaba mereu "unde am gresit?" sau isi spun mereu "nu am ce sa-i fac, e scapat de sub control". Cu alte cuvinte oricine sau orice altceva e de vina, numai ei ca parinti nu. Ei, saracii, au facut tot posibilul.

Am o cunostinta care nu a ajuns tocmai bine pe plan emotional, si parintii lui mi se plang: "nu stim ce sa mai facem cu el, i-am dat tot ce-a vrut, nu i-a lipsit nimic", uitand ca el n-a stiut ce-i aia familie in copilarie, cand parintii munceau ca niste sclavi de dimineata pana seara ca sa tina gospodaria pe cat mai mult profit. Altul s-ar lasa impresionat de asemenea parinti dedicati, eu sunt dezgustat de ei pentru ca in opinia lor fericirea si dezvoltarea corecta a copilului consta in niste cifre de atins. Cand copilul tau e un numar pentru tine, tu ce meriti sa fii?

Cand le-am spus acelor parinti ce v-am spus si voua aici mi-au raspuns: "dar ce era sa facem? Daca n-am fi muncit ca sclavii, n-am fi avut ce avem acum". Corect, dar pe de alta parte ati pierdut altceva. E un troc. Ati jucat la loto cu vietile voastre si nu v-a interesat in ce lume aduceti acel copil, daca veti putea sa-i satisfaceti nevoile de baza, v-ati gandit numai la voi. Sa fiti in randul lumii, sa va remobilati apartamentul, sa faceti un copil, sa faceti un leasing la o masina, toate astea pentru ca asa face toata lumea.

O fi comerciala societatea in care traim, dar daca ajungi sa crezi tot ce vezi la televizor, anume ca daca muncesti de dimineata pana seara ca sa faci bani cu care sa cumperi produsele din reclame iti asiguri bunastarea, se numeste ca esti prost si meriti orice consecinta a acestui fapt.

Reiterez ideea pe care am mentionat-o in mesajul precedent: astfel de oameni n-ar trebui sa lase urmasi.

Bunicii mei munceau la cimp de dimineata pina seara si totusi au ridicat 3 copii ,oameni de nadejde.
Apoi toamna copii plecau la liceu la oras.
Acei parinti au gresit altundeva ,Dumnezeu stie unde.
E adevarat ,parintii trebuie sa isi consacre mai mult timp petrecerii cu copilul ,dar sunt si copii care reproseaza parintilor ca nu se descurca in viata ,ca nu si-au deschis afaceri.
Astea sunt vremurile.
Unde copiii sunt cu probleme a fost ceva in familie ,e vina parintilor ,dar numai Dumnezeu stie ce s-a intamplat acolo.
Mai ales problemele nervoase ,cauzele sunt altele ,poate fi alcolismul din familie sau altele pe care nu le stim.

[windorin]

În prealabil postat de anita

E adevarat, parintii trebuie sa isi consacre mai mult timp petrecerii cu copilul, dar sunt si copii care reproseaza parintilor ca nu se descurca in viata, ca nu si-au deschis afaceri.

Daca parintii vor face ce trebuie si vor sta cat si cum trebuie cu copilasii, acestia din urma nu vor putea sa le reproseze ceva din cele spuse de tine, cat nici oricealtceva asemanator.

[anita]

În prealabil postat de windorin

Daca parintii vor face ce trebuie si vor sta cat si cum trebuie cu copilasii, acestia din urma nu vor putea sa le reproseze ceva din cele spuse de tine, cat nici oricealtceva asemanator.

Nu e chiar asa ,anturajul si societatea consumista isi spun cuvantul.
Sunt chiar parinti credinciosi aceia pe care ii stiu.
Probabil ca mai tarziu acei copii nu vor mai gandi asa , dar pe moment in lipsa lor de discernamant mai arunca si cate un repros la argumentele parintilor ca nu prea sunt bani.

[hmiron]

În prealabil postat de anita

Nu e chiar asa ,anturajul si societatea consumista isi spun cuvantul.
Sunt chiar parinti credinciosi aceia pe care ii stiu.
Probabil ca mai tarziu acei copii nu vor mai gandi asa , dar pe moment in lipsa lor de discernamant mai arunca si cate un repros la argumentele parintilor ca nu prea sunt bani.

Tocmai aici se vede cine e bun parinte si cine nu. Cand copilul e pus sa aleaga intre ce zice anturajul si ce zic parintii si alege sa asculte de cei din urma inseamna ca parintele si-a facut datoria. E greu, dar nu imposibil, daca dedici cat timp trebuie educatiei.

Adolescentul nu mai este copil si va lua niste decizii de capul lui. Depinde exclusiv de parinte daca alegerile adolescentului vor fi cele bune. De aceea educatia primita in copilarie este atat de importanta.

Si chiar daca e greu, sunt sigur ca e o placere pentru parintii responsabili sa vada cum copilul lor creste si alege singur ce e bun in viata. Efortul se rasplateste de la sine.

[anita]

În prealabil postat de hmiron

Tocmai aici se vede cine e bun parinte si cine nu. Cand copilul e pus sa aleaga intre ce zice anturajul si ce zic parintii si alege sa asculte de cei din urma inseamna ca parintele si-a facut datoria. E greu, dar nu imposibil, daca dedici cat timp trebuie educatiei.

Adolescentul nu mai este copil si va lua niste decizii de capul lui. Depinde exclusiv de parinte daca alegerile adolescentului vor fi cele bune. De aceea educatia primita in copilarie este atat de importanta.

Si chiar daca e greu, sunt sigur ca e o placere pentru parintii responsabili sa vada cum copilul lor creste si alege singur ce e bun in viata. Efortul se rasplateste de la sine.

Nu mai judeca asa pripit.
Am citit pe site viata lui Dostoievschi si de cate rataciri a avut parte in viata cu toate ca a crecut intr-un mediu crestin.
Copilul chiar daca este crescut cu grija mai are rataciri in adolescenta din cauza ca nu isi gaseste in anturajul de la scoala copiii care sa fie cum spui tu.
Conteaza educatia ,copilul sa vada exemplul parintilor ,iar mai tarziu ,cand se va maturiza va sti ce sa faca ,ce decizie sa ia.
Dar ti-am dat un exemplu ,cel al bunicilor mei care mergeau vara la camp iar copiii faceau si ei treaba in gospodarie ,de la 13,14 ani.
Stateau foarte putin cu copiii.
Bolile de nervi pot avea cauze diferite ,exista carti pentru asta ,de ex. Bolile copilului si pacatele parintilor de Zorin ,un psiholog rus ortodox.

[anita]

Am vazut de curand acest articol care m-a impresionat:
http://stiri.kappa.ro/actualitate/ba...re_216174.html