vesnicia iadului

[costel]

În prealabil postat de costi21

Traditia crestina spune ca iadul este vesnic, la fel ca raiul.
In ultimul timp, m-a preocupat intrebarea daca exista vreun om care sa merite o pedeapsa eterna. Care credeti ca ar fi sensul unei pedepse vesnice care exclude orice posibilitate de salvare a celui pedepsit? Exista vreun pacat atat de grav incat sa merite o tortura nesfarsita?
Viata asta e una finita, iar unii oameni pur si simplu nu reusesc sa se intoarca la timp cu fata catre Dumnezeu. Merita ei chinuiti pe vecie din acest motiv?
Nu vreau sa ma indoiesc de dreptatea lui Dumnezeu, dar uneori imi e greu sa o inteleg. Poate ma ajutati voi in sensul asta.
Multumesc.

Iadul nu trebuie inteles ca un loc in care ajung oamenii care urmeaza sa fie pedepsiti de Dumnezeu, ci ca un loc in care vor ajunge cei care au refuzat dialogul cu El. Asadar nu vorbim de pedeapsa eterna, ci de suferinta vesnica (suferinta care vine ca urmare a modului de vietuire) Deci, Dumnezeu nu doreste prin existenta iadului sa se bucure de suferinta celor care nu s-au unit cu El, ci doreste sa le respecte si prin iad libertatea - au ales sa traiasca fara El, le respecta alegerea. Sfintii Parinti spun ca tocmai aceasta inchidere a omului fata de Dumnezeu, aceasta imposibilitate de a mai iubi va aduce suferinta.

In concluzie, daca Dumnezeu i-ar mantui pe toti ar fi nedrept, caci i-ar mantui fara ca ei sa-si doreasca acest lucru.

[The_Fallen]

Si totusi vad pe un site numit sfaturiortodoxe.ro idei gen ca sufletul dupa moarte sta 40 de zile in asteptarea judecatii si il conduce ingerul pazitor prin rai si iad (daca imi amintesc corect) sa le vada pe ambele, si ii arata ce pacate a comis.
Ca trece niste vami alaturi de acesta si fiecare e guvernata de demoni care reprezinta anumite pacate.
Si acestia trag de bietul suflet zicand ca "e al nostru ca noua ni s-a inchinat" ingerul trage in directia opusa, cam ca la mahala cand se impinge lumea la tejgheaua de la carciuma.
Si ca la judecata lui Dumnezeu este diavolul cu un pergament pe care sunt scrise pacatele...sau un fax nu mai stiu, ca s-au schimbat timpurile.

[costel]

Stai fara griji, nu e cazul sa te intristezi ca au pierdut ingerii buni foile pe care au scris faptele tale bune sau sa te bucuri ca au diparut cele pe care se mentionau faptele rele. Natura umana a fost creata in asa fel incat, bucuria sau suferinta vor fi date pe masura prezentei sau absentei lui Hristos din noi. Nu intamplator a avut trup asemenea noua, ca noi sa prefacem natura noastra intr-o natura cat mai asemanatoare cu a Lui.

[hmiron]

"Teoria" vamilor este destul de controversata si au fost parinti care au sustinut-o, la fel cum au fost parinti care au vorbit impotriva ei.

Cat despre intrebarea despre iad, s-a mai discutat pe forumul asta, concluzia fiind ca suntem prea mici ca sa intelegem pe Dumnezeu in netarmuita lui intelepciune.

[ElusiveWolf]

Sau poate pur si simplu, toata lumea pe care nu o vedem (a lui Dumnezeu si a Celui Rau) reprezinta un imens teren de joc. Noi suntem doar pionii. Dumnezeu vrea sa joace pe tabla lui, Satan pe a lui asa ca "se joaca" cu sufletele noastre pana cand se epuizeaza totul din noi si "cadem" pe una dintre table. Asta nu ar insemna oare ca, la un moment dat jocul s-ar termina si ar trebui sa inceapa din nou? Poate ca nu este nimic Vesnic chiar asa...Poate si dincolo avem ocazia de a incepe si de a termina intr-un mod diferit decat cel de pe pamant bineinteles.

[costel]

Pionul in postarea ta e lipsit de libertate, caci el e mutat cand de Dumnezeu, cand de diavol. Ori in crestinism ajungi in rai sau in iad, nu ca urmare a unui joc intre Dumnezeu si diavol, ci ca urmare a modului in care ti-ai petrecut viata intr-un mod LIBER.

[The_Fallen]

În prealabil postat de hmiron

"Teoria" vamilor este destul de controversata si au fost parinti care au sustinut-o, la fel cum au fost parinti care au vorbit impotriva ei.

Cat despre intrebarea despre iad, s-a mai discutat pe forumul asta, concluzia fiind ca suntem prea mici ca sa intelegem pe Dumnezeu in netarmuita lui intelepciune.

La aceasta concluzie se poate ajunge in orice lucru legat de Dumnezeu.
O consider raspunsul "simplu" si lenes., convenabil.
Dar vreau raspunsuri si voi continua sa prezint unele lucruri intr-o lumina ilara, tocmai pentru a evidentia absurditatea lor.
Ca demonul (demon-cu coarne, si ochi de reptila si gheare) cu pergamentul in mana, ca in operele lui Ion Creanga, notand grabit pe o foaie pacatele cuiva, pentru a-i baga foaia in fatza acestuia la judecata cu un ranjet gen "ha!Ti-am facut-o!nu mai ai ce sa negi, te-am filmat pe mobil!" :)