Despre cei ce isi iau viata...

[radianca]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Nici vorbă de crimă ... S-a spânzurat în casă, era singură...

Raul facut, nu mai este cu adevarat rau pentru cel ce s-a dus! Pentru cei ce raman, cum se vor impaca cu situatia ramasa dupa o asemenea nenorocire,cum o vor intelege mai mult sau mai putin(in functie de limitele mintii lor), astea sunt adevaratele probleme. Odata ce s-a petrecut asa ceva, starile sufletesti ale celor ramasi(fie familie, fie prieteni, fie vecini etc)devin contradictorii. Lasand deoparte dogma bisericii, razvratirea mintii si a sufletelor ramase sa traiasca cu o asemenea amintire, este de neinchipuit. Numai si numai rugaciunea continua, profunda, pentru cel dus( spre iertare) si pentru noi insine( spre rabdare), ajuta la regasirea comuniunii cu Dumnezeu, mult zdruncinata. Cum se ajunge la asemenea acte? Raspunsul este foarte simplu: fara o educatie cult-religioasa( NU habotnica!) facuta in anii copilariei, omul nu-L are in inima pe Dumnezeu, ca fir rosu conducator. In mintea sa umpluta cu gunoiul si drojdia sociala, incolteste samanta de rau, pe care toti o avem, numai ca cei carora li s-a facut educatie, au punct de referinta! Atunci apare liberul arbitru, dat fiecaruia de Dumnezeu, si alege binele in favoarea raului. Rugati-va neincetat, pentru cel dus si pentru Dvs-tra, si Dumnezeu imediat va va lumina mintea cu intelepciune..Amin!