Bătrânii

[hmiron]

Cand ai un batran in familie are nevoie de asistenta. Unii sunt paralizati, altii au Alzheimer si nu-si mai recunosc copiii, altii nu pot manca singuri si asa mai departe. Numai cine a avut in ingrijire unul stie ce vorbesc. Unii nu se pot lipsi de serviciu si angajeaza pe cineva, un fel de bona. In strainatate personalul de genul asta e foarte scump pentru ca pana la urma e o slujba ce ocupa tot timpul. Ori se sacrifica un membru al familiei, ori angajezi pe cineva, ori il trimiti la azil. Deciziile apartin fiecarei familii in parte si fiecare isi va face apoi procese de constiinta sau nu, se va intreba daca a luat decizia cea buna sau nu, dupa posibilitati si atasamente.

Dar ce-i mai grav e ca in Occident a trimite un batran la azil e deja ceva subinteles, putini se intreaba daca e bine sau nu. Au ajuns sa-i trimita acolo cum isi trimit copiii la gradinita, institutionalizarea asta li se pare ca facand parte din sfera normalului. Am zis mai sus ca exista trei solutii, dar nici una dintre ele nu trebuie sa fie usoara! Cand a trimite un batran la ghettoul numit azil e ceva normal stii ca lumea s-a intors cu susul in jos.

Dar destul despre partea urata a batranetii, exista si batrani fericiti, ce-i drept, putini. Depinde si de noi sa ducem o viata cat mai sanatoasa ca sa nu ne prelungim suferinta la sfarsitul vietii si sa facem de pe acum tot posibilul sa nu aruncam pe copii chiar atat de mult. Cand n-ai respect fata de propriul organism o viata intreaga e mai greu sa emiti pretentii la batranete, desi cei care te iubesc cu adevarat vor fi alaturi chiar si in atare conditii.

Batraneti fericite tuturor :)

[coralina]

Stii, Scrabble, asa gandeam si eu prima data cand am vazut cu cata lejeritate sunt "debarcati" batranii la "azil" in Olanda. Pun cuvantul "azil" intre ghilimele pentru ca felul "clasic" de-a ne inchipui un asemenea loc nu se potriveste deloc acestei institutii cu un rol vital in societatea olandeza.
In Olanda este de la sine inteles ca la batranete, atunci cand nu te mai poti intretine singur, vei merge intr-un centru specializat in asistarea celor de varsta a treia. Sunt multe feluri de-asemenea institutii insa principala diferenta o constituie capacitatea celui asistat de-a-si purta (sau nu) cat de cat de grija. Si cand spun asta ma refer la gatit, sters praf, facut mici cumparaturi, etc.
Soacra mea, Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca, a fost intr-un asemenea centru. La inceput a avut o camera in partea rezervata celor "mobili" - se imbraca singura, isi facea sandvisuri, cafea, iesea la plimbare sprijinita de cadru. Mai apoi, cand starea sanatatii ei s-a deteriorat brusc, a fost mutata intr-o camera similara insa in care era asistata 100%: i se facea dus, era schimbata de haine, i se facea curatenie in camera, i se udau florile, tot, tot. Masa o lua in restaurantul de la parter, comun tuturor celor "mobili". Meniul era foarte variat iar mancarea gustoasa; de multe ori am mancat acolo impreuna cu toata familia! In acel centru erau organizate numeroase activitati care sa le faca viata placuta locatarilor: intr-o zi se juca bingo, in alta zi venea o coafeza si le facea frumoase pe toate doamnele de-acolo :), in alta zi era "piata de flori" si-si puteau cumpara flori, in weekend veneau diverse formatii care cantau melodii vechi si frumoase, etc. Totul se desfasura intr-o ambianta foarte placuta. De cateva ori pe an se mergea in excursii cu vaporul si toata lumea participa.

Mi-a trebuit destul de mult timp ca sa inteleg de unde vine lejeritatea cu care batranii olandezi sunt dusi in asemenea centre, acest lucru parandu-mi-se initial o barbarie curata (aveam in cap imaginea azilului romanesc, loc al abandonului total). Insa trebuie sa stiti un lucru: bunicii nu-si cresc nepotii in Olanda. Fiecare are dreptul la viata sa: parintii merg la lucru pentru ca au credite la banci de platit, copiii merg la cresa / gradinita / scoala iar bunicii se bucura de pensie, dupa o viata de munca.
Eu imi doresc ca si-n Romania sa se-ajunga la un asemenea nivel de respectare a celor in varsta, sa se infiinteze aziluri in care demnitatea umana sa nu fie doar un cuvant din dictionar.