Istorii cu talc

În prealabil postat de costel

Cu mult timp in urma, in China, traiau doi prieteni. Unul canta foarte bine la harpa. Celalalt era foarte talentat in arta de a asculta. Intr-o zi nefasta, cel care asculta se imbolnavi si muri. Prietenul sau taie corzile harpei si nu mai canta niciodata.

foarte frumoasa istorioara care exprima atat de bine si concis un mod de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti - antiteza egoismului si egocentrismului. pe de alta parte, ce minunat sa realizezi cat de diferite sunt darurile lui Dumnezeu si cum se completeaza unele pe altele, acolo unde exista IUBIRE.

PS: sper ca prin banalul celor spuse sa nu vexez pe vreun forumist ce cauta comunicare doar "la nivel inalt".